Trei mijlocași ai Generației de Aur, care ne-au calificat la trei Mondiale consecutive și nu s-au oprit niciodată în grupe, se luptă acum cu cinci antrenori străini pentru a-și face loc în play-off. Hagi, Sabău sau Dorinel Munteanu?
La un moment dat, Generația de Aur părea să preia frâiele fotbalului românesc, la nivel tehnic. În locul “dinozaurilor” de odinioară, unii obișnuiți să se furajeze cu blaturi la popota Cooperativei, au început să apară niște bărbați tineri, aranjați, vorbitori de limbi străine, pentru că toți au jucat prin țări cu limbi de circulație mondială.
Rând pe rând, au coborât în iarbă Gică Hagi, Dan Petrescu, Gabi Balint, Dorinel Munteanu, Ioan Ovdiu Sabău, Ilie Dumitrescu, Marius Lăcătuș, Bogdan Stelea, Viorel Moldovan, Liviu Ciobotariu, Costel Gâlcă, Basarab Panduru, Ionel Ganea…
Gică Popescu, Ionuț Lupescu, Florin Prunea și Florin Răducioiu au cochetat cu șefia cluburilor, cu managementul – cum se zice mai nou. Și acolo au rămas… care au mai rămas. Din președinte, nu s-a făcut nimeni antrenor. E drept că nici invers nu prea s-a întâmplat.
Mai sunt câțiva antrenori cu portarii, gen Silviu Lung.
Mai e și Tibor Selymes, dar deocamdată ușa SuperLigii e închisă pentru el.
Nu-i putem uita pe Mișa Klein și Didi Prodan, care antrenează Echipa Raiului.
Mircea Rednic și Ioan Andone nu se încadrează chiar la Generația de Aur, ei sunt ceva mai în față, un fel de vestitori ai Generației de Aur. Finalul lor de carieră s-a suprapus peste explozia acelui grup unic, dospit la Luceafărul, care avea să ne ducă la trei Campionate Mondiale – Italia 1990, SUA 1994, Franța 1998 – și să iasă biruitori din grupă, oprindu-se în “optimi” sau sferturi, la un milimetru de semifinala din ‘94…
Nici Adrian Mutu, Cristian Chivu, Bogdan Lobonț etc. n-au făcut parte din Generația de Aur, chiar dacă au prins cântecul de lebădă al acesteia la Euro 2000, când schimbam secolul, mileniul și vârstele fotbalului nostru. Ei sunt postmoderniștii balonului rotund.
Performanțe “de aur” au făcut și Naționala lui Mircea Lucescu, care ne-a dus la ultimul European cu 8 echipe, cel din 1984 (acum sunt de trei ori mai multe și ajungem destul de rar pe-acolo), și Craiova lui Balaci (prima semifinalistă europeană cu pașaport românesc), și Steaua lui Ienei&Iordănescu (triumf CCE + finală CCE + semifinal CCE + Supercupa Europei), și acel Dinamo construit de Lucescu I să cucerească Europa, dar care s-a destrămat înainte de a se coace… Acestea nu sunt însă Generația de Aur!
Generația de Aur a fost și va rămâne acea echipă care timp de un deceniu a fost cap de serie la toate tragerile la sorți, alături de Germania, Italia, Anglia, Franța, Spania, Olanda, uneori peste unele dintre acestea. Acea națională care se califica, practic, oriunde voia.
Ce trei de la mijlocul terenului… și al clasamentului
Așadar, am trecut în revistă 13 nume de antrenori, de la Hagi la Ganea. Dintre ei, doar trei mai activează acum în SuperLigă, pregătind “sezonul de primăvară” care, grație încălzirii globale, începe un pic după Bobotează…
Ce trei sunt: Gică Hagi (Farul), Ioan Ovidiu Sabău (U Cluj) și Dorinel Munteanu (Oțelul Galați). Locurile 6, 8 și 11 (din 16). Toți trei, dacă-i pui la un loc – cum formau odată linia de mijloc a națonalei –, definesc exact centrul de greutate al campionatului, adică sunt la mijloc. Nici în frunte, nici la coadă. Media locurilor ocupate de ei este 8,33, linia mediană a SuperLigii e meridianul de 8,50. Deci, pe-acolo, în marja de eroare!
Clasamentul Ligii 1, cu 9 etape înainte de încheierea sezonului regulat
Sigur, trebuie să fim cu ochii pe Cluj, pentru că Neluțu Sabău ne-a anunțat, înainte de Crăciun, că ar putea lăsa locul altuia „mai vrednic”… dar poate a fost doar o supărare trecătoare…
Hagi e stabil, pentru că e antrenor la clubul lui, el instalează și concediază; dacă vrea, se dă afară și pe el! A mai încerat și cu alții, a adus chiar și un spaniol (sau i l-a adus cumnatul Popescu), și n-a fost prea bine…
Dorinel = Oțelul, deci nici el nu poate fi scos din schemă. Dacă pleacă el, Galațiul se duce iar în liga a 4-a.
Bătălia fratricidă
Toți trei speră să prindă play-off-ul, chit că acolo sunt puține scaune pentru mulți pasageri.
În grafic e doar Hagi, care iernează pe 6, ultima băncuță spre aristocrație.
Sabău e la un punct (un singur punct!), iar dacă nu se sufoca în ultimele două etape, putea fi el în Top 6 și Hagi sub linie.
Dorinel e mai aproape de barajul fierbine al retrogradării (la două puncte de Voluntari și la trei de Poli Iași) decât de play-off-ul fericirii (la patru puncte de Farul). Dar ce mai sunt patru puncte în ziua de azi?! Dacă nu-l potcovea ruina Botoșaniului în ajun de Crăciun, Oțelul era la 5-6 puncte de barajul retrogradării și la unul singur de play-off.
Să mai privim o dată clasamentul, în zona noastră de interes.
Acum e clar? Jumătate de campionat pendulează între play-off și retrogradare. Două fericite victorii te propulsează în Top 6, două nefericite înfrângeri te aruncă în smârcurile de la subsol.
Ar mai fi de observat că, în acest an, ambasadorii Generației de Aur pot visa cel mult să ajungă în play-off. Iar acolo, sigur multe se joacă, inclusiv locurile de Conference League, nu însă și titlul. Champiosn League e prea departe. Între FCSB și echipele Generației de Aur sunt 14, 15 și respectiv 18 puncte. Chiar și înjumătățite, tot rămân între 7 și 9. Scump, doamnă, scump, dincolo era mai ieftin!
Asta nu înseamnă că titlul e deja luat. Nu, încă se mai joacă! Răspunsul se găsește în transferurile pe care primele patru clasate (FCSB, CFR Cluj, CSU Craiova și Rapid) le fac între Plugușor și Sorcovă. Acolo se joacă titlul în acest an.
În timp ce locurile 6, 8 și 11 înseamnă Hagi, Sabău și Dorinel, adică Generația de Aur, primele 5 clasate au, fără excepție, antrenori străini (cel puțin în scripte și la dat din mâini pe marginea terenului, când obosește “Mache”). În ordine: cipriotul Charalambous (FCSB), italianul Mandorlini (CFR Cluj), bulgarul Petev (CSU Craiova), italianul Bergodi (Rapid) și germanul Storck (Sepsi).
Pe ei încearcă să-i disloce Hagi – Sabău – Dorinel. Unul dintre muschetarii noștri, probabil, va reuși, poate chiar doi. Va fi însă greu să ajungă toți trei în play-off. De aceea, se vor lupta crâncen între ei – o luptă fratricidă, dar perfect cavalerească.
Ar fi fost frumos să mai fie și Dan Petrescu în arena valahă, dar el are acum mizele lui în Coreea de Sud. Când se plictisește în Extremul Orient, vine înapoi în țară și mai ia vreo cinci titluri.
Vă salut! Eu sunt Grigore Cartianu, un „tânăr jurnalist” trecut de 55 de ani. Activez în presă din 1991, când eram student. Am debutat la revista nr. 1 a vremii, Expres Magazin. Am lucrat apoi la Evenimentul zilei, Sportul românesc, Prosport, Jurnalul Național, din nou Evenimentul zilei, apoi Adevărul și România liberă.
Am trecut prin toate etapele devenirii unui gazetar: reporter (Expres Magazin), reporter special (Sportul românesc), șef departament (Evenimentul zilei, Prosport), redactor-șef adjunct (Jurnalul Național), prim redactor-șef adjunct (Evenimentul zilei), redactor-șef (Jurnalul Național, Adevărul), publicist comentator (România liberă).
Am participat la lansarea a două cotidiane de top: Evenimentul zilei (1992) și Prosport (1997).
În 2018 am lansat propria publicație: Ziaristii.com, la care sunt redactor, editor, redactor-șef, director, manager și femeie de serviciu.
Am făcut 10 ani presă sportivă (1992-2002), iar această pasiune am cultivat-o și la ziarele generaliste.
Am o pagină de Facebook foarte activă, cu 145.000 de followers.
Am publicat 10 cărți, într-un tiraj total de peste 400.000 de exemplare. Două dintre ele au tematică sportivă: „Hora de la miezul nopții” – odiseea World Cup 1994 (lansată în 1995) și „Hagi” (2000) – ajunsă deja la ediția a 5-a. Câteva cărți mi-au fost traduse și publicate și în alte țări, de la Italia la Brazilia.
Am fost acreditat la Campionate Mondiale (1998, 2006) și Europene (1996, 2000) de fotbal.
Am realizat mii de emisiuni TV, am participat ca invitat la alte mii.
Am scris scenariul unui film care a câștigat concursul CNC la secțiunea documentar: „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”.
Sporturile favorite: fotbal, tenis, înot.
Scriitorii favoriți: Gabriel Garcia Marquez, George Orwell, Umberto Eco, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Ioan Luca Caragiale. Plus Ioan Chirilă!
