Fotbalul românesc începe să rămână în urmă și față de campionatele din Europa de Est, nu doar comparativ cu cele din Occident. Acest lucru se poate constata atât „ochiometric“ și organizatoric, cât și statistic, în ciuda faptului că grupările din România sunt susținute financiar masiv de autorități, iar cele din prima ligă au acces și la sume foarte importante din drepturile TV.
O discuție comparativă cu campionate precum cele din Germania, Italia, Franța ori Belgia și Olanda nu-și are rostul, diferența fiind mult prea mare. Ceva se întâmplă însă și în Europa fostă comunistă, un fenomen pe care românii nu par să-l simtă. Cluburile încep, încet-încet, să pună accentul – după modelul occidentalilor – pe ceea ce livrează publicului.
Statistica ne arată că în campionatele României și Bulgariei este cea mai mică medie de goluri înscrise/meci.
România, cea mai scăzută medie de goluri/meci dintre toate campionatele est-europene relevante
Tendința nu e nouă, dar în acest sezon diferențele sar în ochi. În Estul fost comunist, Serbia și Ungaria au cele mai ofensive campionate (medie de 2,89 goluri/meci), urmate de Slovacia (2,74 goluri/meci). Pe locurile următoare vin Cehia (2,68), Polonia (2,66), Croația (2,54) și Slovenia (2,53).
Bulgaria e pe penultimul loc, cu o medie de 2,38 goluri/meci, iar România – în coadă, cu 2,35.
Aceasta nu e o simplă statistică. De multă vreme, în cele mai importante campionate ale lumii fotbalul este o industrie de spectacol. Cu alte cuvinte, spectatorii nu vor doar rezultate bune, ci și un fotbal ofensiv, dinamic, în care ideea este să înscrii un gol mai mult ca adversarul și nu să primești unul mai puțin, așa cum era până în anii ’90. Toată lumea din cluburi știe acest lucru, de la președinți și patroni până la antrenori și jucători. De aici, acel fotbal-spectacol care „fură“ spectatorii competiției interne. Se înscrie foarte mult. În Premier League, media este de 3,02 goluri/meci în acest sezon, în Bundesliga – 3,31, în în Ligue 1 – 2,88. Până și în Serie A, fostul fief mondial al tacticizării fotbalului, avem o medie de 2,72 goluri/meci, iar în La Liga avem 2,6 goluri/meci.
Privind acum spre România – efectiv, ultimul dintre campionatele cât de cât importante ale Europei –, devine clar că avem o problemă. Se înscrie cel mai puțin, ceea ce reprezintă încă un indiciu al lipsei de adecvare și de înțelegere a momentului în care se află fotbalul.
Doar FC FCSB și Farul par să aibă, în fotbalul românesc, o mentalitate mai apropiată de ce se cere pe plan internațional
Singura formație care pare să-și propună să iasă la joc, să atace și să înscrie este, la acest moment, FC FCSB. Problema la această echipă este că mentalitatea ofensivă imprimată este „sabotată“ de cauze deopotrivă interne și externe. Pe de o parte, politica patronului e de a vinde orice jucător pe care primește o sumă de bani, ceea ce face ca în special în linia de atac să avem o fluctuație mare de personal. Pe de altă parte, în acest sezon există și o participare, în paralel, în cupele europene. Prioritizarea acestei competiții și oboseala unui ritm cu care fotbaliștii din Superliga nu sunt obișnuiți duc la o scădere de randament în atac. E neîndoielnic însă că, după ce FC FCSB va fi eliminată (la un moment dat) din Liga Europa, randamentul ofensiv pe plan intern va crește rapid. Acesta e, de altfel, și motivul pentru care specialiștii continuă să considere gruparea patronată de Becali drept principala favorită la titlu.
Dintre celelalte participante la Superligă, doar Farul mai încearcă să joace pe atac, dar la această formație primează, de asemenea, obiectivul de a crește și vinde jucători. Față de campionatul masiv, Gică Hagi a înregistrat pierderi masive în lot, ceea ce face ca „marinarii“ să aibă un atac de-a dreptul slab. Mentalitatea ofensivă există însă și, foarte probabil, în sezoanele următoare vom vedea din nou Farul urcând la acest capitol.
În rest, avem mai degrabă antrenori și conducători fricoși. Cele mai multe goluri sunt marcate de CFR Cluj – o medie de doar 1,74 pe meci. Multe formații au un joc lent, din care contraatacul aproape că lipsește. Marele obiectiv e să nu se primească gol, pentru că patronii nu au răbdare și, înainte chiar ca publicul să dea semne de nerăbdare, antrenorii sunt „zburați“.
Un dezastru pentru televiziuni. Zeci de milioane de euro pe an pompate într-un campionat în care toată lumea se mulțumește cu puțin
Din perspectiva televiziunilor, care dau zeci de milioane de euro pe an pentru Superligă, campionatul României rămâne o afacere păguboasă. Sigur că în jurul meciurilor trăiește o întreagă construcție. Se fac emisiuni de analiză (de multe ori mai intersante decât partidele în sine), rezumate, retrospective, pariuri, sponsorizări. Dar produsul în sine – adică fotbalul oferit de Superligă – este slab calitativ. Sursele Golazzo.club sunt clare, directorii din televiziuni nu sunt mulțumiți din această perspectivă. Dar nici nu pot face, deocamdată, prea multe ca să schimbe ceva.
Conducătorii cluburilor nu au nicio scuză pentru acest fotbal hain, cu puține goluri, și mai puține momente spectaculoase, cu jucători care nu prea driblează, nu știu să înscrie din lovitură liberă și aleargă adesea cu frâna de mână trasă. Fotbalul românesc este mult mai bine finanțat decât altele din jur. În cluburi intră bani mulți, cele de top au bugete de peste 12 milioane de euro, iar cele mai mici trec și ele de 4 milioane. Sunt sume comparabile cu cele din Polonia (exceptând Legia Varșovia, al cărei buget e uriaș) și peste ce au cluburile din Serbia, Croația, Slovacia ori Slovenia.
Dacă nu e una de bani și nici de salarii pentru jucători, atunci problema pare să fie una de mentalitate și de pricepere. Șefii din fotbalul românesc se raportează eronat la ce înseamnă acest sport azi și au obiective mici. Se joacă la mica ciupeală și alibi, un 0-0 sau 1-0 asigură scaunul tuturor până etapa viitoare și asta pare să fie îndeajuns.
