Odată cu fluierul final al partidei de la Craiova, pentru Rapid s-a încheiat, practic, lupta pentru titlu în acest sezon. Sigur că, teoretic, șanse mai sunt și suporterii își mai pot face iluzii, dar rațional ar fi ca șefimea să se gândească deja la pregătirea următorului campionat și, eventual, la participarea în cupele europene.
Înfrângerea suferită sâmbătă în Bănie, 1-2 cu CSU Craiova, este suma slăbiciunilor care au subminat în acest sezon Rapidul. O echipă bună, cu un antrenor bun, dar inconstantă și cu mai mulți jucători care par să nu reziste în primul rând psihic presiunii, a dat practic cu piciorul muncii dintr-un sezon întreg pierzând primele două etape din play-off.
Giuleștenii au avut sâmbătă cărțile în mână pentru a câștiga. Au condus cu 1-0, au avut om în plus 40 de minute, au controlat mai mult timp jocul, dar au irosit totul cu o nonșalanță remarcabilă. Fotbaliștii au dat impresia că sunt pur și simplu incapabili să se concentreze la meci (ori să depășească tracul). Dacă te emoționezi așa la o partidă de campionat în care nici măcar nu joci cu titlul pe masă, atunci ce faci dacă ajungi în cupele europene ori la națională?
Modul în care s-a primit golul egalizator – când Rapid era deja în superioritate numerică! – e de-a dreptul infantil. E corect să spunem că Mitriță a făcut iar un meci absolut excelent și că pasa sa decisivă a fost foarte bună, dar în același timp apărarea oaspeților, așezată în linie și rarefiată în zona centrală, a trădat ori lipsă de concentrare, ori lipsă de valoare. Ori ambele, dacă vedem că s-au primit 32 de goluri în cele 30 de etape ale sezonului regulat și încă 4 în primele două etape din play-off.
Cea mai mare greșeală ar fi, acum, schimbarea antrenorului. Patronii Rapidului par grăbiți s-o comită și pe aceasta
Nimic din ceea ce caracteriza „vechiul Rapid“, falimentat în 2016, nu-i este străin „noului Rapid“. Totul e la locul lui: entuziasmul, emoția, montagnes russe-ul rezultatelor, poporanismul patronilor, neștiința de a construi temeinic.
Cea mai mare greșeală ar fi, acum, schimbarea antrenorului. Bineînțeles, conducerea giuleștenilor e pe cale s-o bifeze și pe asta. Cristiano Bergodi a făcut o treabă bună la echipă și normal ar fi să i se dea încredere și mână liberă, pentru ca la anul să ia titlul. Știe deja echipa, a imprimat un stil de joc, mai e nevoie doar de unele ajustări pentru ca la anul Rapid să fie principala favorită.
În loc de asta, acționarul majoritar Dan Șucu se gândește să-l aducă în loc pe Marius Șumudică, după cum pretinde ProSport. Adică să demoleze tot ce s-a construit și să reia munca de la zero. Mutarea ar garanta un singur lucru: că Rapid va avea la anul, pe vremea asta, un alt antrenor, știindu-se că Șumi nu rezistă un sezon întreg pe banca tehnică a echipelor.
Tot ce are un început are și un sfârșit. Cifrele ar trebui să-i sugereze lui Săpunaru că a venit vremea, la 40 de ani, să-și încheie cariera
Finalul acestui campionat ar trebui, în mod normal, să însemne și încheierea carierei de fotbalist pentru Cristian Săpunaru. Fundașul împlinește pe 5 aprilie vârsta de 40 de ani, dar nu asta ar fi cea mai mare problemă, ci evidența că, încet-încet, nu mai face față nici nivelului din Superliga României. Fostul internațional a lipsit sâmbătă de pe teren, iar Bergodi a invocat absența sa în analiza motivelor înfrângerii. Dar celelalte două etape pierdute de Rapid în 2024 Săpunaru a fost pe teren. Experimentat și ambițios, fotbalistul e în același timp uzat și firea sa colerică îl predispune suplimentar la greșeli.
Potrivit sistemului de calcul al site-ului specializat Sofascore.com, Săpunaru a avut medie a notelor sub 7 în șapte din ultimele 11 luni competiționale.
Nu în ultimul rând, e imposibil să separi numărul uriaș de goluri primite – 36 în 32 de etape – de prezența lui Săpunaru în centrul liniei defensive în 30 din aceste meciuri.
Este o realitate dureroasă, dar pe care șefii Rapidului ar trebui să-o privească în față.
Cum poate câștiga titlul o echipă ai cărei jucători abia reușesc să câștige jumătate din duelurile unu la unu?
Revenind la echipă în ansamblu, cifrele din acest sezon nu justifică pretenția de a lupta la titlu.
Jucătorii rapidiști au câștigat, în cele 32 de partide disputate până acum doar 50,2% din duelurile pentru balon, din care:
– 50,7% din duelurile la sol și
– 48,6% din duelurile aeriene.
În schimb, echipa a pierdut posesia balonului, în medie, de 149,3 ori pe meci.
Dacă tot îi place să facă pe antrenorul – Șucu vrea acum explicații de la Bergodi pentru tactica folosită la Craiova –, patronul ar trebui să se gândească de ce echipa sa a dat în tot sezonul un singur gol din lovitură liberă! Rapidul n-are jucători care să tragă bine de la distanță, iar asta se vede și în faptul că doar 8 goluri s-au înscris din afara careului mare.
Concluzii: Rapid are nevoie de stabilitate pe bancă, jucători mai puțin labili psihic, întărirea apărării și găsirea unui om de valoare la mijloc
Concluzionând, Rapid a pierdut titlul, în acest sezon, din următoarele motive:
– inconstanța rezultatelor generată de jucătorii care nu țin la presiune;
– o apărare foarte slabă, în centrul căreia veteranul Săpunaru face față tot mai greu,
– lipsa unor fotbaliști performanți în linia de mijloc, care să dea pasa decisivă, să știe să bată loviturile libere și să dea gol de la distanță.
Aceste lucruri ar trebui schimbate cu prioritate, dacă Rapid își propune, eventual, o calificare în cupele europene și să lupte cu șanse mai mari pentru titlu în sezonul următor.
