Ne-a cuprins entuziasmul în iunie 2019, când naționala de tineret a României a ajuns în semifinalele Campionatului European Under 21. A fost o vară italiană frumoasă, cu rezultate grozave în grupă (4-1 cu Croația, 4-2 cu Anglia, 0-0 cu Franța) și cu o semifinală pierdută dramatic în fața Germaniei, 2-4, dar în care Româna conducea cu 2-1 la pauză, era la egalitate în minutul 90 și se pregătea de prelungiri (am fost răpuși în minutele 90 și 90+4 de Gian-Luca Waldschmidt – neamț cu prenume italian –, care juca la Freiburg, a trecut ulterior pe la Benfica Lisabona și marchează acum pentru FC Köln ).
Parcursul superb de la turneul final venea să completeze excelenta prestație din grupa preliminară, încheiată fără înfrângere (7 victorii și 3 egaluri, golaveraj 19-4), lăsând acasă Portugalia, Elveția, Bosnia-Herțegovina, Țara Galilor și micuțul Liechtenstein. De reținut măcar aceste rezultate din calificări: 2-1 și 1-1 cu Portugalia, 2-0 și 1-1 cu Elveția, națiuni care la nivel de seniori nu prea lipsesc de la Mondiale.
Ne-am spus atunci: Gata, avem viitor, se naște o nouă Generație de Aur! Cu echipa asta mergem la Mondiale în 2026 (din nou USA) și în 2030 (la Centenar)!
Dar cum românul e obișnuit să treacă iute de la nuntă la înmormântare și viceversa, un an mai târziu boceam deja că s-a ales praful de noua noastră Generație de Aur. Experți ai dezastrului, constatam – de la stânga la dreapta – că eroii noștri de la Euro 2019 Under 21 au ajuns la echipe modeste și nici nu prea jucau, în vreme ce învinșii lor de odinoară se transferau la cluburi mari, pe zeci de milioane de euro.
Dar sămânța aruncată atunci, pe stadioanele din Serravalle, Cesena și Bologna, nu dispăruse, nu murise, nu degerase peste iarnă! Era tot acolo, în pământul de sub gazon, iar cele mai reziliente exemplare – că tot e la modă termenul – așteptau ploaia de primăvară ca să încolțească și căldura verii ca să crească.
La Europeanul de tineret din 2019, liderii echipei noastre au fost mijlocașul Ianis Hagi, atacantul George Pușcaș și portarul Ionuț Radu. Primii doi au fost și golgheteri, pe o listă cu cinci nume: Pușcaș (4), Hagi (2), Fl. Coman (2), T. Băluță (1), Ad. Petre (1).
Mai țineți minte cum s-au țesut majoritatea golurilor lui Pușcaș? Cum urlau de fericire comentatorii TV? Pasă lungă Hagi, gol Pușcaș! De reținut, deci, aceste două nume: Hagi și Pușcaș.
Cu ele ne întâlniserăm și în preliminarii, când, în cele 10 meciuri jucate, golurile României au fost marcate de Pușcaș (7), Man (3), Hagi (2), Cicâldău (2), Ad. Petre (2), Fl. Coman (1), A. Ivan (1) și Dobre (1). Așadar, din nou Hagi și și Pușcaș – sau Pușcaș și Hagi, nu contează ordinea.
De fapt, ordinea era Hagi – Pușcaș, pentru că așa mergea și mingea: de la pasator la marcator. Așa lucrau arcul și săgeata.
Dar ordinea s-a schimbat la meciul de sâmbătă, de la Felcsut (Ungaria): mai întâi a marcat Pușcaș, apoi Hagi, fără a mai activa mecanismul arc-săgeată. Nu acum, dar data viitoare…
Tandemul Hagi – Pușcaș e cea mai bună dovadă că frumoasa echipă de la Euro 2019 Under 21 nu s-a pierdut, ci a trecut printr-un proces de gestație ceva mai lung, marcat de frământări, îndoieli și accidentări. Dar arcul și săgeata n-au dispărut! Sămânța aruncată în brazdă atunci, în iunie 2019, n-a răsărit timp de patru primăveri, dar a încolțit miraculos într-o toamnă târzie.
Iar Hagi și Pușcaș nu sunt singurii supraviețuitori ai acelei noi Generații de Aur. La meciul cu Israel, au mai intrat, în repriza a doua, Fl. Coman, Cicâldău și Rus, iar Ionuț Radu și Olaru erau pe banca de rezerve.
Așadar, doi titulari, trei rezerve utilizate și două rezerve neutilizate – în termeni tehnici. În total, 7 jucători de la Euro 2019 Under 21 s-au regăsit și în bătălia decisivă pentru calificarea la Euro 2024.
Ar f fost, probabil, și mai mulți dacă nu apăreau accidentările – cazurile Man și Manea.
E mult, e puțin? E exact cât trebuie, dat fiind că în cei patru ani și jumătate au mai apărut tineri de calitate, precum Moldovan, Drăgușin, Rațiu, Screciu, Mihăilă, Drăguș, dar mai sunt și “bătrânii” Burcă, Stanciu, Alibec, Niță sau “bătrânelul” Răzvan Marin, care nu pot fi ignorați.
Apropo: știți câți campioni europeni Under 21 din 2019 (2-1 în finala cu Germania) joacă astăzi în naționala Spaniei? Trei: Unai Simon, Fabian Ruiz și Oyarzabal. Mai mult: dintre finaliștii dn 2019, doar unul are loc printre titularii de astăzi ai Germaniei: fundașul Tah!
Iar de la francezi – care s-au oprit în semifinale, ca și noi –, doar Upamecano și Marcus Thuram au făcut pasul cel mare.
Așadar, noi stăm bine cu promovarea tineretului de la Euro 2019, pentru că Hagi și Pușcaș nu sunt jucători oarecare, ei sunt determinanți pentru prima reprezentativă. Chiar dacă Pușcaș a avut o lungă eclipsă de formă, chiar dacă Hagi a făcut pauză mai bine de un an din cauza unei accidentări grave, cei doi au apărut la momentul potrivit, în meciul potrivit, pentru a ne duce la Euro 2024. Și tot ei, la 25/27 de ani, reprezintă viitorul. Până prin 2030 ne putem baza pe ei!
Aruncând o privire pe statisticile campaniei care ne-a dus în semifinalele Euro 2019 Under 21, se mai impun câteva constatări.
În preliminariile acelei competiții, golgheterul României, George Pușcaș, cu cele 7 reușite ale sale, a marcat la fel de multe goluri ca sârbul Luka Jovici (Benfica – Frankfurt – Real Madrid – Fiorentina – AC Milan), dar mai multe decât spaniolii Oyarzabal (5), Ceballos (4) și Fabian Ruiz (1), portughezii Joao Felix (4) și Diogo Jota (2), olandezii Justin Kluivert (3), Frenkie de Jong și Bergwijn (câte unul), englezii Mason Mount și Tammy Abraham (câte unul), norvegianul Odegaard (1). Să mai amintm la ce cluburi joacă toți aceștia? N-are rost…
Vom aminti, totuși, cam pe la ce cluburi au ajuns unii dintre cei care ne-au eliminat pe noi în semifinala de la Cesena: RB Leipzig (Klostermann), Bayer Leverkusen (Tah, Amiri), Stuttgart (Nübel, Mittelstädt, Anton), FC Köln (Waldschmidt), Brighton (Dahoud). Majoritatea joacă în Erste Bundesliga.
Și mai spectaculoasă e situația în privința celor pe care i-am bătut în meciul decisiv din grupă (România – Anglia 4-2). Astăzi, când citiți aceste rânduri, ei joacă la Manchester City (Foden), Manchester United (Mount, Wan-Bissaka), Arsenal Londra (Nelson), Tottenham (Maddison, Sessegnon), Newcastle (Barnes), Aston Villa (Konsa), Everton (Calvert-Lewin), Glasgow Rangers (Dowell), AC Milan (Tomori), AS Roma (Tammy Abraham)…
Pe francezi, cu care am făcut 0-0 în grupă și care au ajuns în aceeași fază ca noi (semifinale), îi găsim azi pe la Bayern München (Upamecano), Liverpool (Konaté), Chelsea (Mamadou Sarr), Inter Milano (Marcus Thuram), AS Roma (Aouar), Fiorentina (Ikoné), Lazio (Guendouzi).
Pe croați i-am spulberat în 2019, scor 4-1, iar ei au încheiat pe ultimul loc în grupă, cu un singur punct. Dar asta nu i-a oprit să ajungă la Atletico Madrid (Grbici), Lazio (Basici), Fiorentina (Brekalo), Majer (Wolfsburg), Ajax Amsterdam (Sosa), Feyenoord Rotterdam (Ivanusec)…
Să nu-i uităm, totuși, nici pe portughezi, care n-au ajuns la Euro 2019 Under 2021 pentru că i-am bătut noi cu 2-1 la Paços de Ferreira. Știți care a fost atacul lor în acel meci? Joao Felix – Diogo Jota. Astăzi îi vedeți într-un eventual meci Barcelona – Liverpool, prin Liga Campionilor…
Vă salut! Eu sunt Grigore Cartianu, un „tânăr jurnalist” trecut de 55 de ani. Activez în presă din 1991, când eram student. Am debutat la revista nr. 1 a vremii, Expres Magazin. Am lucrat apoi la Evenimentul zilei, Sportul românesc, Prosport, Jurnalul Național, din nou Evenimentul zilei, apoi Adevărul și România liberă.
Am trecut prin toate etapele devenirii unui gazetar: reporter (Expres Magazin), reporter special (Sportul românesc), șef departament (Evenimentul zilei, Prosport), redactor-șef adjunct (Jurnalul Național), prim redactor-șef adjunct (Evenimentul zilei), redactor-șef (Jurnalul Național, Adevărul), publicist comentator (România liberă).
Am participat la lansarea a două cotidiane de top: Evenimentul zilei (1992) și Prosport (1997).
În 2018 am lansat propria publicație: Ziaristii.com, la care sunt redactor, editor, redactor-șef, director, manager și femeie de serviciu.
Am făcut 10 ani presă sportivă (1992-2002), iar această pasiune am cultivat-o și la ziarele generaliste.
Am o pagină de Facebook foarte activă, cu 145.000 de followers.
Am publicat 10 cărți, într-un tiraj total de peste 400.000 de exemplare. Două dintre ele au tematică sportivă: „Hora de la miezul nopții” – odiseea World Cup 1994 (lansată în 1995) și „Hagi” (2000) – ajunsă deja la ediția a 5-a. Câteva cărți mi-au fost traduse și publicate și în alte țări, de la Italia la Brazilia.
Am fost acreditat la Campionate Mondiale (1998, 2006) și Europene (1996, 2000) de fotbal.
Am realizat mii de emisiuni TV, am participat ca invitat la alte mii.
Am scris scenariul unui film care a câștigat concursul CNC la secțiunea documentar: „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”.
Sporturile favorite: fotbal, tenis, înot.
Scriitorii favoriți: Gabriel Garcia Marquez, George Orwell, Umberto Eco, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Ioan Luca Caragiale. Plus Ioan Chirilă!
