Este din ce în ce mai evident că fotbalul așa cum îl știm și probabil așa cum l-am iubit mulți dintre noi se schimbă, se tehnologizează, ba chiar aș îndrăzni să spun că se radicalizează. Sau cum ar zice „noua generație”, e în trend cu vremurile. După VAR sau „goal line”, acum ne paște o tâmpenie uriașă: cartonașul albastru.
Am tot ezitat să-mi dau cu părerea despre cea mai nouă găselniță a celor care se plictisesc și inventează noi reguli în fotbal, dar gluma pare că se îngroașă. Iar, neoficial ce-i drept, prima țară ce va introduce noua regulă va fi tocmai Anglia, locul de unde a plecat fotbalul pe care îl știm astăzi cu toții.
Pe scurt, ce înseamnă cartonașul albastru? Arbitrul îi poate elimina, temporar, ca în rugby ori în handbal, pe autorii unor faulturi considerate strategice și pe jucătorii ce protestează zgomotos la deciziile arbitrilor. Inclusiv pe portar. 5, 10 ,15 minute, cât or vrea mințile luminate de la International Board să decidă. După ce se termină „perioada de pedeapsă”, că nu știu cum să-i spun altfel, jucătorul respectiv va putea reveni în teren. În cazul în care jucătorul va încasa al doilea cartonaș albastru în același meci, el va primi automat cartonaș roșu și va fi eliminat defintiv.
Inițial, culoarea noului cartonaș trebuia să fie portocalie, însă oamenii s-au răzgândit, deoarece s-a ajuns la concluzia că această culoare ar fi putut duce la o confuzie între cartonașul galben și cel roșu.
Englezii de la Daily Telegraph susțin că acest cartonaș albastru a fost deja testat cu succes la competițiile de copii și juniori din Țara Galilor, consecința fiind reducerea faulturilor tactice și a reacțiilor „furibunde” ale fotbaliștilor. Ce reacții furibunde or putea avea niște puști de 10 ani, n-am ideea, dar, dacă o fi așa, să bage dom’le cartonașe de toate culorile.
Acum. revenind la lucruri serioase, gluma nu prea mai e glumă. Tocmai țara care a inventat fotbalul e gata să-l strice. Federația din Anglia este printre cele care au inițiat acest proiect, iar șefii de la Londra sunt gata să-l testeze în competițiile oficiale, de seniori. Și, ca peisajul să fie complet, vor începe cu fazele de jos ale Cupei Angliei, una dintre cele mai vechi competiții, cu primul meci tocmai în 1871!
Eu mă mir mai tare că cel mai tare cuplu de pe mapamond, Burleanu&Vișan, nu s-a dus peste ăia de la International Board să-l bage ei repede la Cupa Satelor sau ce alte fantome de competiții au mai inventat. Acolo să fi văzut treabă serioasă: dă-i tu cartonaș albastru vedetei locale, să vezi ce te alerga săteanul român cu toporul în jurul stadionului.
Primele cartonașe, cele pe care le știm astăzi, galben și roșu, au fost introduse pentru prima dată la Campionatul Mondial din Mexic, din anul 1970.
Și poate pentru prima dată în istorie, toată lumea din fotbal s-a unit. Toți sunt uluiți de tâmpeniile inventate de IFAB și absolut nimeni nu vrea să audă de noua regulă. Că vorbim de antrenori uriași, precum Klopp, Guardiola sau Ancelotti, toți s-au pus cu gura pe International Board. Nici campania „Spune NU drogurilor” nu a strâns atâția simpatizanți. Cel mai tare dintre toți a fost însă Edi Iordănescu: „Cartonașul albastru este o inepție și, în ritmul ăsta, curând se va sta cu manualul de utilizare pe bancă, pentru va erifica în timp real regulamentul!” Ceea ce, dacă e să ne raportăm la valorile lumii în care trăim, n-ar fi tocmai o noutate. Asta în condițiile în care, pe ambalajele de plastic e scris mesajul: „Nu înghițiți!”
N-au stat deoparte nici șefii ăi mai mari din fotbal. Ceferin de la UEFA și Infantino de la FIFA s-au băgat și ei în horă și au criticat decizia. Dacă Ceferin nu prea are ce face și e cumva obligat să accepte introducerea noului cartonaș, Infantino chiar poate face, în sfârșit, un bine.
Cartonașele albastre nu vor fi folosite în fotbalul profesionist. FIFA se opune… Tradiția trebuie respectată și cartonașul albastru nu va exista!
Giani Infantino, președinte FIFA
De ce spun că e singurul care mai poate schimba ceva? Băieții deștepți de la International Board nu par să dea înapoi, doar că fără aprobarea FIFA, în condițiile în care 4 dintre cei 8 votanți de la IFAB provin de la FIFA, ceilalți 4 reprezentând federațiile din Anglia, Irlanda de Nord, Scoția și Țara Galilor, chiar nu au ce face. Trebuie aprobare de la împărăție, altfel, în caz de egalitate, cartonașul albastru devine invizibil. Iar Infantino pare momentan de neclintit. Bine, neclintit e un fel de a spune. Că la FIFA lucrurile se pot schimba ușor dacă sunt apăsate butoanele care trebuie. Înțelegeți voi la ce mă refer.
La noi, lucrurile încă nu sunt decise. FRF așteaptă să vadă cine e mai tare-n mușchi și dup-aia va da un comunicat. Ai noștri de la golazzo.club au ceva mai mult sânge în instalație și demontează ideile năstrușnice venite de la minți mult prea odihnite. După cum urmează!
Alin Buzărin
Cartonașul albastru e o prostie colorată, de a cărei inutilitate s-a cam prins și FIFA, care se pare că va renunța la idee. Ar fi fost un fel de scărpinat cu mâna stângă la urechea dreaptă. Încă un motiv de „filosoficale” pe teren și în camera VAR. O idee contestabilă din o mie de puncte de vedere. De exemplu, ia portarul „albstru” și stă 10 minute pe tușă. Scoți un om din câmp, bagi alt portar, care în intervalul „albăstrit” apără două penaltyuri. Ce faci? Îl mai bagi pe cel sancționat temporar sau îl lași pe acesta. Și multe altele, similare. Punctual însă, noi, românii, ar fi trebuit să susținem ideea. Am fi avut în buzunarele arbitrilor toate culorile drapelului național!
Matei Udrea
Regula cartonașului albastru, care prevede eliminarea temporară a unui jucător timp de 10 minute, nu face – în opinia mea – decât să complice din nou și inutil regulile jocului de fotbal. Fotbalul a reușit să devină cel mai popular sport de pe Pământ și să reziste astfel timp de un secol tocmai datorită regulilor sale foarte simple. În esență, vorbim de 22 de jucători care aleargă după o minge rotundă. În jurul lor s-a construit un cadru cât se poate de sumar. Li s-a dat un teren și s-a convenit că dacă dai mingea afară o repune în joc adversarul.
Cartonașele galben și roșu au fost introduse foarte, foarte târziu, abia începând cu Mondialele din 1970. Și inovația în materie de sancțiuni disciplinare s-a oprit aici. Sigur că putem invoca schimbarea vremurilor și faptul că și în alte sporturi – handbal, rugby, hochei spre exemplu – există această sancțiune a eliminării temporare. Dar revenim aici la discuția inițială: fotbalul este cel mai popular joc din lume pentru că nu necesită decât ceva cât de cât rotund (nici măcar nu e nevoie să fie o minge, până la urmă poți juca și cu o nucă sau o varză) și pentru că are niște reguli foarte simple. ușor de înțeles și respectat.
Aș vrea să văd cum se va respecta pe maidane regula cartonașului albastru. Cum se va stabili dacă un fault e de galben, albastru sau roșu și care dintre copii va ține cronometrul, până trec 10 minute. Dacă birocrații de la Consiliul Asociației Internaționale de Fotbal și FIFA chiar vor ține morțiș să schimbe regulile acestui „ceva“ care funcționează, atunci mai bine s-ar inspira tot de la ce se joacă în curtea școlii: la trei faulturi un șut în fund, la trei cornere – „unșpe metri“ și echipele să joace după regula „10 minute sau cine dă primul 3 goluri“.
Florin Caramavrov
Orice schimbare de regulament este privită mai întâi cu scepticism de fani, ceva de genul: „Dați-ne fotbalul înapoi, că era mai frumos cu regulile dinainte”. Dar asta nu se întâmplă numai în fotbal, ci și în societate, când sunt implementate reguli noi, vezi recenta pandemie. Oamenii sunt cu preponderență reticenți la orice îi scoate din zona lor de confort. Așa și noi suntem scoși acum din zona noastră de confort cu fotbalul. Ne-au băgat ăștia VAR-ul, acum vor să ne încarce și cu cartonașul albastru!
În mod cert, arbitrii vor avea mai mult de lucru, va fi destul de dificil să evalueze în câteva secunde dacă-i galben sau albastru. Specialiștii vor discuta la tv, vor fi controverse, nu vom ajunge nciodată la un consens, dar fotbalul din asta se hrănește, din rivalități și din idei opuse. Cei de pe teren se înfruntă, iau cartonașe galbene, roșii, posibil în viitor și albastre, oamenii din tribune suferă sau se bucură, cei aflați în fața televizoarelor se contrazic.
Va fi mai mult circ cu cartonașul albastru, dar cred că UEFA și FIFA chiar asta și-au propus. Cât mai mult circ, cât mai mult suspans, cât mai mulți oameni implicați în fenomen, cât mai mulți bani.
Grigore Cartianu
Cartonașul albastru e prea puțin. S-ar mai impune:
– cartonașul verde (eco / bio) – pentru orice scuipat care poluează atmosfera de pe gazon;
– cartonașul portocaliu – pentru jucătorii prinși prin baruri după înfrângeri;
– cartonașul gri – pentru cei care joacă la păcănele;
– cartonașul violet – pentru jucătorii cu datorii la cămătari;
– cartonașul vișiniu – pentru rapidiști, oriunde s-ar afla;
– cartonașul bleu – pentru “echipele păcii”, care nu dau gol până-n minutul 80;
– cartonașul violet – pentru jucătorii care nu intră-n pădure pentru că le e frică de lup;
– cartonașul alb – pentru cei care “au, n-au mingea, trag la poartă”;
– cartonașul maro – atunci când situația unei echipe e de rahat (de la 0-4 în sus, dar arbitrul decide, el e suveran);
– cartonașul negru – pentru jucătorii triști, cu priviri lipsite de speranță.
… și multe alte cartonașe, dar teamă-mi e că la FIFA nu e suficient ROGVAIV-ul, mai trebuie inventat un curcubeu!
Hai la teatru! Mai bine la fotbal, e același lucru
Am stat ceva să mă gândesc dacă să dau sau nu părerea lui Cartianu. Îmi e teamă să nu fie sursă de inspirație pentru mințile luminate. Glumesc, evident. Sunt convins însă că există și cealaltă categorie, aia specială. De fani ai cartonașului. Și printre ei sunt, în mod sigur, șmecherii care visează la titluri și cupe luate cu sprijinul arbitrilor. Pentru că, arbitrii devin actorii principali dacă se ajunge aici. Ei vor stabili ierarhiile, ei decid soarta meciurilor, că la cartonașul albastru nu mai intervine nici mama arbitrului video. Iar „mânăriile” făcute pe vremuri de Corpodean și ai lui vor avea de acum înainte acoperire regulamentară. „Albăstrești” doi, trei de la ăia care nu trebuie să câștige și ai rezolvat treaba.
Nu știu dacă se va ajunge până aici, nu știu dacă acest cartonaș albastru va deveni regulă, știu doar că fotbalul meu, cel de care m-am îndrăgostit și care-mi „mânca” zilele copilăriei sau nopțile de mai târziu moare ușor, dar sigur. Într-o eră a tehnologiei, fotbalul meu devine digital, devine un instrument politic și e dirijat exclusiv de bani. Poate că mulți dintre voi nu ați auzit de Costică Roșca sau Tase Lăptoiu de la Olimpia Râmnicu Sărat. Ei jucau fotbalul adevărat, ăla jucat de bărbați, ăla în care mai fugăreai arbitrul din când în când, ăla în care sprițul și friptura de la final erau echivalentul milioanelor de astăzi. Fără îndoială că vremurile acelea nu se vor mai întoarce vreodată. Fără îndoială că fotbalul va merge înainte cu reguli noi și din ce în ce mai stupide. Dar tot fără îndoială e că în viitorul nu foarte îndepărtat chiar vom merge la stadion ca la teatru!
