S-au jucat 50 de partide, mai e una singură, dar cea mai importantă: finala Spania – Anglia. Ibericii au șansa istorică de a obține cel de-al patrulea trofeu continental și a se desprinde astfel de Germania. Englezii vânează primul lor triumf european, la 58 de ani după cel mondial.
Euro 2024, a 17-a ediție din istoria de 64 de ani a competiției, se apropie de verdict. Finala Spania – Anglia se va disputa duminică, 14 iulie, de la ora 22.00, pe „Olympiastadion” (capacitate: 74.667 de locuri) din capitala Germaniei, Berlin (oraș cu o populație de 3,65 milioane de locuitori).
În România, finala Spania – Anglia va fi transmisă de Pro TV și comentată de Ion Alexandru și Cristian Petre.
Spania poate deveni regina absolută a Europei, depășind Germania
Ne aflăm la exact o lună de la startul turneului final, la care s-au aliniat 24 de echipe. Meciul de deschidere a avut loc vineri, 14 iunie, la München (Germania – Scoția 5-1), meciul cu numărul 51 (finala Spania – Anglia) se va disputa duminică, 14 iulie, de la ora 22.00.
Ne vom afla la 66 de ani de la prima ediție, cea din Franța 1960, când finala a fost jucată de două echipe din țări comuniste: Uniunea Sovietică – Iugoslavia 2-1, după prelungiri. Între timp, cele două sructuri supra-statale s-au dezintegrat, dând naștere la nu mai puțin de 22 de țări diferite: 15 ex-sovietice și 7 ex-iugoslave (dintre acestea, Kosovo nu e recunoscută oficial de România, dar am jucat la Priștina în preliminariile Euro 2024 și vom mai juca și la toamnă, în Liga Națiunilor!).
La primele 5 ediții (1960-1976), turneul final al Campionatului European era unul foarte limitat, de numai 4 echipe, și se desfășura în sistem eliminatoriu (semifinale + final). La următoarele 4 ediții (1980-1992) au participat câte 8 formații (s-a trecut la grupe de câte 4 echipe), alte 5 ediții au avut 16 formații (1996-2012), iar de 3 ediții încoace (2016-2024) formatul este cu 24 de echipe.
România s-a calificat la 6 dintre cele 17 turnee finale: 1984, 1996, 2000, 2008, 2016 și 2024. Așadar, am fost prezenți la 6 din ultimele 11 euro-turnee.
Titlul european a fost câștigat de 10 națiuni: Germania (3), Spania (3), Italia (2), Franța (2), URSS (1), Cehoslovacia (1), Olanda (1), Danemarca (1), Grecia (1) și Portugalia (1).
Acestora li se poate adăuga a 11-a, Anglia – una dintre finalistele din acest an. În caz contrar, Spania va deveni singura echipă cu 4 titluri europene, desprinzându-se de Germania (pe care a învins-o dramatic în “sferturi”, printr-un gol marcat în minutul 119).
Campioane europene
- 3 titluri: Germania, Spania
- 2 titluri: Italia, Franța
- 1 titlu: URSS, Cehoslovacia, Olanda, Danemarca, Grecia, Portugalia.
Față în față, două campioane mondiale
13 echipe au jucat finala Campionatului European (incluzând și ediția actuală): Germania (6), Spania (5), Italia (4), URSS (4), Franța (3), Portugalia (2), Anglia (2), Iugoslavia (2), Cehoslovacia/Cehia (2), Olanda (1), Danemarca (1), Grecia (1) și Belgia (1).
Dar să revenim la finala de duminică. Spania – Anglia este confruntarea dintre două mari națiuni ale Europei: Spania – 506.030 km² și 47,8 milioane de locuitori; Anglia – 130.279 km² și 53 de milioane de locuitori. Așadar, Spania are o suprafață de 3,88 ori mai mare decât cea a Angliei, dar o populație de 1,11 ori mai mică.
Sigur, la nivel politic, Anglia face parte din Marea Britanie, care mai conține și Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord.
Între spanioli și englezi se va decide și titlul de golgheter al turneului final din Germania. Înaintea finalei, un spaniol (Dani Olmo) și un englez (Harry Kane) se numără printre cei 6 jucători care au marcat câte 3 goluri, iar un alt spaniol (Fabian Ruiz) și un alt englez (Bellingham) se numără printre cei 9 fotbaliști a căror “zestre”, până acum, este de câte 2 goluri.
Anglia și Spania au în palmares și câte un titlu mondial. Ele au câștigat singurele finale jucate: Anglia pe teren propriu, în 1966 (4-2 cu R. F. Germania, după prelungiri), Spania în Africa de Sud, în 2010 (1-0 cu Olanda, tot după prelungiri).
Palmaresul direct e de partea Angliei
Cele două naționale nu s-au mai întâlnit din 2018, când Anglia se impunea în Liga Națiunilor (3-2), în deplasare.
La un turneu final, nu s-au mai confruntat de la Euro 1996, când englezii – pe teren propriu – se impuneau la penalty-uri, în „sferturi”.
În total, au fost 27 de meciuri directe, iar Anglia se află în avantaj: 14 victorii, 3 egaluri și 10 înfrângeri, golaveraj 45-32.
În cele 8 meciuri oficiale, tot Anglia se află în avantaj: 4 victorii, 2 remize, 2 înfrângeri, golaveraj 9-7.
Cele 8 meciuri oficiale între Anglia și Spania
- 1950: Spania – Anglia 1-0 (CM / Brazilia)
- 1968: Anglia – Spania 1-0 (prel. Euro)
- 1968: Spania – Anglia 1-2 (prel. Euro)
- 1980: Anglia – Spania 2-1 (Euro / Italia)
- 1982: Spania – Anglia 0-0 (CM / Spania)
- 1996: Anglia – Spania 0-0 (Euro / Anglia) / 4-2 la penalty-uri
- 2018: Anglia – Spania 1-2 (Liga Națiunilor)
- 2018: Spania – Anglia 2-3 (Liga Națiunilor)
Gareth Southgate: două finale europene + o semifinală și un “sfert” la Mondiale
Antrenorul Angliei, Gareth Southgate, tocmai a obținut prelungirea contractului cu Federația Engleză de Fotbal, până după Campionatul Mondial din 2026, din America de Nord (SUA – Canada – Mexic). Cu 10 zile în urmă, i se cerea demisia…
Cu Southgate la cârmă, Anglia joacă a doua finală consecutive în Campionatul European. În urmă cu trei ani, englezii pierdeau la penalty-uri, pe Wembley, în fața Italiei.
La Mondiale, cu Southgate pe bancă, Anglia a ajuns o data în semifinale, în 2018 (1-2 cu Croația, după prelungiri și după ce a condus cu 1-0), apoi s-a oprit în „sferturi” cu Franța, în 2022 (în minutul 78 era 1-1).
Anglia joacă, așadar, a doua finală europeană consecutivă, după ce timp de 15 ediții (1960-2016) n-a depășit faza semifinalelor (atinsă în 1968 și 1996).
Doar două națiuni au mai reușit să joace finale consecutive la Campionatul European: Germania (1972 – 1976 – 1980, respectiv 1992 – 1996) și Spania (2008 – 2012). Germania a câștigat 3 din cele 5 (1972, 1980, 1996), Spania le-a câștigat pe amândouă (2008, 2012).
Apropo: tot între Spania și Germania se dă, indirect, și lupta pentru supremație în Europa: amândouă au câte trei titluri continentale (Franța și Italia – câte două), ibericii îl pot câștiga duminică pe cel de-al patrulea… chiar în capitala Germaniei!
Cele trei mari cumpene ale Angliei
În finala Euro 2024 au ajuns două câștigătoare de grupe, ambele neînvinse, dar cu linii de clasament total diferite:
- Spania – locul 1 în Grupa B, cu 9 puncte (golaveraj 5-0);
- Anglia – locul 1 în Grupa C, cu 5 puncte (golaveraj 2-1).
Până la finală, Spania a obținut 6 victorii consecutive, dintre care una singură în prelungiri (2-1 cu Germania, gol decisiv în minutul 119). Golaveraj general: 13-3.
În schimb, Anglia a pătimit în toate fazele. Bilanțul în 90 de minute: 2 victorii și 4 remize, golaveraj 6-4. Bilanțul după 120 de minute: 3 victorii, 3 remize, golaveraj 7-4.
Drumul spre finală
Spania
- 3-0 cu Croația / Grupa B
- 1-0 cu Italia / Grupa B
- 1-0 cu Albania / Grupa B
- 4-1 cu Georgia / optimi
- 2-1 cu Germania, după prelungiri / sferturi
- 2-1 cu Franța / semifinale
Clasamentul Grupei B
Anglia
- 1-0 cu Serbia / Grupa C
- 1-1 cu Danemarca / Grupa C
- 0-0 cu Slovenia / Grupa C
- 2-1 cu Slovacia, după prelungiri / optimi
- 1-1 cu Elveția, după prelungiri; 5-3 la penalty-uri / sgerturi
- 2-1 cu Olanda . semifinale
Clasamentul Grupei C
Se poate spune că Anglia a avut nervii foarte tari. A remontat de trei ori, venind din spate:
- în „optimi” a întors Slovacia, de la 0-1 la 2-1, deși a fost condusă din minutul 25 până în 90+5;
- în „sferturi” a egalat Elveția, de la 0-1 la 1-1, după ce a fost condusă din minutul 75 până în 80; apoi a câștigat la penalty-uri (5-3), transformând „5 din 5”;
- în semifinale a întors Olanda, de la 0-1 la 2-1, punctând decisiv în minutul 90.
Englezii au fost conduși, așadar, în toate cele trei meciuri din fazele eliminatorii, dar s-au calificat de fiecare dată. Ei au punctat decisiv în minutele 80, 90, 90+5 și 91!
Echipele probabile
SPANIA: Unai Simon – Carvajal, Le Normand, Laporte, Cucurella – Fabian Ruiz, Rodri, Dani Olmo – Lamine Yamal, Morata, Nico Williams. Antrenor: Luis de la Fuente (63 de ani).
ANGLIA: Pickford – Walker, Stones, Guehi – Saka, Mainoo, Rice, Shaw – Bellingham, Foden – Harry Kane. Antrenor: Gareth Southgate (53 de ani).
Răzvan Marin – în Top 15 golgheteri la Euro 2024
Niciun fotbalist n-a reușit să marcheze, până acum, mai mult de 3 goluri la turneul final din Germania. Iar această performanță au atins-o doar 6 jucători, dintre care doar Harry Kane și Dani Olmo au posibilitatea de a puncta și în finală.
Prntre finaliști se regăsesc și doi fotbaliști care au punctat până acum de câte două ori: Bellingham și Fabian Ruiz.
Răzvan Marin se numără printre cei 9 jucători cu câte două reușite, ceea ce-l plasează în Top 15 la Euro 2024, sub acest aspect.
Recent, UEFA a luat decizia de a nu mai desemna un singur golgheter, în caz că mai mulți jucători se află la egalitate, ci să-I declare pe toți ca fiind golgheterii turneului.
Golgheterii Euro 2024
3 goluri:
- Harry Kane (30 de ani / Anglia / Bayern München)
- Dani Olmo (26 de ani / Spania / RB Leipzig)
- Jamal Musiala (21 de ani / Germania / Bayern München)
- Cody Gakpo (25 de ani / Olanda / FC Liverpool)
- Ivan Schranz (30 de ani / Slovacia / Slavia Praga)
- Georges Mikautadze (23 de ani / Georgia / Metz – Franța).
2 goluri:
- Jude Bellingham (21 de ani / Anglia / Real Madrid)
- Fabian Ruiz (28 de ani / Spania / PSG)
- Niclas Füllkrug (31 de ani / Germania / Borussia Dortmund)
- Florian Wirtz (21 de ani / Germania / Bayer Leverkusen) – 2
- Kai Havertz (25 de ani / Germania / Arsenal Londra)
- Donyell Malen (25 de ani / Olanda / Borussia Dortmund)
- Breel Embolo (27 de ani / Elveția / AS Monaco)
- Merih Demiral (26 de ani / Turcia / Al Ahli Jeddah)
- Răzvan Marin (28 de ani / România / Empoli).
România la Euro 2024
- 17 iunie: România – Ucraina 3-0 (München) / Grupa E
- 22 iunie: Belgia – România 2-0 (Köln) / Grupa E
- 26 iunie: România – Slovacia 1-1 (Frankfurt) / Grupa E
- 2 iulie: Olanda – România 3-0 (München) / optimi
Clasamentul Grupei E
Finalele Campionatului European
- 1960: URSS – Iugoslavia 2-1, după prelungiri (Paris)
- 1964: Spania – URSS 2-1 (Madrid)
- 1968: Italia – Iugoslavia 1-1 / 2-0 la rejucare (Roma)
- 1972: R. F. Germania – URSS 3-0 (Bruxelles)
- 1976: Cehoslovacia – R. F. Germania 2-2 / 5-3 la penalty-uri (Belgrad)
- 1980: R. F. Germania – Belgia 2-1 (Roma)
- 1984: Franța – Spania 2-0 (Paris)
- 1988: Olanda – URSS 2-0 (München)
- 1992: Danemarca – Germania 2-0 (Göteborg)
- 1996: Germania – Cehia 2-1, în prelungiri / golul de aur (Londra)
- 2000: Franța – Italia 2-1, după prelungiri (Rotterdam)
- 2004: Grecia – Portugalia 1-0 (Lisabona)
- 2008: Spania – Germania 1-0 (Viena)
- 2012: Spania – Italia 4-0 (Kiev)
- 2016: Portugalia – Franța 1-0, după prelungiri (Paris)
- 2020: Italia – Anglia 1-1 / 3-2 la penalty-uri (Londra)
- 2024: Spania – Anglia ???
Precizare: palmaresul URSS a fost preluat de Rusia, cel al Iugoslaviei – de Serbia, cel al Cehoslovaciei – de Cehia, iar cel al R. F. Germania – de Germania.
Francezii arbitrează, polonezii sunt rezerve
Arbitrul finalei: francezul François Letexier (35 de ani). “Tușieri” vor fi compatrioții săi Cyril Mugnier (40 de ani) și Mehdi Rahmouni (35 de ani), iar arbitru de rezervă – polonezul Szymon Marciniak (43 de ani), cel care a condus finala Campionatului Mondial din 2022, Argentina – Franța.
În camera VAR, responsabil cu arbitrajul video va fi francezul Jérôme Brisard (38 de ani), ajutat de conaționalul său Willy Delajod (31 de ani) și de italianul Massimiliano Irrati (45 de ani). Arbitru de rezervă VAR va fi tot un polonez: Tomasz Listkiewicz (45 de ani).
Vă salut! Eu sunt Grigore Cartianu, un „tânăr jurnalist” trecut de 55 de ani. Activez în presă din 1991, când eram student. Am debutat la revista nr. 1 a vremii, Expres Magazin. Am lucrat apoi la Evenimentul zilei, Sportul românesc, Prosport, Jurnalul Național, din nou Evenimentul zilei, apoi Adevărul și România liberă.
Am trecut prin toate etapele devenirii unui gazetar: reporter (Expres Magazin), reporter special (Sportul românesc), șef departament (Evenimentul zilei, Prosport), redactor-șef adjunct (Jurnalul Național), prim redactor-șef adjunct (Evenimentul zilei), redactor-șef (Jurnalul Național, Adevărul), publicist comentator (România liberă).
Am participat la lansarea a două cotidiane de top: Evenimentul zilei (1992) și Prosport (1997).
În 2018 am lansat propria publicație: Ziaristii.com, la care sunt redactor, editor, redactor-șef, director, manager și femeie de serviciu.
Am făcut 10 ani presă sportivă (1992-2002), iar această pasiune am cultivat-o și la ziarele generaliste.
Am o pagină de Facebook foarte activă, cu 145.000 de followers.
Am publicat 10 cărți, într-un tiraj total de peste 400.000 de exemplare. Două dintre ele au tematică sportivă: „Hora de la miezul nopții” – odiseea World Cup 1994 (lansată în 1995) și „Hagi” (2000) – ajunsă deja la ediția a 5-a. Câteva cărți mi-au fost traduse și publicate și în alte țări, de la Italia la Brazilia.
Am fost acreditat la Campionate Mondiale (1998, 2006) și Europene (1996, 2000) de fotbal.
Am realizat mii de emisiuni TV, am participat ca invitat la alte mii.
Am scris scenariul unui film care a câștigat concursul CNC la secțiunea documentar: „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”.
Sporturile favorite: fotbal, tenis, înot.
Scriitorii favoriți: Gabriel Garcia Marquez, George Orwell, Umberto Eco, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Ioan Luca Caragiale. Plus Ioan Chirilă!