Așa-i că și voi v-ați amuzat serios vara trecută când îl auzeați pe Dorinel Munteanu vorbind de play-off? Sau măcar ați zâmbit ironic? Sau, mai mult, v-ați întrebat dacă Munti e sănătos la cap sau promovarea i-a cam luat mințile?
Eu sunt ăla care se încadrează la toate categoriile. Recunosc! Cu jucători adunați de prin liga secundă sau cu care a pornit la drum din liga a treia, cum să reziști când joci cu milioanele lui Becali, cu fanii nebuni ai Rapidului, sau cu „fotbalul-șampanie” al lui Burcă? Nebun trebuie să mai fii Dorinele să spui așa ceva! Și uite că nebunul sunt eu.
Dar nici prin cap nu mi-ar fi trecut că, după 19 etape, Oțelul Galați e la doar cinci puncte de play-off. Eram ferm convins că se va bate cu Dinamo pentru ultimul loc din prima ligă. Și… cu cine face Dorinel Munteanu spectacol în România? Cu Dur-Bozoancă, omul care în 2021 nu juca pe nicăieri, cu Ariel Lopez, adunat de pe la Buzău, cu Ionuț Neagu, care la 34 de ani joacă cum nu o făcea nici când era plătit de FCSB, sau cu Kehinde Fatai, despre care mulți dintre noi credeam că s-a lăsat de fotbal, că și așa își începuse cariera acum vreo 30 de ani!
Și niciunul dintre oamenii lui Dorinel Munteanu nu are vreo cotă de piață de speriat. Cel mai scump este Jonathan Cisse. Vedeta! Mai scump chiar și decât Juri Cisotti, omul pe care Iordănescu cel mare l-ar vrea la naționala lui Edi. Fundașul din Coasta de Fildeș este contat la jumătate de milion de euro. Jumătate din cât costă eterna speranță, David Miculescu.
10.000 de euro este cota lui Denis Bordun, cel mai ieftin jucător din lotul lui Dorinel Munteanu. 350 000 de euro este cota lui Juri Cisotti, fotbalist cerut de Anghel Iordănescu la națională.
Să ne întoarcem însă la Dorinel Munteanu. Nu vorbim despre cariera uriașă de fotbalist. Pentru că a fost uriaș. Vorbim despre antrenorul Dorinel Munteanu, ce putea fi uriaș deja. Dar nu e timpul trecut.
La primul lui mandat, e drept de jucător-antrenor la CFR Cluj. În 2005 ajungea până în finala Cupei UEFA Intertoto, după ce elimina echipa ca Athletic Bilbao sau Saint-Etienne. Oamenii lui Munteanu pierdeau dubla manșă cu Lens, dar rămâne o performanță uluitoare pentru acea echipă a CFR-ului. Doar 48 de meciuri a rezistat Munti la Cluj.
A încercat marea cu sarea la FCSB, sau Steaua cum se numea pe atunci. Fix de opt ori a stat pe bancă și dus a fost. Cu ăștia de au coloană vertebrală nu te pui!
Și așa cum se întâmplă cam de fiecare dată, vezi și cazul Edi Iordănescu dat afară de Becali și care acum face performanță cu echipa națională, „Neamțul” rescria istoria Ligii întâi și lua titlul cu Oțelul Galați, probabil singurul care va ajunge vreodată la Dunăre. Iar de aici înainte, ceva se rupe în cariera lui Dorinel Munteanu. Unii dau vina pe spriț, alții zic ceva de fosta soție, cert e că fotbalistului cu 134 de prezențe la națională i se cam cânta prohodul în meseria de antrenor. Și pe bună dreptate.
A dat eroare după eroare. Fie că vorbim de Dinamo, de Astra sau de Kuban Krasnodar. La un moment dat. ajunsese pe la Reșița, într-o încercare disperată de a-și salva cariera, când nimeni nu-l mai cauta. Asta până-n iulie 2021, atunci când fanii Oțelului și-au adus aminte că, după Grigoraș, Munteanu e cel mai tare din oraș. Și așa, după 61 de meciuri, după coclaurile din liga a treia, Dorinel s-a cocoțat aproape de play-off-ul Superligii și a râs de milioanele lui Becali, din nou!
15 echipe a adunat în cariera de antrenor. În străinătate a antrenat la Krasnodar, Qabala și Zakho.
Oțelul nu joacă din inerție sau cu entuziasmul unei nou-promovate. Oțelul arată că știe să stea în teren, că e agresivă, că nu tremură-n chiloți când îi vede pe alde Coman sau Deac. Dorinel a făcut la Galați o trupă tare, perfect organizată. Sigur, nu e Bayern Munchen, dar, dacă mă uit cam ce se joacă pe la noi prin bătătură nu prea mai găsesc măcar trei echipe ce i-ar putea semăna.
În teorie, găsesc trei echipe la care antrenorii sunt lăsați să-și facă treaba, iar la Galați lucrul ăsta e evident. Nu e însă și de ajuns. Pentru că și Dorinel Munteanu, cât de neamț e el, a ajuns la capătul puterilor. Iar din iarnă s-ar putea alege praful de tot ce a făcut la Oțelul. Surse apropiate clubului susțin că ar cam vrea să demisioneze la finalul anului, dacă lucrurile nu se rezolvă din punct de vedere financiar. Are un buget de două milioane de euro, asigurat de oficialitățile locale și de veniturile din drepturile TV.
„Eu pun suflet aici, am un obiectiv, vreau să fac rezultate, dar nu se mai poate așa, nu mai rezist așa”, ar fi transmis Dorinel. Datoriile către jucători nu sunt mari, dar sunt. Aproape două luni restanță. La alții se calculează la jumătate de an.
4 victorii, 11 remize, 4 înfrângeri este „palmaresul” Oțelului în această ediție de Liga 1. Munteanu are tot atâtea eșecuri precum CFR sau Rapid.
De ce ar vrea Dorinel să plece de la echipă când lucrurile arată așa? Într-o perioadă în care mai toți antrenorii din prima ligă țin cu dinții de scaun? Pentru că omul „is back in business” și, când te cheamă Dorinel Munteanu, știi că vrei doar să câștigi. Ba mai mult, nemții, când promit ceva se țin mereu de cuvânt.
A doua promisiune, aceea că o va bate pe FCSB la ea acasă, tocmai s-a materializat. Pentru prima mai are puțin de așteptat. Că doar ne-a promis în vară că echipa lui va juca în play-off. Și noi l-am crezut nebun. Acum nu știu care va fi nebunul la finalul sezonului regulat, dar știu sigur că fotbalul nostru avea nevoie, din nou, de Dorinel Munteanu. Și, mai mult decât oricine, Oțelul avea nevoie de Dorinel Munteanu.
