Un meci în care rar au fost pe teren ambele echipe. Ibericii au luat gol, au revenit repede în avantaj și au dominat chiar și în repriza a doua, când logic ar fi fost ca Franța să preseze în vederea eventualei egalări. Dani Olmo, Nico Williams și Lamine Yamal, dar mai ales ultimul, prin golul său fabulos, de 1-1, au fost oamenii determinanți ai acestei calificări în finală.
Semifinala ”latino” a fost frumoasă în prima repriză și obișnuită într-a doua. Ba chiar până în pauză a fost memorabilă, pentru că revenirea spaniolă de la 0-1 a adus acea doză de ”povestibil” care lipsise aproape cu desăvârșire până acum dintr-o competiție, Euro 2024, destul de cenușie. „Povestibilul” îl vizează pe Lamine Yamal, iar golul său va fi moment de vîrf în orice antologie difuzată peste 20-30 de ani.
Mbappe fără mască
Franța a surpris prin golul rapid al lui Kolo Muani. Ratangiul istoric al finalei CM din Qatar, care dacă marca atunci în finalul prelungirilor, la 3-3, ducea titlul la Paris, a înscris cu capul la centrarea lui Mbappe. Fața kui Kylian s-a văzut prima dată după trei săptămâni de la ”bușitura” nazală din meciul cu Austria. De-atunci, el a fost îndărătul măștii din fibră de carbon și al mediocrității.
Și în acest meci a arătat mult mai puțin decât așteaptă de la el Planeta. Poate că mulțumiți de Mbappe sunt doar susținătorii lui Macron. Și UEFA, care consideră gest cu conotații politice doar ce-i convine ei. Iar Macron firește că-i convine.
Remontada
Cuvântul e un termen spaniol, iar asta s-a văzut. În mai puțin de 5 minute, din 0-1 s-a făcut 2-1. Niciodată n-am avut la acest turneu final trei goluri până-n minutul 25. Egalarea a fost a lui Yamal (merită un paragraf special mai jos), iar golul aducerii Spaniei în avantaj a fost la o primă vedere autogolul lui Kounde, dar ulterior UEFA l-a atribuit lui Dani Olmo, pentru că mingea trimisă de decar era pe cadrul porții, oricum ar fi intrat, fundașul francez n-a făcut altceva decât s-o îndese și mai adânc în plasă. Oricum francezii primiseră destule autogoluri cadou până acum, așa că n-ar fi stricat și unul contra lor.
Ce fac alții la 17 ani?
Când a început semifinala, Lamine Yamal avea 17 ani fără 3 zile. Duminică, la finală, va avea 17 ani și o zi. Sâmbătă e ziua lui și o va petrece așteptând să ia titlul european. La 17 ani ești într-a ”unșpea”, poate chiar într-a zecea dacă ai tăi te-au dat la școală la 7 ani. Îți scoți prietenii la un fast food, poate la un film. Duci bomboane la școală, mămica îți face tort acasă, vin mătușile, unchii, îți spun „să crești mare, băiete, și să fii cuminte”! Aripa Barcelonei are, se vede, cu totul alte preocupări.
Gol pentru istorie
Șutul acela cu stângul, de la 25 de metri, care a lovit bara, a șters și mănușile lui Maignan și s-a dus apoi în vinclu pare făcut pe calculator. Totul a fost impecabil. Preluarea, accelerarea, pendularea, lovirea. Mingea a plecat din gheata stângă a puștiului cu 102 kilometri pe oră. Dar în asemenea situații nu viteza e unitatea de măsură, ci perfecțiunea execuției.
În sprijinul… tatălui
Sigur că foarte buni au fost și Dani Olmo, și Nico Williams. Dar ca reușită personală, Lamine le-a luat fața. Plus că adolescentul marocano-spaniol a făcut și faza defensivă. A venit de multe ori să-l ajute pe Jesus Navas și, după ieșirea sevillanului, pe Nacho, trecut fundaș dreapta. Jesus are aproape 39 de ani și avea, în iulie 2007, când s-a născut Lamine, 22 de ani neîmpliniți, așa că i-ar fi putut fi tată. Oricum, părintele biologic al lui Yamal, taică-su adevărat, încă n-a împlinit 36 de ani, ceea ce înseamnă că l-a conceput pe băiat la 18 și l-a avut la aproape 19 ani.
Cu opt luni mai puțin decât Pele
La final de iunie 1958, când Brazilia devenea campioană mondială învingând în finală Suedia la Stockholm cu 5-2, Edson Arantes do Nascimento (născut în octombrie 1940) avea 17 ani și 8 luni, iar omenirea vorbea despre o precocitate ieșită din comun. Acum despre ce să mai vorbim? Cel mai tânăr marcator de la un turneu final european și, de ce nu, duminică seara, cel mai tânăr campion european din istoria fotbalului.
Glasul cifrelor
Pentru a ne face o imagine mai clară asupra acestei semifinale, ilustrative sunt datele statistice ale meciului, furnizate de sofascore.ro. Anume:
Spania – Franța
Posesie 58-42
Șuturi 6-9
Cornere 4-6
Faulturi 9-14
Pase 500-339
Cartonașe galbene 2-2
O Franță cât se poate de palidă
Ce mai e de spus atunci când, într-un meci eliminatoriu, tu ești condus din minutul 25, adică vreme de 70 de minute, iar posesia e a adversarului? Nu mare lucru, ci doar că Franța a făcut un Euro 2024 modest și o semifinală pe măsură. Noroc că a reușit să dea și primul gol din acțiune!
Kante și Rabiot par să aparțină trecutului. Poate că și Deschamps, care dă semne de uzură după atâta amar de ani pe banca naționalei. Ca eventuale soluții salvatoare, veteranii Griezmann și Giroud n-au reușit nimic. Dembele pare să danseze de unul singur, iar dacă Mbappe nu merge, atunci nu merge nici echipa.
Pe Allianz Arena din Munchen, la fluierul arbitrului sloven Slavko Vincic, distribuțiile au fost următoarele:
Spania: Unai Simon – Jesus Navas (58 Dani Vivian), Nacho, Laporte, Cucurella – Dani Olmo (76 Mikel Merino), Rodri, Fabian Ruiz – L. Yamal (90+3 Ferran Torres), Morata (76 Oyarzabal), , N. Williams (90+3 Zubimendi). Selecționer: Luis de la Fuente.
Franța Maignan – Kunde, Upamecano, Saliba, T. Hernandez – Kante (62 Griezmann), Tchouameni, Rabiot (62 Camavinga) – Dembele (79 Giroud), Kolo Muani (62 Barcola),, Mbappe. Selecționer: Didier Deschamps.
