Marius Șumudică a pățit-o de două ori la rând, pe teren propriu, acolo unde se aud mai apăsat murmurele din tribună: 2-2 cu Adana Demirspor, 2-2 cu Pendikspor. De fiecare dată a condus cu 2-0 când trecuse de minutul 70…
S-a întâmplat din nou! Vineri, 5 ianuarie, în primul meci după Anul Nou, Gaziantep – echipa antrenată de Marius Șumudică (52 de ani) – a făcut 2-2, pe teren propriu, cu codașa Pendikspor, care e clasată chiar sub el: locul 19 din 20, cu 14 puncte după 17 etape. De bine, de rău, Gaziantep strânsese 19 puncte și ocupa locul 15, cu două poziții și două puncte peste prima poziție retrogradantă.
Dar nu atât rezultatul, cât derularea partidei l-a făcut pe Șumudică să explodeze după meci. La conferința de presă, el era un ghem de nervi, parcă și părul vâlvoi îi arăta surescitarea: “Nu știu ce să zic… Le-am oferit punctele pe tavă adversarilor… La fel ca în meciul cu Adana, pierdem puncte de la 2-0… Azi am primit două goluri în trei minute… Prima dată a fost un accident, acum nu mai putem spune asta… Nici nu vreau să discut prea mult, sunt prea înfierbântat. Nu pot accepta așa ceva! Am avut 2-0… Trebuia să fructificăm ocaziile avute… Ar fi trebuit să avem 24 de puncte în acest moment… Nu putem continua cu aceleași greșeli în meciurile de pe teren propriu… La 2-0 le-am transmis să meargă în atac, să păstreze ritmul; jucătorii se retrăgeau – n-am înțeles asta…”
Furia lui Șumudică vena din frustrarea de a fi pierdut două puncte în fața unui adversar slab, pe care trebuia să-l “îngroape” și să mai pună și trei roabe de pământ peste el, dar mai ales de la faptul că în minutul 76 avea 2-0!
Ar fi fost pe locul 10!
Tot 2-0 avusese și în precedentul meci de pe teren propriu, cu Adana Demirspor, în minutul 70, și tot 2-2 se terminase! De aici vine furia unui antrenor care, cu cele patru puncte scăpate printre degete, ar fi fost acum pe locul 10, cu 24 de puncte – la 5 puncte de retrogradare (locul 17 – Fatih Karagümrük) și tot la 5 de cupele europene (locurile 4-5 – Kayserispor/Beșiktaș)!
Adevărul e că dacă te uiți pe clasament, doar Fenerbahce și Galatasaray, prin parcursul lor aproape perfect (14 – 2 – 1, respectiv 44 de puncte), sunt intangibile. În rest, de la locul 3 (Trabzonspor, 30 de puncte) în jos, totul se joacă.
Clasamentul primei ligi din Turcia
Iar Șumudică, în mod cert, avea vise mari, cu care să șocheze Turcia, așa cum o făcuse și în precedentul său mandat la Gaziantep (2019-2021). Atunci bătea la granzii Istanbulului ca la fasole, urcase pe locul 3 și se întrebau bașkanii, savurând aburii unor cafele la nisip, unde are de gând să se oprească ghiaurul. Ei bine, pe ghiaur nu l-au oprit rezultatele, ci gura lui mare, care l-a dat afară de la Gaziantep. Avea și răbdarea bașkanilor o limită, în orașul de două milioane de locuitori din apropierea graniței cu Siria…
Au mai trecut anii, au mai albit niște peruci, iar bașkanii din Gaziantep, ajunși la mare ananghie prin septembrie 2023, cu zero puncte după 4 etape și golaveraj 2-10, au dat în bobi la bazar și le-a ieșit cavaler ghiaur în poartă la ceas de seară! Așa că l-au sunat din nou pe Șumudică – valahul rău de gură, dar bun la meserie –, i-au dat cât a cerut și l-au instalat din nou ca vizir de Gaziantep.
A luat echipa de pe ultimul loc
Rezultatele și-au schimbat brusc cursul, precum apele la cutremur: după o înfrângere cu Șumudică pe foaia de joc, dar cu geamantanul în mână (încă nu apucase să-și ia hogeacul în primire), ghiaurul a început să aducă puncte: trei cu Istanbulspor, trei la Samsun, trei cu Antalya, trei cu Rize, trei la Alanya… Sigur că victoriile au alternat cu înfrângerile, pentru că Șumudică luase, totuși, echipa de pe ultimul loc, cu un potențial limitat…
În fine, lucrurile mergeau bine, când românul a fost lovit de vorba grea, cu senzualitate de glaspapir, pe care o citise în tinerețe prin “Gazeta Sporturilor” – pe vremea când mai existau ziare care foșneau când dădeai pagina: 2-0, cel mai periculos scor… O prostie, evident, pentru că 1-0 sau 2-1 sau 0-0 sau 1-1 sau 0-1 sau 1-3 sunt rezultate mult mai rele, deci mai periculoase, că te dă bașkanu’ afară.
Dar Șumudică a fost rașchetat adânc, în carne, de glaspapirul acelei vorbe. Și nu o dată, ci de două ori în mai puțin de trei săptămâni, cu Sărbătorile la mijloc (sigur, mai mult artificiile de Anul Nou, pentru că turcii n-au treabă cu Crăciunul).
19 decembrie 2023: Gaziantep – Adana Demirspor 2-2 (Kizildag 17, Markovici 54 / Akbaba 71, Akintola 73).
5 ianuarie 2024: Gaziantep – Pendikspor 2-2 (Drăguș 12, Özçiçek 49 / Özgenç 77 din penalty, Yardimci 80).
Așadar, când a fost să fie vârât pumnalul, dincolo de minutul 70, a fost vârât de două ori la interval de două-trei minute, să sângereze ghiaurul, să sufere, să se zvârcolească la conferința de presă…
20 de puncte în 13 meciuri
În ritmul actual, cu toate patimile punctelor scăpate printre degete, Șumudică salvează echipa fluierând. Dacă-i scoți primele 5 etape, când n-a fost responsabilitatea lui, Gaziantep e în prima jumătate a clasamentului, cu 20 de puncte în 13 meciuri. Remizele dramatice de acasă au încadrat un 3-0 fără emoții pe terenul unei contracandidate la retrogradare, Fatih Karagümrük.
În plus, Șumudică și-a construit în Asia Mică un “nucleu românesc”, care-i include pe portarul Niță, mijlocașul Maxim și atacantul Drăguș, dar și pe cvasi-naturalizatul Junior Morais, veteranul brazilian – 37 de ani și jumătate! – care din ultimii 13 ani (2010-2023) a jucat 11 în România (la Astra, FCSB și Rapid), cu un prim descălecat la Gaziantep…
Dacă Drăguș e în forma bună care i-a adus titularizarea în meciul decisiv Israel – România și șutul magnific în urma căruia a egalat Pușcaș, asta i se datorează și lui Șumudică, rebelul guraliv care a simțit pe propria-i piele, de două ori în 18 zile, cât de periculos e scorul de 2-0…
Vă salut! Eu sunt Grigore Cartianu, un „tânăr jurnalist” trecut de 55 de ani. Activez în presă din 1991, când eram student. Am debutat la revista nr. 1 a vremii, Expres Magazin. Am lucrat apoi la Evenimentul zilei, Sportul românesc, Prosport, Jurnalul Național, din nou Evenimentul zilei, apoi Adevărul și România liberă.
Am trecut prin toate etapele devenirii unui gazetar: reporter (Expres Magazin), reporter special (Sportul românesc), șef departament (Evenimentul zilei, Prosport), redactor-șef adjunct (Jurnalul Național), prim redactor-șef adjunct (Evenimentul zilei), redactor-șef (Jurnalul Național, Adevărul), publicist comentator (România liberă).
Am participat la lansarea a două cotidiane de top: Evenimentul zilei (1992) și Prosport (1997).
În 2018 am lansat propria publicație: Ziaristii.com, la care sunt redactor, editor, redactor-șef, director, manager și femeie de serviciu.
Am făcut 10 ani presă sportivă (1992-2002), iar această pasiune am cultivat-o și la ziarele generaliste.
Am o pagină de Facebook foarte activă, cu 145.000 de followers.
Am publicat 10 cărți, într-un tiraj total de peste 400.000 de exemplare. Două dintre ele au tematică sportivă: „Hora de la miezul nopții” – odiseea World Cup 1994 (lansată în 1995) și „Hagi” (2000) – ajunsă deja la ediția a 5-a. Câteva cărți mi-au fost traduse și publicate și în alte țări, de la Italia la Brazilia.
Am fost acreditat la Campionate Mondiale (1998, 2006) și Europene (1996, 2000) de fotbal.
Am realizat mii de emisiuni TV, am participat ca invitat la alte mii.
Am scris scenariul unui film care a câștigat concursul CNC la secțiunea documentar: „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”.
Sporturile favorite: fotbal, tenis, înot.
Scriitorii favoriți: Gabriel Garcia Marquez, George Orwell, Umberto Eco, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Ioan Luca Caragiale. Plus Ioan Chirilă!