Mărturisesc că am început să fiu din ce în ce mai greu de impresionat, dar marți seară, FCSB mi-a cam bulversat gândurile puține și fixe. Echipa asta ce tocmai a luat bătaie de la Oțelul Galați chiar a arătat ca o formație ce poate câștiga dubla cu Sparta Praga. Nu știu dacă pia au fost atât de slabi, las specialiștii să ne spună asta, doar că am văzut o campioana a României sigură pe ea, cu o oarecare anvergură europeană. Sigur, nu de grupele Ligii Campionilor, dar măcar de Europa League.
Băi tată, ăștia sunt ai noștri?
Foarte curajos, cam ăsta e termenul pentru startul bun de meci al oamenilor lui Haralambie. Băluță a căutat colțul scurt în chiar debutul jocului, apoi Șut trage fix ca-n curtea școlii după o eroare uluitoare a defensivei campioanei Cehiei. Habar n-am ce-o fi fost în capul lui, dar daca Doamne-ajută FCSB merge în grupele Ligii, cu o astfel de ocazie te întâlnești o singură dată până-n decembrie și n-ai voie să o ratezi. Jumătate de oră a durat vijelia FCSB-ului, timp în care Miculescu și Olaru au avut șansele lor. Împotriva unei echipe ce chiar pare de bătut. Puternici și cam atât. Plictisiți de joc, mi-au dat senzația că doar scandalagii fani din tribune îi țin în viață. Dar în defensiva lui Haralambie e haos. Ngezana pare pierdut complet în spațiu, noroc cu Târnovanu la faza din minutul 38, iar patru minute mai târziu ai noștri scapă iar, la ocazia monumentală a lui Sorensen. De altfel, Sparta e periculoasă doar la astfel de faze. Parcă mă uit la o echipă de jumătatea clasamentului din Anglia anilor 90. Mă gândeam că cei doi principali de la FCSB ar fi trebuit să știe asta până la startul meciului. Nu de alta, dar toate nenorocirile din faze fixe au venit.
Cumva, din Pipera iarăși au fost nimerite schimbările. Iese Popa, intră Baeten. Miculescu trece vârf. Și pare că revedem scenariul din prima repriză, cu FCSB în atac, având ocazii, dar fără ca mingea să intre în poartă. Cel mai bun om al nostru, căpitanul Olaru era gata-gata să mă contrazică după fix o oră de joc. Apărarea cehilor, la fel de slabă ca a noastră îi face și lui un cadou, dar, cumva Ross reușește să devieze mingea care se duce în corner. Doar că se face cumva dreptate. Pe cuvânt că, cel puțin până-n minutul 60, FCSB a fost mai bună. Centrare minunată Olaru, Dawa vine perfect după minge și e 1-0 pentru campioana României. Ne frecăm toți la ochi că pare a nu fi real. La fel și cei 70 000 de oameni care urmăreau ilegal meciul, fentând dorința ștabilor din Pro Tv de a mai recupera din pagubă. Nu pricep decizia de a da meciul pe o amărâtă de platformă. În fine, sunt calculele lor. Dar cred că au multe frigidere pline ochi din seara asta. Mai rău e că Dawa vede returul de la București din tribune. V-am zis că cehii sunt tari în forță, da? Miculescu și Olaru au simțit-o pe pielea lor și au ieșit puțin destrămați de adversari. Baba și Phelipe, au intrat ca să fie 11 pe teren. Altfel, nicio legătură cu nivelul competiției.
„Schimbările au fost inspirate. Miculescu, la 22 ani, să spui că nu mai poți… Ai 22 ani, joacă, mă! Te arunci jos și nu spui că nu mai poți, eu nu l-am văzut accidentat. A comunicat celor de pe margine că nu mai poate, așa se joacă fotbal?!” Gigi Becali, patron-antrenor FCSB
Și când mă gândeam eu la ce-o să fie pe 13 august pe Ghencea, intervine Târnovanu. Prost, dar intervine. A ieșit anapoda și dintre trei d-ai noștri, dă gol unul d-al lor. Olatunji a făcut 1-1 și s-au pus și mai tare pe urlat băieții din spatele nefericitului Târnovanu. Iar treaba s-a stricat tare. Ocaziile erau doar la poarta noastră: Birmancevic a pleznit bara iar Kairinen a făcut 2-1 în prelungiri. Dar, STOP!, vorba reclamei. Arbitrii din camera VAR sunt de treabă și anulează golul, după faultul evident asupra lui Edjouma.
Phelipe se încurcă și el în minge și ratează șansa surprizei. Se termină 1-1 și poate pentru prima dată trăim cu speranțe pentru retur. De ce nu s-ar repeta istoria din 2016? Că tot scorul ăsta a fost și atunci. Și tot la Praga.
„Știam adversara bine, știam că trebuie să fim atenți la fazele fixe și acolo s-a văzut că am suferit. A fost dificil, dar băieții au fost împreună. Săptămâna viitoare vom avea un meci foarte, foarte greu. Fazele fixe sunt importante: am luat gol dar am și marcat din faza fixă. Trebuie să fim mai atenți și în atac, și în apărare. Toți băieții muncesc. E bine când dăm gol din faza fixă, toată echipa este fericită pentru el Dawa.” Elias Charalambous, antrenor FCSB
Eroarea lui Târnovanu a trecut cifrele de partea lor
La cartonașe galbene, i-am bătut rău! Deși mie, de la televizor(pe cuvânt că m-am uitat legal), mi s-a părut că cehii au fost ăia mai răi, pare că m-am înșelat. În rest, pe cifre, ei nițel mai buni. Posesie superioară, 56% față de 44% ai noștri, 11-10 numărul ocaziilor de gol, tot pentru ei. Măcar la șuturi pe poartă suntem frați 4-4. Dar aici e o discuție, pentru că ale lor au venit după eroare lui Târnovanu, eroare ce i-a băgat din nou în meci.
În rest, lucrurile sunt clare. Au fost gazde: 63 de atacuri periculoase, cu 20 mai multe decât noi, 5-3 raportul șuturilor pe lângă poartă iar noi îi batem și la capitolul atacuri, 92, cu 10 mai multe decât ale lor. Per total însă, prestație teribil de curajoasă a alor noștri. Cu scăpările de rigoare, dar buni. Dacă și la retur lucrurile vor arăta la fel, cu 30 000 de oameni în tribune…
„Nu vreau să se considere, trufie, laudă. Dacă Dumnezeu nu e împotriva noastră, Sparta nu ne poate scoate pe noi, niciodată! Dacă jucăm de zece ori cu ei, nu ne pot învinge!Nu cunosc echipa lor, nu știu dacă îi vom mai prinde atât de slabi la București. Dacă vor juca tot așa, nu ne pot învinge niciodată, nu au arătat nimic. Nu trebuie să avem teamă cu echipa asta, nu e o echipă care ne poate speria.” Gigi Becali, patron-antrenor FCSB
Când sufletul sfidează logica
Nu neg faptul că nu cred că această echipă poate ajunge în grupele Ligii Campionilor. Sau grupa Ligii Campionilor că așa pare mai corect. Nu îmi imaginez că o echipă din România poate ajunge acolo cu jucători transferați de la Poli Iași, FCU Craiova sau Hermanstadt. E peste puterea mea de pricepere. La fel de adevărat însă, oamenii ăștia au ajuns până aproape de play-off. Alt lucru greu de imaginat pentru mine. Cu noroc, cu bulan, cu ce vreți voi sunt la un pas să le cânte din nou imnul. Cu un antrenor adus doar pentru că are o licență, cu schimbări și prim „unșpe” desenate de pe canapea, echipa asta chiar e foarte aproape de a schimba regulile logicii din fotbal. Că nu cred e una, că îmi doresc e alta. Că fotbalul românesc trebuie să fie acolo, la masa bogaților, cu toată opoziția mafiei care a acaparat fotbalul chiar și la nivelul ăsta. Dacă FCSB face asta, dacă cei de la Corvinul ajung în grupele Conference League, atunci poate că fotbalul mai are o șansă. Fotbalul de care ne-am îndrăgostit când eram mici de tot. Cu surprizele lui, cu nebunia lui, cu emoțiile lui. Cu speranța că nu doar milioanele de euro decid într-o lume ce devine din ce în ce mai cretină pe zi ce trece, ci și sufletele unor fotbaliști care cred în șansa lor.
„Putem reuși ceva frumos în retur. Trebuie să fim mai curajoși, mai tupeiști! Cum am stat puțin mai sus, nu le-a mai ieșit jocul și mă bucur că n-am pierdut aici. Am fi putut și să câștigăm!” Alexandru Băluță, după Sparta Praga-FCSB 1-1
