A fost o calificare grea și un turneu final și mai greu, care putea însemna certificatul final de calitate al unei generații care i-a avut lideri pe Mutu și Chivu. După competiția din Elveția și Austria, sentimentele au fost mai degrabă de neîmplinire, România fiind acuzată că a jucat prea temător în primele două partide, cu Franța și cu Italia. Nimeni altele decât finalistele ultimei Cupe Mondiale, cea din 2006. Grupa era completată de Olanda, mereu foarte puternică.
După trei neparticipări consecutive la marile competiții (CM 2002 și 2006, CE 2004), se credea că odată cu retragerea din arenă a Generației de Aur steaua fotbalului nostru s-a cam stins. Dar nu era așa, Chivu și Mutu jucau la mari cluburi europene, Raț câștiga trofee continentale cu Șahtior, în echipele românești se băgau mulți bani, Steaua și Rapid ajungeau să-și dispute între ele un sfert de finală de Europa League. Momentul nu era deloc rău, oricum era mult mai bun decât cel de-acum.
Prietenul nostru Kyros Vassaras
Pe banca României era Victor Pițurcă, aflat la al doilea său mandat, început în toamna lui 2004. Așadar, un selecționer care adunase deja destulă experiență. Grupa de calificare n-a fost deloc ușoară, cu 7 echipe, ceea ce însemna 12 partide oficiale. Am abordat-o bine, am câștigat ceea ce era de câștigat, în Olanda am reușit o remiză albă, și am așteptat cu speranță (se calificau primele două clasate) returul cu batavii, de la Constanța. Teren groaznic, ploaie, vânt, frig și un gol al nostru marcat de Goian dintr-un ofsaid, arbitru de centru fiind actualul președinte al CCA, Kyros Vassaras. I-am învins pe olandezi cu 1-0 și ne-am calificat de pe primul loc.
Clasamentul grupei noastre preliminare
- România 29 p
- Olanda 26 p
- Bulgaria 25 p
- Belarus 13 p
- Albania 11 p
- Slovenia 11 p
- Luxemburg 3 p
Cazemata de la Abtwill
Pentru turneul final, România (care disputa toate meciurile în Elveția, primele două la Zurich, al treilea la Berna) a plecat acolo cu vreo 10 zile înainte de start și s-a cantonat lângă Sankt Gallen, într-un sătuc numit Abtwill. Dotat cu hotel de 5 stele, terenuri cu iarbă, piscine și tot ce trebuie.
Pițurcă a instituit un regim draconic, jucătorii neavând voie să iasă din cantonament și nici cineva din exterior să intre acolo. Ca să fie sigur de… etanșeitatea demersului său, că nici măcar nu se vede de afară către înăuntru, nea Piți a pus să se înconjoare hotelul cu un soi de pânză cauciucată neagră și a fost nevoie de câteva mii de metri din acel material. Timp de 10 zile, toate antrenamentele au fost închise, cu excepția celui oficial, din preziua meciului de debut cu Franța.
Lotul României la Euro 2008
– selecționer Victor Pițurcă, 52 de ani –
- Bogdan Lobonț 30 de ani Dinamo
- Cosmin Contra 32 Getafe
- Răzvan Raț 27 Șahtior
- Gabriel Tamaș 24 Auxerre
- Cristian Chivu 27 Internazionale
- Mirel Rădoi 27 Steaua
- Florentin Petre 32 ȚSKA Sofia
- Paul Codrea 27 Siena
- Ciprian Marica 22 Stuttgart
- Adrian Mutu 29 Fiorentina
- Răzvan Cociș 25 Lokomotiv Moscova
- Marius Popa 29 Poli Timișoara
- Cristian Săpunaru 24 Rapid
- Sorin Ghionea 29 Steaua
- Dorin Goian 27 Steaua
- Bănel Nicoliță 23 Steaua
- Cosmin Moți 23 Dinamo
- Marius Niculae 27 Inverness
- Adrian Cristea 24 Dinamo
- Nicolae Dică 28 Steaua
- Daniel Niculae 25 Auxerre
- Ștefan Radu 21 Dinamo
- Eduard Stăncioiu 27 CFR
N-am riscat nici noi, nici francezii
La acel turneu final, atât tricolorii, cât și noi, cei acreditați acolo, am simțit ce înseamnă ca echipa națională să fie susținută în străinătate. Mii de români au fost la fiecare meci, la partida de debut cu Franța jumătate din stadionul din Zurich fiind complet galbenă. Puternic încurajată, România a jucat totuși prudent, dar Franța (antrenor Raymond Dommenech), cu niște jucători extraordinari (Thuram, Abidal, Makelele, Ribery, Benzema, Anelka) a fost și mai reținută, astfel că meciul s-a terminat la egalitate, 0-0.
Contra Franței, formația noastră a fosrt: Lobonț – Contra, Tamaș, Goian, Raț – Cociș (64 Codrea), Rădoi (90+3 Dică), Chivu – B. Nicoliță, D. Niculae, Mutu.
Regretul penaltyului ratat de Mutu
Peste patru zile, tot la Zurich, contra Italiei, s-a ”prestat” ceva mai deschis. În primul rând, din partea peninsularilor (pregătiți de Roberto Donadoni), care fuseseră smotociți destul de rău de Olanda, 0-3. S-a jucat pe contre, în prima repriză Mirel Rădoi s-a accidentat grav (fractură de maxilar) și a fost dus la spital. Cu Buffon, Panucci, Chelini, Del Piero, Pirlo sau Luca Toni, Italia, campioana mondială la zi, era puternică, dar România a jucat inteligent. A deschis scorul Italia prin Panucci în minutul 55, Mutu egalând după doar câteva zeci de secunde. Marea noastră șansă a fost penaltyul ratat de Mutu în minutul 81. Dacă marcam și câștigam, eram aproape calificați, Italia pleca acasă, mai ales că ”dincolo” Olanda umilea și Franța, 4-1.
Pițurcă a aliniat contra Italiei garnitura: Lobonț – Contra, Tamaș, Goian, Raț – Codrea, Rădoi (25 Dică), Chivu – Fl. Petre (60 B. Nicoliță), D. Niculae, Mutu (88 Cociș).
Dilemele lui Van Basten
Cu o zi înaintea meciului cu Olanda (la Berna pe 17 iunie), toată lumea era curioasă dacă Marco Van Basten, selecționerul lor, va introduce contra României echipa de bază. Ei erau deja calificați matematic, mai puteau odihni din titulari. Am fost atunci la Lausanne, la conferința de presă susținută de olandezi chiar la sediul Comitetlui Internațional Olimpic. Van Basten n-a dat un răspuns exact dilemei noastre, dar a lăsat să se înțeleagă că îl interesează mai mult fazele eliminatorii.
Păreau că ne lasă, dar nu ne-au lăsat
Pe un stadion în tribunele căruia treicourile galbene le cam egalau numeric pe cele portocalii (au fost aproape 10.000 de români la meci), Van Basten a trimis o garnitură care nu conținea niciunul dintre titularii meciurilor cu Italia și Franța (3-0 și 4-1). Dar adversari ne erau, totuși, unii pe care-i chema Robben, Bouma, Affelay, Huntelaar, sau Van Persie.
În prima repriză, ei își cruțau forțele, iar noi nu puteam să ne impunem. A fost de ajuns ca la reluare așa-zisele rezerve olandeze să calce ușor pedala, ca să ne dea primul gol, prin Huntelaar, în minutul 54. Ne-am dus în față, am încercat să egalăm, dar am primit și golul al doilea, de la Van Persie, în minutul 87. Am pierdut, am rămas cu cele două puncte din primele meciuri, dar și cu senzația că nici în cea mai bună formă a noastră n-am fi putut să ne calificăm dintr-o astfel de grupă.
În acest ultim meci, formația noastră a fost: Lobonț – Contra, Tamaș, Ghionea, Raț – Cociș, Codrea (72 Dică), Chivu – B. Nicoliță (82 Fl. Petre), M. Niculae (59 D. Niculae), Mutu.
Configurația finală a clsamentului grupei C
- Olanda 9 p
- Italia 4p
- România 2p
- Franța 1p
