Liga 1 românească nu abundă de goluri, meciurile sunt strânse, dar nu neapărat pentru că s-ar juca din cale-afară de tacticizat, ci mai ales pentru că nu există acei fotbaliști care să aprindă cu literele numelor lor becurile tabelelor de marcaj. Golgeterul Superligii e Mitriță, cu 7 reușite în 12 etape și pentru asta olteanul merită aprecieri. Dar ceilalți? Unde sunt atacanții veritabili care să se poată lăuda măcar cu o medie de un gol la două meciuri?
Senzația, la o primă evaluare, e că la noi sunt prea mulți de 0-0, 0-1, 1-0, 1-1. Și nu e doar senzație, ci e realitate. Au fost 94 de meciuri în cele 12 runde (ar fi trebuit să fie 96, dar avem două restanțe) și s-a înscris de 235 de ori, ceea ce înseamnă o medie de 2,5 goluri pe meci. Mult sub ceea ce presupune o eficacitate decentă în fotbalul mare, situată dacă nu la o medie de 3, măcar pe la 2,7 spre 2,8. Asta în condițiile în care am avut un total neașteptat Hermannstadt – Iași 6-2, care a dus la ameliorarea cifrei.
Ne lipsesc marcatorii autentici
Citim despre Cole Palmer că a marcat 4 goluri pentru Chelsea în doar 20 de minute. Despre Lewandowski, autorul unei ”triple” în ultima rundă din La Liga. Sau despre Retegui, și el cu 3 reușite pentru Atalanta în weekendul trecut. La noi asemenea întâmplări sunt rarisime. Veți spune că n-are sens să comparăm atacanții din Spania, Anglia sau Italia cu cei de la noi. E adevărat, aceia sunt mult mai buni ca ai noștri, dar și apărările de pe-acolo sunt mult peste ale noastre, și-atunci comparația capătă temei.
Iată însă cu se prezintă ierarhia golgeterilor din Superliga după 12 runde:
7 goluri: Mitriță (Craiova)
6 goluri: Selmani (Dinamo)
5 goluri: Luis Munteanu (CFR), Nistor (U Cluj), Pospelov (Slobozia)
4 goluri: Baiaram (Craiova), Blănuță (U Cluj), Bordeianu (Iași), Cârjan și Politic (ambii Dinamo), Mihnea Rădulescu (Petrolul).
Unde sunt ”vârfurile” naționalei?
Observăm că lider e Mitriță, care nu e vârf de atac veritabil. Al doilea clasat, Selmani, e vârf clasic, dar a înscris jumătate din golurile sale de până acum din penalty. Iar al treilea clasat, Nistor, le-a izbutit pe absolut toate 5 de la punctul cu var. Primul atacant clasic în ierarhie e Luis Munteanu, iar mai jos, de același profil, mai e doar Blănuță. Ceilalți sunt mijlocași, ba chiar și stoperi, precum neașteptatul ucrainean Pospelov, apărătorul Sloboziei. Oricât ne-am duce de jos (deja i-am amintit și pe cei cu 4 reușite, ceea ce înseamnă un gol la trei meciuri, adică destul de puțin) nu dăm de oamenii de națională. Convocatul Alibec și neconvocatul Bîrligea au marcat doar de câte trei ori, constănțeanul de două ori din penalty. Puțin, foarte puțin…
Liderii altora…
Sub rezerva constatării de mai sus, că echilibrul atac-apărare e valabil indiferent de valoarea campionatului (atacanții buni au în față defensive de mare valoare), să vedem cine sunt liderii marcatorilor în diverse campionate:
Sursa foto: Manchester City FacebookSpania Lewandowki 10 goluri/9 etape
Anglia Haaland 10/6
Italia Retegui (Atalanta) și M. Thuram (Inter) câte 7/7
Germania Marmoush (Frankfurt) 8/6
Portugalia Gyokeres (Sporting) 11/8
Turcia Immobile (Beșiktaș) 7/8
Cehia Kiment (Olomouc) 9/10
Spune-mi ce atacanți ai….
Sunt, iată, medii de un gol pe meci, dacă nu și peste. Oameni care înscriu constant, care au în fișa postului să dea goluri și chiar le dau. Atacanți cu simțul porții (absolut toți cei înșirați mai sus sunt nouari veritabili), oameni care desenează tușa finală a jocului echipelor lor. Lipsesc (deocamdată) câteva nume mari, precum Lukaku (Napoli), Icardi (Galata) sau Kane (Bayern), dar, în linii mari, cine trebuia să fie pe această listă, este. O vorbă adevărată a fotbalului spune că o echipă bună trebuie să aibă în primul rând atacanți buni. Pe celelalte posturi mai poți improviza, acolo, în față, e mai greu.
