Anglia s-a calificat miercuri seara în finala Euro 2024 la capătul primului meci cu adevărat bun făcut la această competiție, reușind să învingă Olanda cu 2-1 (1-1) în semifinala de la Dortmund. La victoria englezilor a contribuit un penalty absolut discutabil care a fost cerut de arbitrii din camera VAR. Finala Europenelor va fi Spania – Anglia și se va juca duminică, de la ora 22.00, pe Oliympiastadion din Berlin.
Golurile înscrise de Xavi Simons (min. 7) pentru olandezi, apoi de Harry Kane (min. 18 – din penalty) și Ollie Watkins (min. 90+1) pentru englezi au fost condimentele unui joc de superclasă, cu jucători de o valoare cu adevărat extraordinară.
Olanda, echipa care n-a păcălit fotbalul la acest Euro, pleacă acasă. Englezii, „zeii somnului“, intră în finală
Dacă privim meciul de miercuri în ansamblu, se poate spune că Anglia a demonstrat calitățile pe care toată lumea știa că le are această națională. Chiar dacă, pe teren, superioritatea englezilor a fost doar teritorială, olandezii fiind cei care au deschis scorul și au condus la ocazii de gol, insularii pot pretinde că, de data asta, s-au calificat fără să mai păcălească fotbalul.
Dacă ne uităm însă la tot turneul, echipa celebrului Ronald Koeman a fost cea nedreptățită de deznodământul semifinalei de la Dortmund.
Olanda a practicat un fotbal cinstit pe parcursul Euro și, cu toate că nu mai are o generație strălucită, ca altădată, a păstrat acel stil generos și curajos care a consacrat această națională în ultimii 50 de ani. Fie că au câștigat ori au pierdut, olandezii n-au dat nicio clipă impresia că au păcălit fotbalul și spectatorii din tribune.
Nu același lucru se poate spune despre Anglia, care s-a târât, efectiv, până în semifinale, cu jocuri insipide și pe alocuri chiar meschine, reușind să se califice atât în sferturile de finală, cât și în semifinală cu foarte mult noroc. În „optimi“, jucătorii lui Southgate au egalat Slovacia la ultima fază din prelungirile celor 90 de minute, iar în „sferturi“ au avut nevoie de lovituri de departajare ca să treacă de Elveția, care-i și condusese până în minutul 80.
Amintirea CM 1990 – ca și atunci, Anglia n-a jucat nimic până în sferturi, dar s-a calificat
Traseul Angliei la acest European le amintește microbiștilor de un episod similar al acestei naționale la Cupa Mondială din 1990. Anglia avea și atunci o echipă de superclasă, în care străluceau Gascoigne și Platt, dar a câștigat Grupa F după o victorie (1-0) cu Egipt și două egaluri cu Olanda și Irlanda în care n-a jucat absolut nimic. S-a strecurat apoi din optimile de finală, unde a eliminat cu noroc Belgia (1-0) după prelungiri, pentru ca în sferturile de finală să înceapă, în sfârșit, să joace fotbal silită de formidabila echipă a Camerunului. Englezii au câștigat cu 3-2 după prelungiri într-un meci fabulos, rămas în istoria fotbalului, pentru a fi apoi eliminați de Germania la penalty-uri, în semifinale.
De data asta, însă, „perfidul Albion“ s-a calificat în finala Europenelor – cea de-a doua consecutivă, după ce în 2021 a fost învins la penalty-uri de Italia – și cu o proptea serioasă din partea arbitrajului.
Dubiosul VAR. Anglia a egalat după un 11 metri pe care arbitrul n-a vrut să-l dea inițial
Partida de miercuri, jucată pe Westfalenstadion din Dortmund în prezența a 60.962 de spectatori, s-a ridicat la înălțimea așteptărilor pentru o semifinală. Englezii au lăsat la vestiar indolența din partidele precedente și au început cu o presiune mare la poarta olandezilor, dar aceștia au deschis scorul rapid, în minutul 7, printr-un șut formidabil al lui Xavi Simons.
Englezii au egalat doar 11 minute mai târziu, dintr-un penalty pe care arbitrul german Felix Zwayer n-a vrut inițial să-l dea, fiind însă aproape silit s-o facă de colegii din camera VAR, care i-au sesizat un potențial joc periculos al lui Dumfries la Harry Kane.
Nenumăratele reluări, din toate unghiurile, n-au fost convingătoare. Kane a lovit nestingherit mingea și a trimis-o peste poartă, apoi piciorul său s-a ciocnit de cel al lui Dumfries. Cei doi s-au lovit gheată în gheată și, dacă olandezul a ridicat periculos de sus piciorul, același lucru s-ar putea spune și despre englez. Doar că Harry Kane a fost cel care a căzut la pământ. Arbitrul german a lăsat jocul să continue, arătându-le jucătorilor englezi că a văzut foarte bine ce s-a întâmplat, dar la câteva zeci de secunde distanță arbitrii din camera VAR l-au chemat la marginea terenului, să privească și el faza. După ce a vizionat reluările de mai multe ori, Zwayer a revenit asupra deciziei și a dictat penalty-ul salvator pentru englezi.
Tot Kane a bătut impecabil lovitura de la 11 metri, reușind să egaleze, deși portarul Bart Verbruggen ghicise colțul și fusese foarte aproape să ajungă balonul.
Patimile cotonogarului Dumfries. Iertat de arbitrul Zwayer cu România, a făcut penalty-ul din care au egalat englezii, apoi a salvat de pe linia porții sale și a dat bară la cea adversă
Denzel Dumfries este același jucător pe care tot Zwayer îl iertase în partida Olanda – România după ce i-a spart capul lui Ianis Hagi lovindu-l cu cotul în minutul 2, apoi l-a scos din joc pe Vasile Mogoș izbindu-l intenționat în timp ce acesta urmărea balonul, dar de data asta arbitrul german n-a mai avut cum să-l salveze.
Nu-i mai puțin adevărat că, ulterior, Dumfries și-a dovedit și clasa, nu numai calitățile de cotonogar. În minutul 23 a scos aproape miraculos de pe linia porții o minge trimisă de Phil Foden care depășise deja portarul. Apoi, în minutul 30, fundașul olandez s-a înălțat formidabil, la o lovitură de colț, și balonul trimis de el cu capul a trăsnit bara transversală a lui Pickford, înghețând efectiv inima zecilor de mii de suporteri englezi – care, în paranteză fie spus, au avut un comportament total nesportiv pe parcursul partidei, fluierând imnul olandez și, apoi, de mai multe ori jucătorii adverși.
În minutul 32, Anglia a egalat scorul și la bare, șutul teribil al lui Foden, de la mare distanță, lovind exact îmbinarea stâlpului din stânga porții cu cel transversal.
Două minute mai târziu s-a produs un alt eveniment cu implicații majore în evoluția ulterioară a partidei. Memphis Depay, care alături de Gakpo reprezenta principalul motiv de frică pentru fundașii englezi, s-a accidentat și a fost înlocuit cu un mijlocaș, Joey Veerman. Acesta din urmă nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor până la finalul jocului, randamentul ofensiv al olandezilor fiind evident mai scăzut.
Partida a continuat cu presiunea teritorială a englezilor, care n-au prea reușit să-și creeze însă mari ocazii. Cei care au trecut primii pe lângă gol au fost, până la urmă, tot olandezii, șutul din careul mic al lui Van Dijk fiind respins miraculos de Pickford în minutul 65.
Diferența s-a făcut la inspirația antrenorilor. Introduși pe teren în minutul 81, Palmer și Watkins au realizat faza golului de 2-1
Diferența s-a făcut, până la urmă, la inspirația antrenorilor. Gareth Southgate a dovedit din nou (ca și în meciul cu Slovacia) un fler extraordinar și în minutul 81, când toată lumea se gândea deja la prelungiri, i-a scos pe căpitanul Kane și pe Foden, înlocuindu-i cu Watkins și Palmer.
Părea o mutare contraintuitivă, deoarece Anglia se îndrepta spre prelungiri în acel moment fără principalul om de gol și liderul său. Însă exact cei doi nou-intrați au dat, în primele secunde ale timpului suplimentar de joc, lovitura de grație care i-a trimis pe insulari în finală. Cole Palmer dă o pasă magistrală, iar Ollie Watkins înscrie cu o execuție de mare clasă, spre șocul întregii suflări olandeze de pe stadion.
Ultimele minute suplimentare de joc n-au mai adus nimic, ambele formații au făcut câte două schimbări, iar partida s-a încheiat în ploaia de bere a suporterilor englezi.
Clasa jucătorilor care se înfruntaseră rezultă și din numărul și precizia paselor ambelor echipe. Anglia a avut 598 de pase, din care 548 (peste 91%!) au ajuns la destinație, în timp ce Olanda a avut 427 de pase, din care 384 (90%!) au fost reușite!
Anglia a avut o posesie superioară (60% din timp), dar olandezii au fost cei care au deschis scorul și au condus la numărul de ocazii create.
Extraordinara metamorfoză a Angliei. Southgate a luat în 2016 o echipă prăfuită, care nu mai jucase de 20 de ani o semifinală, și a reușit s-o ducă de două ori în finală și o dată în semifinale!
Merită subliniată metamorfoza extraordinară prin care a trecut naționala Angliei. Cândva celebră pentru stilul său atletic, acel „kick and run“ (lovește și fugi) bazat pe pase lungi, joc aerian, centrări și pătrunderi în forță, Anglia de azi înseamnă rafinament tehnic, un joc complex de pase, combinații la firul ierbii, jucători cu un excelent control al balonului în regim de viteză. Metamorfoza a fost posibilă în primul rând prin transplantul acestor jucători de culoare din rândurile generațiilor de imigranți veniți mai ales din fostele posesiuni imperiale. Aceștia au adus o schimbare profundă în stilul de joc al Angliei, care acum e unul foarte modern și eficient, de o forță impresionantă.
Un rol major îl are și Gareth Southgate, cel care, după ce în perioada 2013-2016 antrenase reprezentativa de tineret, a preluat naționala în 2016. La momentul respectiv, englezii nu mai jucaseră o semifinală de Mondiale ori Europene din 1996, adică de 20 de ani (Euro 1996, găzduit chiar de Anglia).
Southgate a schimbat stilul și echipa, iar rezultatele au venit instantaneu. Anglia s-a calificat în semifinalele Mondialelor din 2018, apoi a jucat finala Europenelor din 2021, iar acum s-a calificat iar în finală la Euro 2024!
Un trofeu îi mai lipsește acestui excelent antrenor, în acest moment, pentru a-l depăși pe legendarul Sir Alf Ramsey, cel care a câștigat cu Anglia singura sa competiție majoră, Cupa Mondială din 1966.
Semifinala Euro 2024
Olanda – Anglia 1-2 (1-1)
Marcatori: Simons (min. 7) / H. Kane (min. 11 – din penalty), Watkins (min. 90+1)
Stadion: Westfalen, Dortmund; Spectatori: 60.926
Olanda: Verbruggen – Dumfries (min. 90+3 Zirkzee), De Vrij, Van Dijk, Ake – Schouten, Reijnders – Malen (min. 46 Weghorst), Simons (min. 90+3 Brobbey), Gakpo – Depay (min. 35 Veerman). Antrenor: Ronald Koeman
Anglia: Pickford – Walker, Stones, Guehi – B. Saka (min. 90+3 Konsa), Mainoo (min. 90+3 Gallagher), Rice, Trippier (min. 46 Shaw) – Foden (min. 81 Palmer), Bellingham – H. Kane (min. 81 Watkins). Antrenor: Gareth Southgate
Arbitru: Felix Zweyer (Germania)
