Ne-ați unit! România e din nou în stradă, după 24 de ani

Poate că nu așa se începe un text după o seară istorică. Habar nu am, dar atât pot. Eu vreau să-i mulțumesc lui „nea Gigi”, strategul numărul 1 din fotbalul românesc, pentru că l-a dat afară pe Iordănescu. Că nu a avut încredere într-un ANTRENOR care nu-i asculta ordinele. Așa s-a născut o generație, o familie, o ce vreți voi.

România a terminat grupa la Euro pe primul loc, după egalul cu Slovacia. Asta după ce terminasem pe primul loc o grupă din care porneam cu șansa a treia. Dacă nici asta nu e o ECHIPĂ, atunci nu știu care ar mai putea fi.

Ai noștri, fără complexe

România nu e spectaculoasă. România din iunie 2024 nu-l are pe Rege, pe Baciul Popescu sau pe „Nu vă fie frică / Apără Stelică”. România lui 2024 are însă suflet. La fel de mult precum aveau cei pe care i-am iubit ani de zile în tinerețea mea. Poate că nu joacă ei la marile cluburi din Europa, dar „naționala asta de Serie B”, cum am numit-o toți, a terminat înaintea Belgiei.

Sigur, poate că am suferit cu Slovacia. Nu poate, ci sigur, dar, pe o ploaie infernală, băieții ăștia adunați de Iordănescu de pe toate coclaurile, s-au bătut până la ultima picătură de putere. Iar primul semn că avem antrenor e ce s-a întâmplat în startul meciului: slovacii știu una și bună – minge înapoi la fundași, apoi pasă luuuungă la Haraslin. Așa au jucat mereu, așa le-a spus și Iordănescu jucătorilor că se va întâmpla. În startul meciului, am prins-o, în minutul 24, ne-am bulversat. Duda a făcut 1-0 după ce nici Coman, nici Bancu, nici Rațiu, nici Drăgușin n-au fost unde trebuiau să fie. Și am înghețat în ciuda celor 40 de grade de la București. Că noi nu mai știm cum e să ai fotbaliști pe teren. Noroc că ei n-au complexele noastre.

Ianis și-a adus aminte de numele greu de pe spate, a driblat, VAR-ul a mutat faultul în careu,  iar Răzvan Marin ne-a dus în optimi. Asta pe scurt, că n-are rost să vă povestesc eu ce ați văzut și voi.

După pauză, eu am mai văzut doar cubul de pe stadionul din Frankfurt bălăngănindu-se în potopul ce s-a abătut asupra stadionului. Am mai văzut că fulgera. Dar am auzit miile de români care cântau din toți plămânii și cărora nu le păsa nici cât negrul sub unghie de vijelia de afară. Naționala lor mergea mai departe, de pe primul loc, dintr-o grupă din care am plecat, din nou, cu șansa a treia! Dintr-o grupă cu Belgia!

 

Sunt mândru de băieți, îi felicit din toată puterea mea. Am crezut în ei tot timpul, de când am venit. România are talent, are potențial. România trebuie să aibă personalitate, să muncească mult. România și-a regăsit spiritul pe care nu mai are voie să-l piardă niciodată! Nu știu dacă greșesc, e doar un sentiment personal și doresc să-l exprim: cred că niciodată în istoria naționalei echipa nu s-a bucurat de o susținere precum acum. Probabil nici Generația de Aur, cum ne place s-o numim. Acești băieți merită în primul rând pentru ce reprezintă ei ca oameni. Apoi ca sportivi.

Edward Iordănescu, după Slovacia – România 1-1

Bancu ratează optimile

Matematica spune că Bancu a fost cel mai bun de pe teren, de la noi. Sofascore.com l-a notat cu 7.4, la fel ca pe Haraslin, dar ne interesează mai puțin de ai lor. Într-un meci în care ei au avut posesia ( 58% vs 42%), iar Lobotka a fost omul meciului în viziunea UEFA, România și-a făcut din nou jocul pe care voiam să-l vedem la acest Euro. Sau mai degrabă pe care așteptam să-l vedem.

La șanse mari de gol, suntem egali, 1-1, ei au tras cu patru șuturi mai mult spre poartă decât noi (13-9), dar parcă am fost ceva mai periculoși în careul lor. Dubravka a avut patru intervenții decisive, față de trei ale lui Niță. Slovacii au pasat mai mult și mai bine: 343 de pase reușite față de doar 225 ale noastre. Cifre seci, pentru cei pasionați de statistică. Pentru mine, cel puțin, pragmatismul îmi dă mari speranțe. Pentru că ne-am apărat aproape perfect (cu excepția minutului 24) și am știut să jucam ce trebuie pe contraatac. Asta ne-a dus în sferturi și la Mondialul american, în 1994.

Dincolo de matematică, m-aș opri la un fotbalist. Așa-i că v-a dat cu rest când l-ați văzut pe Ianis Hagi titular? Pentru prima dată după șapte luni și într-un meci crucial? Pentru că atât a trecut de la ultimul lui joc în care a intrat din primul minut. La Alaves era mai mult rezervă. Iordănescu n-a ținut cont de asta, la fel cum nu a făcut-o nici cu Rațiu. Omul lui!

Nu știu dacă e meciul „renașterii” pentru „Prinț”, dar știu că mi-a dat mie, ăluia din fața televizorului o siguranță capitală. Simplu în joc, fără să încerce să iasă în evidență pe persoană fizică, s-a pus în slujba grupului și a scos penalty-ul care ne-a dus mai departe. Poate că nu e numărul 10 cu care eram obișnuiți, dar am aflat în seara asta că poate fi liderul pe care-l căutăm de atâta amar de vreme.

Cifrele lui Ianis Hagi

8 din 10 dueluri câștigate la sol;

11 pase corecte din 21, acuratețe de 52%;

4 tackling-uri

33 de atingeri de balon

Nu avem frică de nimeni. Știm că suntem la primul nostru turneu final ca echipă. Avem o echipă formată din oameni cu experiență și oameni tineri, care au entuziasm și calitate. Calitatea a făcut diferența. Noi suntem învingători. Nu jucăm la egal, încercăm mereu să jucăm la victorie. Am ridicat ștafeta, o să fie mai greu să o menținem, dar vom da totul pentru națională și vom muri pentru acest tricou, asta pot să promit

Ianis Hagi, după Slovacia – România 1-1

N-am dominat grupa, nici nu cred că se aștepta cineva la asta. Dar am terminat primii în cea mai echilibrată grupă din istoria europenelor. Dacă greșesc, îl rog pe maestrul Buzărin să mă corecteze. Am confiscat și primul loc și, probabil, cel mai bun traseu.

Logica UEFA e simplă: cum toate cele 4 formații au avut același număr de puncte obținut în meciurile directe (4), s-a trecut la următorul criteriu de departajare, golaverajul. Aici, „tricolorii” erau la egalitate cu belgienii, având +1, în timp ce Slovacia avea 0 și Ucraina -2. La al treilea criteriu, numărul de goluri marcate, România are două peste Belgia (4 vs 2). Și uite așa se bucură și contabilii lui Burleanu. Iordănescu și ai lui băgaseră deja în conturile FRF un milion de euro după victoria cu Ucraina. Încă 2.000.000 au intrat după calificarea în optimi, iar dacă vom trece și de optimi, alte 2,5 milioane vor ajunge la Casa Fotbalului. Plus cele 9,25 milioane pentru participarea la turneul final! 12,25 milioane în total, până acum!

Fotbalistii romani Răzvan Marin, Ianis Hagi si Daniel Bîrligea se bucura pentru calificarea de pe primul loc in grupa dupa meciul de fotbal dintre Slovacia si Romania, contand pentru UEFA EURO 2024, desfasurat pe Frankfurt Arena din Frankfurt, miercuri 26 iunie 2024. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

 

Banii nu vor rămâne doar în conturile Federației. 40 la sută din încasările de la UEFA vor ajunge la jucători și staff-ul tehnic. Ceea ce înseamnă că un fotbalist care a jucat toate meciurile ca titular și a bifat măcar 75% din minute la Euro se va alege cu 75.000 – 80.000 de euro. Asta acum, după calificarea în optimi.

Trage autocarul la umbră, boss. Mai stăm!

Și chiar nu mai contează peste cine am dat în optimi (Olanda). Sau în sferturi. Poate că cel mai mult contează că după 24 de ani ne-am regăsit identitatea. După 24 de ani, românii au fost din nou în stradă. În locul tradițional din București unde am sărbătorit marile victorii ale Generației de Aur sau în locul în care mii de oameni au stat să-și apere libertatea.

România lui Iordănescu ne-a intrat tuturor în suflet. Pentru că nimeni nu avea vreo așteptare de la băieții ăștia. Eram mulțumiți că suntem printre cei mari. Ore bune după finalul meciului cu Slovacia, pe străzi vedeai oameni îmbrăcați în galben, în autobuzele albastre se cânta cu atât de mult patos „Deșteaptă-te române”, iar Piața Universității era colorată din când în când de câte o torță roșie.

Ar fi trebuit să fie doar o seară obișnuită de miercuri. Dar bărbații ăștia de se încăpățânează să nu plece din Germania au făcut ceva minunat. Au unit o națiune, măcar pentru câteva ore. Ne-au arătat că România e doar a românilor, nu a generalilor, nu a aleșilor neamului, nu a combinatorilor. Și dacă mai stăm încă patru meciuri?

Lasă un comentariu