Hai recunoașteți, v-ați gândit vreo clipă că FCSB va fi la jumătatea parcursului din grupă la un punct de primul loc? Și că va avea trei victorii în primele patru meciuri? Și ce victorii: la Salonic și cu Midtjylland. Și eu tind să cred că și în Scoția lucrurile ar fi stat altfel dacă n-ar fi fost „tactica de Pipera”. Ai lui Haralmbie fac schimb de locuri cu „danejii”, vorba lui nea Puiu și sunt, e drept până la finalul celorlalte meciuri din această etapă pe locul 7, loc ce o duce direct în primăvara europeană. Mai întreb o dată: câți dintre noi am fi spus sau crezut asta? Eu mizez pe niciunul!
Curaj găină că te tai
În urmă cu 39 de ani fără o lună, la București venea pe cai mari campioana Danemarcei, Vejle și pleca dezmembrată de Pițurcă și Lăcătuș. Pe 2 octombrie 1985, danezii luau patru de la viitoarea campioană a Europei. Tot pe cai mari veneau acum și oamenii lui Thomasberg. Șchiopi, dar pe primul loc în competiția internă, nordicii ne-au luat tare de tot la început. Și în primele cinci minute, nu cred că ai noștri au atins mingea. Statisticile spun că Midtjylland a avut 75% posesie în primele zece minute. Fix de ceea ce se temeau fanii campioanei României. Tari pe picioare, au prima ocazie în minutul 11, încercarea lui Andersson fiind blocată de Tîrnovanu.
Tănase, emoții de toate felurile
Imediat Tănase cade secerat la mijlocul terenului iar oamenii din tribune se iau cu mâinile de cap. FCSB e fără Olaru, cu un Băluță departe rău de ce a jucat în Cupă cu Dinamo, iar acum e pe cale să rămână și fără Tase, culmea, într-o formă de zile mari. Danezii n-au însă deloc noroc la București. Tănase se întoarce repede pe teren, scoate o lovitură liberă. Tot el bate iar nefericitul Olaffson nu are altceva de făcut decât să scoată mingea din poartă. E revelion ceva mai timpuriu pe Arena Națională și parcă nici ieșirea din scenă a lui Tănase nu mai contează așa mult. Omul și-a făcut treaba, își ia ovațiile mai devreme și pune frână serioasă avântului nordicilor. Urmează partea a doua a mâinilor pe cap: pe teren intră Alhassan, omul care a îngropat-o pe FCSB în Bănie. Doar că se întâmplă fix invers și Baba e la un pas de 2-0. Nicidecum o schimbare defensivă. Și introducerea în ultimul basm al lui Hans Christian Andersen se încheie aici. Povestea adevărată începe după pauză.
Haralambie și Pintilii și-au făcut treaba
E secunda șase a reprizei a doua iar fanii mai bătrâni din peluză se freacă la ochi. Dintr-o dată imaginea celebră cu Victor Pițurcă savurând golul trei marcat în poarta lui Aderlecht în acea minunată primăvară de 1986 se repetă. Doar că acum fix în aceeași ipostază e Bîrligea. Bănuiesc că e cel mai rapid gol marcat vreodată în startul reprizei secunde, din istoria competiției. Și semn că oamenii ăia de pe bancă nu sunt chiar cârpe și și-au făcut lecțiile cum trebuie. Același nefericit Olafsson va visa mult timp seara asta de noiembrie. Întâmplător, una de 7!
”Dacă nu încerci, nu reușești niciodată. Pressing-ul e foarte important, nu voiam să atace ei. Prima apărare e atacul. Ei aveau o tactică să plece 9-10, toți, iar portarul să degajeze. S-a întâmplat să nu o lovească bine și s-a dus spre poartă. A fost mai sigur cu pieptul, am intrat cu totul în poartă, să fiu sigur. Echipa a făcut multe sacrificii, toți facem pentru aceste rezultate și suntem foarte fericiți. M-a ajutat echipa foarte mult. Prin atitudine (n.r.- care a fost secretul acestui meci), am intrat în luptă din primul minut până în ultimul. Suntem foarte bine momentan, avem 9 puncte, acum putem să ne gândim și la campionat. Mai avem 4 meciuri, mai avem puncte de luat. Vorbim despre calificare după meciul cu Manchester. Până atunci, vreau să luptăm. La pauză am vorbit să nu ne relaxăm și să dăm mai mult. Cu siguranță sunt meciuri mai grele, echipele sunt mult mai pregătite și trebuie să ne pregătim. Încercăm, vreau să dau cât mai multe goluri să ajut echipa”, Daniel Bîrligea, FCSB
Iar de data asta e anestezie generală la Midtjylland. Ai noștri au priceput rapid că e o pâine bună de mâncat și au dat drumul la joc. Fără nicio inhibiție, ca o echipă mare, cu Miculescu la probabil cel mai bun meci al lui de când a venit la București. Bîrligea îl are pe 3-0 în vârful ghetei, dar se-ncurcă în minge și-i provoacă și o criză de nervi lui Tavi Popescu, singur de capul lui, undeva la șase metri de poarta complet goală. Crețu, da, ați citit bine Crețu, e absolut încântător în timp ce Mihai Popescu face meciul vieții. Imperial lângă Ngezana. E ceva ce n-am mai văzut de multă vreme la o echipă românească. Atât de multă siguranță defensivă combinată cu un joc încântator pentru fani. Devieri, mingi printre picioarele adversarului, un dribling absolut fabulos al lui Radunovic. Un final de meci ce-i prinde pe cei 30 000 de oameni din tribune cu lanternele de la telefoanele mobile aprinse și pe cei 11 de pe gazon dominând copios liderul din Danemarca. AMR doar 21 de zile până la ceea ce eu consider cu adevărat meciul toamnei, duelul cu Olympiacos. Cele 90 de minute care pot duce campioana României în primăvara Europa League. La cum a arătat FCSB astă seară, chiar are față!
„Am jucat foarte bine în fața unui adversar foarte puternic. Știam cât de puternic e campionatul lor. Acest meci putea fi foarte bine un meci de Champions League. Sunt foarte fericit. Au respectat planul, au fost concentrați tot meciul. V-am spus că la astfel de meciuri nu trebuie să vorbim mult cu jucătorii, realizează singuri cât de important e. Golul lui Bîrligea a fost dovada atitudinii jucătorilor. Pentru mine, asta înseamnă totul Elias Charalambous.
Și dacă nu era statistica, nu-i mai băteam?
Nu mi-a plăcut niciodată matematica. Ba chiar am urât-o din tot sufletul meu. Pur și simplu sunt tare prost când vine vorba de cifre. Și cu atât mai mult urăsc matematica atunci când vine vorba despre fotbal. Bine, aici ne-o vând sub denumirea de statistică. Da’ tot matematică e. Seacă, fără emoție. Complet diferită de ce trăiești timp de 90 de minute lângă echipa ta. Și după ce ai răgușit, ai trecut prin toate fazele posibile, ti-a crescut pulsul de zvâcneau hainele pe tine, te uiți la cifre și vezi că la posesie te-au dominat ăia. După ce ai făcut cu ei ce-ai vrut, vine statisticianul și-ți spune sec faptul că tu nu trebuia să câștigi! Pentru că echipa mai bună, conform posesiei a fost Midtjylland, 56% față de 44 ale noastre. Și tu de acolo, din înaltul tribunei erai ferm convins că mingea a fost doar la tine. Măcar te îmbunezi puțin când vezi că David Miculescu a fost MVP-ul meciului. 80 la sută din pasele lui au ajuns la coechipieri, a câștigat aproape toate duelurile la nivelul gazonului(8 din 10) și imperial când vine vorba de cele aeriene: 4 din 4 câștigate. Ba mai mult a fost fără greșeală pe faza defensivă, ieșind din apărare de trei ori cu mingea la picior. Deloc rău pentru un jucător plimbat pe toate pozițiile joi seară.
Revenind la meci, nordicii au avut puține cifre mai bune decât ai lui „nea Gigi” posesia și numărul paselor(466, ei doar 369, noi). În rest le-am cam rupt fâșul: 13 șuturi la poartă ale FCSB-ului, cu două mai multe decât Midtjylland, 5-3 la capitolul șuturi pe poartă, și patru șuturi din interiorul careului blocate de apărarea nordicilor, doar unul singur de partea lor. În rest, rămâne vorba lui Ioan Chirilă, într-o dup-amiază în redacția ProSport de pe Luterană: „Măi băieți, mai lăsați dracului număratul cornerelor. Fotbalul înseamnă altceva!” Era perioada în care descoperisem o statistică incipientă. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi fost la gura MAESTRULUI dacă ar fi văzut câtă importanță dăm cifrelor.
„Sincer vă spun, nu mă așteptam! Nu credeam că e atât de mare diferența între cele două reprize. Ei au avut mai multe situații de gol în prima, FCSB nu s-a văzut. Dar FCSB a intrat o altă echipă pe teren în repriza a doua. A fost, într-adevăr, FCSB cum ne-a obișnuit în cupele europene, agresivă, rapidă, bine organizată. Chiar dacă rezultatul a fost obținut în urma unui șut deviat și a unei greșeli de portar, golurile au fost total meritate. Capacitatea lor de a se sacrifica și de a alerga… Au câștigat toate contrastele, nu le-au dat voie deloc adversarilor să joace. E o victorie foarte bună, puncte importante, coeficientul țării crește”, Mircea Lucescu, selecționer România.
Poate ăsta e semnalul că ne facem bine
Acum nu știu dacă victoria asta cu Midtjylland e una dintre poveștile frumoase ale fotbalului românesc. Nu știu dacă se va mai repeta sau dacă am scăpat de complexul danez. Nu știu dacă anesteziază au ba cele 10 goluri luat de la Silkeborg. Sau dacă ne face să uităm de lacrimile sincere ale lui Târnovanu. Totul este un relativ nu știu. Cum nu știu dacă e o întâmplare sau chiar ne uităm la o echipă ce ar putea spune multe în Europa. Nu întâmplător am tot adus în discuție minunata campanie a Stelei din 1986. Și cu tot hate-ul pe care bănuiesc că o să mi-l iau pentru comparație, ce a arătat FCSB în a doua repriză a meciului cu liderul din Danemarca mi-a semănat teribil de mult cu ceea ce am văzut vu Vejle, Honved sau Anderlecht. Și le-am văzut pe toate din tribuna aia veche a Templului. Cu gradenele alea verzi, din lemn. Nu mă gândesc nicio clipă la faptul că acea performanță ar putea fi reeditată. Știu, fotbalul s-a schimbat, acum contează banii și afacerea în sine. Dar am văzut ceva ce aș fi lăudat și dacă scorul ar fi fost invers. Am văzut atitudine, am văzut tupeu și forță. Am văzut o echipă care a înțeles că nu trebuie să se teamă de nimeni și că nu e deloc inferioară unora mult mai bine plătiți și care se trezesc în fiecare dimineață într-o țară ce le oferă totul. O țară care știe să-și conserve valorile și să nu-și bată joc de istorie. Doar asta mai avem de învățat.
