ANALIZĂ. Câtă performanță produc banii publici în sport și efectele acestui sistem. Ce spun patru jurnaliști de top

Indignarea cu privire la modul în care banii publici viciază competiția în Liga 1 la fotbal a cuprins cluburile. Dar altfel decât v-ați aștepta: „privații” nu vor ca primăriile, ministerele ori companiile de stat să înceteze finanțarea unor echipe așa-zis profesioniste, ci dimpotrivă, să li se dea și lor voie să se înfrupte din bugetul public. Întrebarea la care Golazzo.club încearcă să ofere un răspuns în cele ce urmează este cât de eficienți sunt acești bani publici în sportul de performanță, în general, și în fotbalul profesionist, în special.

Gică Popescu, președinte la Farul Constanța și consilier personal pe probleme de sport al premierului Marcel Ciolacu, anunța că un document semnat de toate cluburile din Liga 1 poposise pe masa șefului Guvernului, cerința fiind ca toată lumea să poată fi conectată la conducta cu bani publici – inclusiv echipele private. „Mi se pare nedrept ca un SRL sau un SA să nu poată primi bani de la Primării și Consiliile Locale, dar cineva care e ONG, fundație sau asociație să poată. E o anomalie”, afirma fostul internațional pentru Gsp.ro.

Din spusele lui Gică Popescu, propunerea ar fi privită cu bunăvoință la guvern: „Am discutat deja cu prim-ministrul și i-am explicat exact ce v-am spus și mai devreme, că nu e corect ca doar anumite cluburi să poată fi sprijinite, iar altele, chiar dacă își doresc, să nu aibă voie, de exemplu, cele care sunt SA-uri sau SRL-uri. Am avut un dialog bun, constructiv, productiv, a fost foarte deschis și urmează să venim și cu un pachet de măsuri, pe care să le propunem pentru a fi votate și pentru a intra în vigoare”.

În Liga 1 sunt, în acest sezon, doar 7 echipe sută la sută private. Celelalte 9 primesc, într-un fel sau altul, ajutor de stat

În acest moment, în Liga 1 funcționează mai multe echipe „de stat” decât private. FC FCSB, CFR Cluj, FC Rapid 1923, Farul Constanța, CSU Craiova, U Craiova 1948 și Dinamo 1948 sunt cele 7 cluburi care joacă „pe banii lor”. În rest, toată lumea beneficiază, mai mult sau mai puțin, de fonduri publice. Campioni sunt cei de la FC Voluntari, dar și alții – U Cluj, UTA Arad, Poli Iași – au luat milioane de euro doar în ultimul an. Chiar și echipe percepute drept „cu patron” sunt sprijinite mai pe față ori mai discret de Consiliile Locale ale orașelor respective. FC Botoșani, deținută de Valeriu Iftime, a primit astă-vară aproape 600.000 de lei de la autoritățile locale. Puțin, comparabil cu alții, dar tot bani publici.

Un caz cu totul aparte este Sepsi OSK Sf. Gheorghe, care primește multe milioane de euro, dar nu de la statul român, ci de la companii controlate de statul maghiar.
La nivelul Ligii 2 și Ligii 3, fenomenul din Liga 1 este copleșitor. Aproape toate formațiile primesc bani de la diverse entități de stat. Aici, lucrurile s-au întors pur și simplu în urmă cu 35 de ani, în comunism, când prim-secretarul de partid pe județ era și patronul și președintele din umbră al clubului local. E vorba, în final, de niște funcționari ai statului care sunt proprietari ai unor echipe, dar pe bani publici, nu pe banii lor.

Întrebarea este dacă aceste finanțări masive ale cluburilor sunt eficiente și, bineînțeles, dacă există o altă soluție.

Prima observație, dacă privim clasamentul în fiecare din ultimele sezoane, este că echipele „de stat” n-au ajuns niciodată în postura de a se bate pentru titlu.

Iată podiumul ultimelor 5 ediții:

2022-2023: 1. Farul, 2. FC FCSB, 3. CFR Cluj;

2021-2022: 1. CFR Cluj, 2. FC FCSB, 3. CS Univ. Craiova;

2020-2021: 1. CFR Cluj, 2. FC FCSB, 3. CS Univ. Craiova;

2019-2020: 1. CFR Cluj, 2. CS Univ. Craiova, 3 Astra Giurgiu (echipă privată, între timp desființată);

2018-2019: 1. CFR Cluj, 2. FC FCSB, 3. Viitorul Constanța (actualul Farul).

A doua observație este că, în general, echipele „bugetare” nu produc. Nici performanțe, nici jucători, nici profesionalism.

A treia observație este că la conducerea acestor formații ajung de obicei oameni de încredere ai primarilor ori ai șefilor de consilii locale, nicidecum persoane competente, care știu să facă management și afaceri.

Nu există mari companii care să investească în sportul românesc. Motivul: legislația modificată special de politicieni pentru a descuraja privații și a favoriza instituțiile de stat

Întrebarea dacă se poate și altfel decât cu bani de la buget e una complicată. În ultimii ani, puterea politică a modificat treptate legislația astfel încât să descurajeze investițiile private în sport și să facă astfel pârtie instituțiilor de stat. România are azi un cadru legislativ extrem de ostil, marile companii nu beneficiază de niciun avantaj – ba dimpotrivă – dacă se asociază ori preiau vreun club.
Aceste modificări legislative au început din primăvara lui 2017, când guvernul Grindeanu a eliminat plafonul maxim de 5% din bugetul local care putea fi dat la sport. Acțiunea a avut loc la presiunile primarilor. Din acel moment, investițiile în sportul local au explodat. Fără ca asta să se vadă în vreun fel și în creșterea numărului de sportivi legitimați ori a performanțelor.

În fotbal, în particular, aceste milioane aruncate cu lopata se duc într-o gaură neagră. Dacă se urmărește traseul acestor bani, se poate ușor vedea că sume foarte mari se cheltuiesc fără să lase vreo urmă. Banii merg pe contractele unor jucători care de obicei nu merită acei bani. Și impresarii se bucură de festin. În multe cazuri, o parte din sume se întorc pe căi ocolite în buzunarele președinților de cluburi. Există cazuri de cluburi finanțate „de la buget” care o dată la 6 luni schimbă aproape toată echipa – pleacă 13 jucători, vin 16. De fiecare dată se cheltuiesc alte milioane de euro pe contracte și comisioane.
Într-o altă situație, jucătorii străini ai unui club care la vremea respectivă era în Liga 1 erau cazați în apartamentele deținute prin intermediar de primarul orașului respectiv într-un cartier rezidențial nou construit. Chiriile erau mult mai mari decât prețul pieței.

Calculul patronilor: aceștia nu-și doresc eliminarea banilor publici din fotbalul de performanță, ci să fie lăsați și ei să se conecteze la conducta bugetară

Un efect pervers al acestei implicări a statului în fotbalul „de performanță” este pretenția politicienilor locali de a deveni și ei niște patroni-antrenori, așa cum au văzut pe la televizor. Sunt numeroase cazuri în care antrenorii din acte ai echipelor – uneori, foști internaționali cu experiență – sunt chemați în ședințele de Consiliu Local ca să explice de ce au jucat 4-3-3 și nu 4-2-3-1 și de ce l-au titularizat pe cutare pe stânga și nu în centru. Despre sunatul antrenorilor pentru a discuta tactica și schimbările nici nu mai are rost să vorbim.

În aceste condiții, nu e foarte clar la ce se gândește Gică Popescu atunci când, susținut de ceilalți patroni din Liga 1, solicită accesul la bani publici. E posibil ca Hagi să creadă că, dacă va primi câteva milioane de euro de la Consiliul Local Constanța, politicienii locali nu vor avea îndrăzneala să-l sune și să-l întrebe ce tactică are de gând să folosească.
S-ar putea să fie un calcul greșit. Experiența arată că acela care dă banii dictează și muzica.

Mai jos, părerea a patru jurnaliști de sport importanți din România despre această tentație a revenirii la sistemul de stat, în care să fie un fel de profesionism pe banii publici.

Alin Buzărin: „Statul nu doar că e bine să finanțeze fotbalul, ba chiar trebuie s-o facă. Dar nu tot fotbalul, nu tot sportul, ci doar pe cel amator”

„Statul, prin toate formele sale de existență instituțională (Ministere, Regii, Primării, Consilii Județene, etc), nu doar că e bine să finanțeze fotbalul, ba chiar trebuie s-o facă.

Dar nu tot fotbalul, nu tot sportul, ci doar pe cel amator. Copii și juniori, iar la fotbal cel mult până la nivelul Ligii a 3-a. De aici în sus începe profesionismul, incompatibil cu ideea de sport etatizat. Dacă urcăm ștacheta mai sus, ajungem la situația aberantă si de-a dreptul aiuritoare din Liga 2, unde din 20 de participante 8 (opt!) nu au drept de promovare pe prima scenă pentru că forma lor de organizare juridică, de drept public, contravine Legii Sportului.

Dar implicarea fondurilor publice poate interveni și mai sus, la nivel de bază materială, și în niciun caz plătind salariile unor sportivi profesioniști sau comisioanele unor impresari.

E ilogic ca o echipă finanțată în totalitate de un minister sau de o primărie să activeze la nivelul cel mai înalt. Va fi normal ca echipa de fotbal a CSA Steaua să fie acceptată în Liga 1 atunci când Royal Air Force va evolua în Premier League, când Carabinierii din Italia vor fi în Serie A sau când simpaticii  jandarmii cu chipiu a la Louis de Funes vor da piept cu profesioniștii francezi din Ligue 1. Adică niciodată!”

Claudiu Giurgea: „Este o aberație uriașă ca un investitor privat, fie el Becali sau Șucu, să fie nevoit să concureze cu milioanele primăriilor sau ale ministerelor”

„Eu vreau ca banii mei, pe care îi plătesc lună de lună statului român, să se ducă în alte direcții. Eu vreau ca banii mei să echipeze spitale, nu jucători de fotbal, eu vreau ca banii mei să fie redirecționați către piste de biciclete, nu către echipe cu 50 de spectatori în tribune. Eu vreau ca banii mei să ajute oamenii fără posibilități, nu pe tatuații și frezații cu impresii de fotbaliști. Eu vreau ca din banii mei să se construiască terenuri de sport, săli de sport, bazine de înot pentru copii.

Asta îmi doresc eu să facă eșuatul stat român cu banii mei.

Am trăit în comunism, era altceva. Acum 34 de ani, mii de oameni au murit ca să nu mai trăim vremurile alea. Este o aberație uriașă ca un investitor privat, fie el Becali sau Șucu, să fie nevoit să concureze cu milioanele primăriilor sau ale ministerelor.

Da, investiți bani în sport, dar investiți în copii, în juniori, investiți să-i scoateți din casă, din fața calculatoarelor și a tabletelor. Faceți ce face Hagi din banii lui. Nu cheltuiții banii mei pentru a vă face vouă imagine și campanie.

Pentru că eu îmi plătesc taxele ca să trăiesc într-o țară mai bună, nu într-o țară plină de șmecheri și de milionari de carton «fierți» pe combinații”.

Grigore Cartianu:Banii publici – pentru sporturi cu impact olimpic și sportul de masă!

„Subiectul «Bani publici în sport» e unul complex, a cărui rezolvare nu poate fi extremă: nici «bani publici cu nemiluita pentru sport», nici «zero finanțare de la buget».

Trebuie finanțate puternic sporturile olimpice, mai ales cele care au potențial de a aduce medalii (canotaj, kaiac-canoe, gimnastică, scrimă, lupte, haltere etc.).

Proiecte de club gen handbalul la CSM București merită finanțate de către primării doar cu condiția de a miza pe sportivi români, cu promovarea multor tineri, astfel încât banii publici să se regăsească în interesul public de a livra echipelor naționale sportivi valoroși. E aberant ca banii bucureștenilor, vâlcenilor sau buzoienilor să finanțeze, indirect, naționalele Franței, Danemarcei sau Norvegiei! Situația se poate rezolva prin limitarea numărului de străini din lot și din teren, precum și limitarea sumelor din contractele acestora.

În fotbalul de performanță, banii publici trebuie limitați la infrastructura oferită ca suport: stadioane, baze de pregătire, poate chiar și cheltuielile operaționale ale acestora (iluminat, încălzire, apă, întreținere etc.) – însă doar după aprobarea de către comunitatea locală, prin referendum. Să spună oamenii dacă sunt de acord ca X% din bugetul local să susțină echipa de fotbal a orașului sau a comunei.

Autoritățile locale ar putea fi încurajate să se implice în finanțarea sportului de masă, inclusiv a fotbalului, pentru a atrage populația să facă sport. Aceste programe s-ar adresa în primul rând tinerilor (unii dintre ei – viitori sportivi de performanță), dar și populației adulte, care poate fi scoasă astfel din sedentarism și adusă la crosuri, turnee de minifotbal, baschet, volei, tenis etc. Vom avea oameni mai sănătoși și, astfel, vom cheltui mai puțini bani cu spitalele”.

Florin Caramavrov: „Politicul a distrus sportul din România. Echipe surogat și echipe clonate au apărut pentru a atrage prostimea la alegeri. În momentul de față, implicarea statului în sport reprezintă principala frână a dezvoltării acestuia”

„Politicul a distrus sportul din România. Echipe surogat și echipe clonate au apărut pentru a atrage prostimea la alegeri. Bani mulți sifonați din comisioanele pentru transferuri, din construcția de stadioane, posturi date pe influențe politice, asta înseamnă la noi prezența statului cu bani publici în sportul de performanță.

În țările civilizate, statul, prin autoritățile locale, se implică în sport prin crearea de infrastructură, prin modernizarea acesteia și prin susținerea unor academii de copii și juniori, nicidecum prin plata salariilor unor mercenari, cum se întâmplă la noi.

În momentul de față, implicarea statului în sport, prin diverse forme, reprezintă principala frână a dezvoltării acestuia. Bani există foarte mulți în sportul românesc. Problema este că ei nu sunt folosiți pentru sport în marea lor parte, ci ajung în buzunarele unor șmecheri locali sau naționali.

Cred că este nevoie de o reglementare foarte clară a folosirii banilor în sportul și, implicit, în fotbalul  românesc, prin care sumele alocate de la bugetele locale sau de la bugetul noii Agenții Naționale pentru Sport să fie direcționate în primul rând spre dezvoltare. Și, în același timp, să existe un control strict al acestor sume. Altfel, toboganul non-performanțelor e nesfârșit”.

1 Comentariu

  • Posted 08/11/2023 22:47 0Likes
    by Adrian Voinescu

    Banii publici in sport reprezinta in acest moment, un ” rau necesar”. AM citt topt ce s-a scris pe tema asta, si tot ce se discuta pe aceasta tema de ani buni.
    Cum spunea si fostul meu coleg Claudiu Giurgea, dar o sa extind un pic aceasta paralela, cumsa concureze la nivel european CSM Bucuresti, finantatat aproape 100% din banii Primariei Bucuresti, cu ORICARE echipa din vestul Europei handbalistice?
    Dar problema nu este asta, in fapt. In legistaltia actuala, in felul in care in acest moment sunt ” construite” legile in Romania, nu exista alternativa la finantarea oferita de Primarii pentru sport. Daca acest lucru ar inceta brusc, incepand de maine, nu am mai avea sport. De niciun fel, nu doar la nivelul sporturilor de echipa. Primarii sau Steaua si Dinamo, pentru ca , de exemplu, David Popovici este platit de Dinamo. la fel cum sunt platite, tot din bani publici, si TOATE campioanele mondiale si europene de la canotajul D-nei Lipa. Aaaa, actuala sefa a sportului…. Si, ca sa ne aducem aminte, a mai fost acolo, la MTS. Tot fara niciun rezultat din punct de vedere al vreunei initiatie legislative in sensul normalizarii activitatii sportive din Romania.
    In fapt, a existat , la un moment dat, un stroip de vointa politica in acest sens. Si vorbesc din postura de martor al acelor discutii. Prim – ministru era Victor Ponta, iat sefa la ANST, D-na Carmen Tocala. Care a primit mana libera pentru a schimba ceva in sensul asta, cu promisiunea ca o initiativa legislativa care sa schimbe in bine mkiscarea sportiva va trece fara nicio problema. S-au constituit x comitete para si interministeriale, si s-a ales praful de toata povestea. ” Ti-am data mana libera sa schimbi ceva, si s-a ales praful, n-ai fost in stare sa faci nimic. NU o sa mai fiu prim ministru, si nici nu va mai veni altul caare sa vrea sa faca ceva pentru sport ” „. Aproape textual, astea au fost cuvintele lui Victor Ponta. Deloc nu fac politica, dar din pacaate, a avut dreptate. In schimb, absolut toti cei care au condus destinele sportului, fie ca s-a numit NAST, MTS sau, din nou , ANS, nu au fost in stare de nicio performanta manageriala in acest sens. Scuze, desigur, se vor gasi intotdeaauna, dar niciodata in incapacitaatea, nepriceperea si lipsa de dorinta de a schimba, intr-adevar, ceva.
    Autoritatile publice locale au MAREA datorie de a sustine sportul. Intr-adevar, este o datorie civica, dar ca principiu, in niciun caz prin finantaarea directa.
    Si o sa vin cu doua exemple din baschet, deh, deloc intamplator. U-BT Cluj – Napoca si CSM CSU Oradea sunt echipele care in ultimii ani, au dominat baschetul masculin romanesc. Deloc intamplator. La Cluj, exista cea mai mare Sala Polivalenta din Romania, incap si 10000 de oameni, la Oradea – a doua cea mai mare, , peste 5000 de locuri. U-BT este finantata aproape in exlusivitate din bani privati – Banca Transilvania plus inca vreo 10 sponsori mai ic, toti privati. U-BT Cluj a jucat in faze;le eliminatorii din Basketball Champions League, apoi a trecut in EuroCup, unde acum, in al doilea sezon, este liderul unei grupe din care face parte , de exemplu, liderul din campionatul Germaniei, Oradea este o echipa finantata partial din bani publici, de la Primarie. Dar dupa un alt model, pe care nu l-am mai intalnit. Exista un buget pentru club, care are mai multe sectii, iar baza materiala – sala, bazine, terenuri – apartin Primariei si sunt date in administrare clubului. Care poate – si – face foarte bine – realiza venituri proprii din exploatarea acestor baze. parea de investiotii in aceste baze revine Primariei, partea de admnistrarea – clubului. Finantare a sportuui, corect, dar cu accent pe ajutopr din punct de vedere al infrastructurii. Un cu totul alt model.
    Reveind si punand in oglinda : CSM Bucuresti toaca anual o suma imensa din bugetul Primariei Bucuresti, iar Bucurestiul – capitala europeana in secolul 21, NU ARE O SALA Polivalenta. Decat o relicva din alte vremuri, si in care oricat de multi bani s-ar ingropa, nu va putea rivaliza niciodata cu…Pitesti Arena, cea mai noua- si cea mai mica , dintre salile recent construte in Romania.
    Da, sportul NU trebuie finantat din bani publici in sensul actual. Dar TREBUIE finantat din bani publici in sensul asigurarii infrastructurii. Care din pacate, nu prea exista in Romania. Decat intr-o masura foarte , foarte mica.
    Dar stergerea acestui mod, actual, de finantare a spportului fara a pune in loc un set de noi legi – incepand cu o noua Lege a Sportului ( 69/2000 este demult, demulta depasita, la fel si celebra GH 1447 ), si o noua Lege a Sponsorizarii, care sa faca atractiva implicarea sectorului privat in sport.
    DEzbaterea este muuult mai lunga decat putem sccrie, acum si mai tarziu, cu totii. Dar atata timp cat nu este vointa, in primul rand la nivel decizional, politic, in sensul asta, vom vorbi mult si bine dar mai ales, degeaba. si sport, cu sigurata nu ( vom mai) avea .

Lasă un comentariu