Craiova lui Rotaru renunță la Yasmin Kurtic, CFR se desparte cu scandal de Yevgen Konoplyanka. Două nume mari ale fotbalului care au ajuns în România atunci când nu-și mai puteau ajuta cu nimic cluburile care i-au achiziționat.
Cele două despărțiri șochează și nu prea, într-un fel ne așteptam la ele. Konoplyanka a jucat foarte puțin la CFR, Kurtic a evoluat ceva mai mult la CS Universitatea, dar a dezamăgit, totul culminând cu penaltyul ratat în ultimul meci (2-2 cu UTA), prin execuția în transversală a slovenului oltenii fiind privați atunci de victorie.
Cei doi importanți fotbaliști din peisajul european al ultimlor ani sunt mostre elocvente de naivitate a conducătorilor români, care ademenesc și plătesc numele, refuzând să vadă starea, mai ales cea fizică, a persoanei care ține pașaportul în mână.
Kurtic, o carieră lungă în Il Calcio
Slovenul venea la Craiova cu o biografie aurită. Aproape 300 de meciuri în Serie A (mai precis 289) înseamnă mai mult decât orice recomandare. Chiar iau ochii. Chiar dacă echipele n-au fost de prim-plan (cel mai mult a jucat pentru Verona, iar în 2015 Atalanta încă nu era ce este astăzi), Italia rămâne Italia.
Cluburile din Peninsulă pun mare accent pe jucătorii cu educație tactică, mijlocașii centrali care știu să stea în teren sunt mereu apreciați. Avem în față un fotbalist care s-a transferat pe bani, n-a prea plecat de nicăieri liber, chiar și la 31 de ani (acum face 35, pe 10 ianuarie) Parma plătea pe el aproape 5.000.000 de euro. Plus cele 89 de selecționări în reprezentativa Sloveniei. A contat mai puțin că la ultima sa experiență, la PAOK-ul lui Răzvan Lucescu, Yasmin a jucat puțin spre deloc.
Sume plătite pe Kurtic
Sassuolo (2013) 4,0 mil
Atalanta (2015) 3,5 mil
SPAL (2018) 5,3 mil
Parma (2020) 4,9 mil
TOTAL 17,7 mil
Celibidache sau punct de frontieră?
La Craiova a început să joace imediat, în centrul liniei de mijloc. A fost titularizat insistent (a adunat 16 partide, un gol) și de Reghecampf, și de cuplul interimar Papură-Bon, și de Ivaylo Petev. Dar se dovedea lent, se ferea de duelurile fizice, dădea mereu din mâini, lăsând senzația că vrea să-și coordoneze coechipierii. Sorin Cârțu l-a criticat din prima, l-a numit ”Celibidache”, întrebându-se mereu unde-i este bagheta de dirijor. Personal, i-am scris numele românește, Kurtic a devenit Curtici, adică punctul feroviar de frontieră din județul Arad.
Amiabil, adică unilateral
Pe 3 ianuarie clubul l-a anunțat că nu-l mai are în vedere, că nu-l ia în cantonamentul din Antalya. S-a comunicat public că a intervenit o reziliere unilaterală, i s-a mulțumit pentru servicii, tipic în asemenea situații. Paguba oltenilor e însă însemnată, pentru că pe lîngă un salariu de peste 15.000 de euro pe lună (unul dintre cele mai mari de la olteni), slovenului i s-ar fi plătit în vară, la semnătură, și o consistentă primă de instalare, zice-se că peste 100.000 de euro.
Konoplyanka, aripa lui Juande Ramos
Acum e Yevgen, pe vremuri, când făcea suta de metri în 11 secunde, era Evgheni. Iar actualul Dnipro era încă Dniepr, pentru că Ucraina încă vorbea rusa, nu-și proclamase propria limbă națională. Pe bancă la Dniepr stătea marele Juande Ramos, care lansa în fotbalul mare duuă vedete, două extreme clasice, Konoplyanka și Zuzulia, ultimul tot ucrainean, chit că și cu ceva origini gruzine.
De la Dniepr (Dnipro), Evgheni (Yevgen) a ajuns la Sevilla, apoi la Schalke, în fine, la Șahtior (Shaktar, ca să fim preciși până la capăt!). Firește că a fost mai bine de un deceniu jucător esențial în reprezentativa Ucrainei, unde a strâns 87 de selecții. Steaua începând să-i cam coboare de pe boltă, a ajuns în Polonia, la Cracovia, unde a jucat foarte puțin, iar în vară, la 34 de ani, a venit la CFR.
Sume plătite pe Konoplyanka
Schalke 12,5 mil
Șahtior 1,8 mil
TOTAL 14,3 mil
54 de minute pentru 100.000 de euro
La puțin timp de la achiziționarea ilustrului jucător, Mandorlini a constatat că acele 11 secunde pe sută aproape că se dublaseră. Extrema de-acum un deceniu devenise amintire, în locul ei era acum un jucător de 34 de ani rotunjit în obraji, fragil, accidentat după primele antrenamente. Mereu pacientul doctorilor, prinzând rar lista rezervelor, a adunat doar 54 de minute în tricoul vișiniu și promis că se va pune pe picioare într-un viitor care se tot îndepărta.
Decizia lui Neluțu Varga de a rezilia a venit oarecum firesc, ea fiind anticipată de niște declarații ale lui Mandorlini, pline de nemulțumiri la adresa ucraineanului.
Contraatac, dar numai din vorbe
Care ucrainean a reacționat și el, spunând că ardelenii nu i-au plătit toate salariile, că are restanțe, că nu s-a dat accidentat, ci chiar a fost. De luat banii, și-i va lua, pentru că altfel nu se poate. Sunt cinci salarii de 20.000 de euro fiecare, semn că minutul de folosire a lui Yevgen a costat-o pe CFR aproape 2000 de euro. Dar probabil ardelenii și-ar fi dorit ca aceste tăioase contraatacuri verbale ale ucraineanului să fi fost contraatacuri reale, fotbalistice, derulate cu viteza de altădată, nu cu cea de acum.
Julio Baptista, altă ciorbă fierbinte
De mirare că vișiniii din Gruia n-au suflat și în iaurt. Au luat pentru a doua oară țeapă pe un veteran cu CV măreț, dar cu prezent dubios. În urmă cu patru ani îl legitimau pe Julio Baptista, față de care Konopyanka (și ”olteanul” Kurtic la fel) sunt mici copii. Pe lângă aureolata efigie a Realului Madrid, în dreptul lui Julio (38 de ani la momentul sosirii în Ardeal) stăteau FC Sao Paulo, Arsenal, Sevilla, AS Roma. Peste tot titular, om decisiv, supervedetă. Confirmată și de cele 47 de selecții în reprezentativa Braziliei, care înseamnă enorm.
Se știe, Julio a stat câteva luni la Cluj, a încasat câteva zeci de mii de euro, n-a bifat mai mult de câteva zeci de minute, a încercat un sprint, s-a „rupt” și a cerut el încetarea contractului. CFR a fost ultimul club al carierei sale. Acum are 42 de ani și antrenează speranțele lui Valladolid, unde patron este bunul său prieten, ”dințosul” Ronaldo.
Okunowo și Julio Cesar Correa, rateurile dinamoviste
În urmă cu aproape două decenii, Dinamo avea vreo zece acționari, iar banii nu lipseau. Tot ”pregătindu-se pentru Liga Campionilor”, ”câinii” au zis să încerce două achiziții de marcă, jucători cu nume, chit că aflați pe final de carieră. L-au luat pe Okunowo, nigerianul Barcelonei, fundaș dreapta la catalani, stoper la Dinamo, care s-a făcut de râs rău de tot într-un meci cu FC Argeș, de ziceai că sub tricoul său evolua, de fapt, un amator. Dar și pe Julio Cesar Coreea, tot fundaș central, care trecuse pe la Valladolid, Real Sociedad, Milan, Benfica, dar mai ales pe la Real Madrid.
Într-un meci de Cupă la Târgu Mureș (gazdele erau în liga secundă) o zvârlugă localnică, parcă Victotraș Astafei, a făcut ce-a vrut cu marele Julio Cesar. Am comentat la televizor acel meci și l-am numit pe brazilian ”Julio Cesar Correa de Nord”, ceea ce n-a prea fost pe placul conducătorilor dinamoviști. La scurt timp după aceea, Julio părăsea definitiv România.
