Edi Iordănescu și-a depășit deja tatăl la Europene. Hai și cu Mondialul din 2026! America ne așteaptă…

Naționala României a obținut abia a doua sa victorie la Campionatul European, deși participă la cel de-al 6-lea turneu final și a jucat meciul cu numărul 17. Edward Iordănescu are 3 puncte după un meci, Anghel Iordănescu a strâns un singur punct în 6 partide!

Edward Iordănescu, selecționerul de 46 de ani al României, a găsit expresia potrivită: Generația de Suflet. Exact asta avem de doi ani încoace: Generația de Suflet. Echipa de pe locul 24 – ultimul, chiar și după Albania – în clasamentul contractelor, al valorii de piață, dar cea mai sufletistă din tot ce propune Euro 2024.

Meciul cu Ucraina nu este un început de poveste, ci continuarea frumosului basm din preliminarii. Au fost 10 meciuri fără înfrângere, acum sunt 11 – lăsăm amicalele deoparte, acelea nu se pun –, urmează Belgia și Slovacia, urmează probabil și o “optime”, poate și un “sfert”… vom vedea! Important e că suntem acolo, că după prima etapă suntem pe primul loc, avem trei puncte și golaveraj 3-0.

… Și facem un prim plonjon în trecut, dar în trecutul recent, foarte recent, unde descoperim ultimele două amicale înainte de plecarea în Germania, ambele jucate în Ghencea.

Marți, 4 iunie: România – Bulgaria 0-0. Dezastru! “O să ne bată toți, nu facem niciun punct la Europene!”

Vineri, 7 iunie: România – Liechtenstein 0-0. “Râșilooooor! Stați acasă, nu vă mai duceți în Germania, că ne faceți de râs! Cum vreți să dați gol Ucrainei când nu sunteți în stare să dați Liechtensteinului?!”

Zece zile mai târziu, dădurăm gol Ucrainei. Și nu unul, ci trei. ”Da, dar cu Liechtenstein…”

Și atunci ne sună în urechi vorbele lui Mircea Lucescu, chiar atunci, după seceta prelungită de pe faleza Bulgaria/Liechtenstein: „Nu vă lăsați păcăliți de meciurile amicale! Au și ele rostul lor, se fac reglaje, dar rezultatele n-au nicio relevanță. La turneul final va fi cu totul altceva”.

Mircea Lucescu a avut încă o dată dreptate. Prin gura sa vorbea nu un antrenor, ci o experiență enormă, de peste șase decenii de fotbal.

Victoria Slovaciei ne-a încurcat calculele

Grupa E a oferit Europei farmecul inegalabil al surprizelor explozive. “Calculele hârtiei” au fost pulverizate încă din prima etapă, ceea ce nu se întâmplase în celelalte grupe, cu excepția semi-surprizei Danemarca – Slovenia 1-1. Brusc, fotbalul a luat-o razna:

• România – Ucraina 3-0: Stanciu (29), R. Marin (53), Drăguș (57).
• Slovacia – Belgia 1-0: Schranz (7).

ROMÂNIA: Niță – Rațiu, Drăgușin, Burcă, Bancu – R. Marin, M. Marin (75 A. Rus), Stanciu (87 Racovițan) – Man (62 I. Hagi), Coman (62 Mihăilă) – Drăguș (75 Pușcaș).

Clasamentul Grupei E

Picată în plin entuziam românesc, victoria Slovaciei ne-a mai tăiat din euforie. Calculele s-au complicat brusc. Dacă bătea Belgia, era mai puțină presiune pe meciul acesteia cu noi, pe 22 iunie. Eșecul unor Lukaku, Doku și De Bryune îi obligă pe aceștia să forțeze victoria cu România, altfel îi paște eliminarea. Așadar, tocmai ne-am asigurat o confruntare de iad în etapa a doua.

Mai mult: victoria Slovaciei în fața Belgiei a complicat calculele calificării în Grupa E. Dacă favoritele vor câștiga în etapa a doua (Belgia – România, Ucraina – Slovacia), atunci toate cele patru echipe vor avea câte 3 puncte înaintea ultimei runde, deci toate vor fi expuse riscului eliminării în cazul înfrângerii pe 26 iunie (România – Slovacia, Belgia – Ucraina). În acest caz, cele 3 puncte pe care le avem acum ar fi insuficiente pentru a evita locul 4.

Există și varianta extremă prin care nici 4 puncte n-ar garanta evitarea ultimului loc în grupă! Asta s-ar întâmpla dacă toat cele 4 echipe ar avea, la final, câte 4 puncte. În acest caz, departajarea s-ar face la golaveraj. Este un capitol la care deocamdată stăm foarte bine. Iată de ce e important ca o eventuală înfrângere a României în fața Belgiei să nu fie la mai mult de două goluri diferență. Ne-am păstra, astfel, garanția calificării cu o remiză în ultima etapă, indiferent de celelalte rezultate din grupă.

Evident că ar fi de preferat să nu pierdem în fața Belgiei, ar fi o extraordinară plasă de siguranță înaintea meciului cu Slovacia. Dar trebuie să fim pregătiți pentru orice.

Al doilea succes la Europene, primul la debut. La Mondiale stăm mai bine

3-0 cu Ucraina este cea mai clară victorie a României la turneele finale majore la care a participat. Și au fost 13 astfel de turnee: 6 europene și 7 mondiale, întinse pe 94 de ani (1930-2024).

Pentru România a fost cel de-al 38-lea meci la turneele finale: 17 la Europene și 21 la Mondiale! Acum avem 10 victorii: două europene și 8 mondiale.

Victoria de la München, din 17 iunie 2024, a fost prima obținută de România la un turneu final după o “secetă” 24 de ani! Precedenta a fost la Euro 2000, în ultimul meci din Grupa A, și a venit în penultimul minut de joc, din lovitură de la 11 metri: 3-2 cu Anglia (Chivu 22, D. Munteanu 48, Ganea 89 – din penalty / Shearer 41 – din penalty, Owen 45).

De atunci am mai participat la două Campionate Europene (2008 și 2016), la care n-am câștigat însă nicio partidă: 3 remize și 3 înfrângeri.

De observat că, în ultimul sfert de secol, România se califică la Europene din două în două ediții: 2000, 2008, 2016, 2024. În toată această perioadă, n-am mai ajuns niciodată la Mondiale.

Dintre cele 7 Campionate Mondiale la care am participat, la 4 am debutat cu victorie: 3-1 cu Peru (în 1930), 2-0 cu URSS (în 1990), 3-1 cu Columbia (în 1994), 1-0 tot cu Columbia (în 1998).

La Europene, deși participăm la al 6-lea turneu final, debutăm pentru prima dată cu un succes: 3-0 cu Ucraina.

România la Campionatele Europene (6 turnee finale)

Total: 17 meciuri / 2 – 5 – 10 / 13-21

1984 (Franța): 3 / 0 – 1 – 2 / 2-4

• 1-1 cu Spania
• 1-2 cu Germania
• 0-1 cu Portugalua

1996 (Anglia): 3 / 0 – 0 – 3 / 1-4

• 0-1 cu Franța
• 0-1 cu Bulgaria
• 1-2 cu Spania

2000 (Belgia/Olanda): 4 / 1 – 1 – 2 / 4-6

• 1-1 cu Germania
• 0-1 cu Portugalia
• 3-2 cu Anglia
• 0-2 cu Italia / sferturi

2008 (Austria/Elveția): 3 / 0 – 2 – 1 / 1-3

• 0-0 cu Franța
• 1-1 cu Italia
• 0-2 cu Olanda

2016 (Franța): 3 / 0 – 1 – 2 / 2-4

• 1-2 cu Franța
• 1-1 cu Elveția
• 0-1 cu Albania

2024 (Germania): 1 / 1 – 0 – 0 / 3-0 (în desfășurare)

• 3-0 cu Ucraina

România la Campionatele Mondiale (7 turnee finale)

Total: 21 de meciuri / 8 – 5 – 8 / 30-32

1930 (Uruguay): 2 / 1 – 0 – 1 / 3-5

• 3-1 cu Peru
• 0-4 cu Uruguay

1934 (Italia): 1 / 0 – 0 – 1 / 1-2

• 1-2 cu Cehoslovacia / optimi

1938 (Franța): 2 / 0 – 1 – 1 / 4-5

• 3-3 cu Cuba / optimi
• 1-2 cu Cuba (optimi / rejucare)

1970 (Mexic): 3 / 1 – 0 – 2 / 4-5

• 0-1 cu Anglia
• 2-1 cu Cehoslovacia
• 2-3 cu Brazilia

1990 (Italia): 4 / 1 – 2 – 1 / 4-3

• 2-0 cu URSS
• 1-2 cu Camerun
• 1-1 cu Argentina
• 0-0 cu Irlanda, după prelungiri (4-5 la penalty-uri) / optimi

1994 (SUA): 5 / 3 – 1 – 1 / 10-9

• 3-1 cu Columbia
• 1-4 cu Elveția
• 1-0 cu SUA
• 3-2 cu Argentina / optimi
• 2-2 cu Suedia, după prelungiri (4-5 la penalty-uri) / sferturi

1998 (Franța): 4 / 2 – 1 – 1 / 4-3

• 1-0 cu Columbia
• 2-1 cu Anglia
• 1-1 cu Tunisia
• 0-1 cu Croația / optimi

Bilanț turnee finale

• Europene (6): 17 / 2 – 5 – 10 / 13-21
• Mondiale (7): 21 / 8 – 5 – 8 / 30-32
• Total (13): 38 / 10 – 10 – 18 / 43-53

Lucescu, Iordănescu I, Ienei, Pițurcă, Iordănescu II

Edward Iordănescu a obținut o victorie clară la primul său meci ca selecționer la un turneu final.

În 1984, când turneul final era mult mai dens (se calificau doar 8 echipe), Mircea Lucescu n-a obținut nicio victorie în 3 partide.

Anghel Iordănescu a condus România la două turnee finale (1996 și 2016), cu un bilanț dezastruos: un singur punct în 6 partide, deși prima dată a avut la dispoziție Generația de Aur.

Emeric Ienei s-a aflat la cârma echipei naționale în 2000, ultimul turneu final al Generației de Aur (dintr-un total de 5 – trei Mondiale și două Europene). Atunci, România a obținut prima ei victorie la Europene și s-a calificat în “optimi”.

Victor Pițurcă a condus generația Mutu-Chivu la turneul final din 2008, unde România a fost eliminată după două remize și o înfrângere.

Așadar, după numai un meci, Edi Iordănescu a depășit bilanțul european al tatălui său, Anghel Iordănescu, dar a trecut și peste Victor Pițurcă și Mircea Lucescu. Doar Emeric Ienei are un punct în plus, dar Iordănescu-junior se află abia la început.

Selecționerii români la Campionatele Europene

• Emeric Ienei (2000): 4 / 1 – 1 – 2 / 4-6 / 4 puncte
• Edward Iordănescu (2024): 1 / 1 – 0 – 0 / 3-0 / 3 puncte
• Victor Pițurcă (2008): 3 / 0 – 2 – 1 / 1-3 / 2 puncte
• Mircea Lucescu (1984): 3 / 0 – 1 – 2 / 2-4 / 1 punct
• Anghel Iordănescu (1996, 2016): 6 / 0 – 1 – 5 / 3-8 / 1 punct

Anghel Iordănescu și Emeric Ienei au contribuții majore la Campioatele Mondiale. Ienei ne-a dus în „optimi” la Coppa de Mondo 1990, cu Iordănescu-senior am ajuns în „sferturi” la World Cup 1994 și în „optimi” la Coupe du Monde 1998. În primele două Mondiale ale Generației de Aur, 1990 și 1994, am fost eliminați la penalty-uri, iar în 1998 – dintr-un penalty discutabil.

Pentru Edi Iordănescu, o miză uriașă ar putea fi califcarea României la World Cup 2026, care se va desfășura în SUA, Mexic și Canada în faza grupelor, respectiv doar în SUA în fazele eliminatorii. Ar fi o extraordinară acoladă istorică, după fabulosul parcurs de la World Cup 1994, când la cârmă se afla Puiu Iordănescu, tatăl actualului selecționer.

Cristalizarea Generației de Suflet este un argument ca Edi Iordănescu să-și prelungească înțelegerea cu Federația Română de Fotbal măcar până în 2026, pentru a încerca să readucă România la Mondiale după o pauză de 28 de ani. Apoi, pe pământ american, am putea visa din nou frumos, cu o echipă ajunsă între timp la maturitate…