N-a trecut multă vreme de când Țicu l-a rupt pe Dragoș Iancu la o fază banală, într-un banal meci de Liga 1, că lucrurile aproape că s-au repetat. Tot la o fază banală. Dawa l-a scos din circuit pe Hanca, dar n-a pățit nimic. Poate că vă miră de ce, după atâta vreme scriu despre asta. O fac pentru că, mie cel puțin, mi se pare că se întâmplă asta ciclic, iar măsurile venite dinspre CCA-ul luat pe persoană fizică de grecul Vassaras sunt cu dublă măsură.
Țicu stă 16 etape, că așa a vrut să dea Comisia un exemplu. Hanca stă 4 luni, că așa a vrut Dawa. Dawa joacă fotbal (sau cel puțin așa crede el), că așa vrea Comisia. Pai cum facem cu judecățile. Înțeleg că n-a luat roșu și că nu poate fi judecat ca un „infractor al fotbalului” dar băieții aștia de încasează sume uriașe pe la Comisii nu se pot autosesiza? Că așa cred eu că funcționează dreptatea. Vi-l mai aduceți aminte pe Burchel? Șeful școlii de antrenori, nu altul. Îl căuta pe Pintilii și prin toaletă sau în coșul cu rufe ca să fie sigur că nu dă sfaturi în calitate de principal. NU l-a găsit, dar l-a suspendat. Că așa e drept. Când Onea a vrut să-i rupă picioarele lui Coman, Vassaras era la plajă, când Dawa l-a scos din uz pe Hanca, a închis ochii. NU că s-ar fi speriat de ce a făcut fundașul lui Gigi, ci de frântura de logică a lui Radu Petrescu, cel care n-a considerat că a fost ceva demn de luat în seamă. Nici Hanca nu va lua fotbalul în seamă în următoarele patru luni. Destul timp să-i explice puștiului pe care îl are acasă un lucru dureros: de cele mai multe ori fotbalul nu e dureros doar pentru suporterii echipei care pierd ci și pentru fotbaliști. Pentru că la noi, dreptatea e, uneori, doar pentru șmecheri.
Acum hai să ne uităm puțin la arbitrii lui Vassaras. La prietenii lui Vassaras, de fapt. Grecul nu e șeful lor, e ocrotitorul lor. E prietenul ăla bun care vrea să te scoată din toate tâmpeniile pe care le faci și să scapi nepedepsit. Pentru că „grecul nostru” n-are nicio apăsare. Nimic nu trebuie să fie rău în „curtea” lui. Arbitrii promovați pe pile sau pe interese, fără nimic în comun cu fotbalul. Fițe de staruri, vezi cazul lui Kovacs, și cam atât. Regulamentul îl aplică după ureche. Cu tot cu VAR-ul din dotare. Aseară, la Galați, niște anonimi plantați în camera VAR au anulat un gol perfect valabil. Ironia sorții, reușit de Dawa. Poate reușita vieții lui. Că Dawa nu avea ce să caute pe teren aseară, e altă discuție. Ideea e că analfabeții funcționali trimiși de Vassaras să se uite la monitoare au văzut că mingea ieșise afară. Și nu ieșise. Apoi au stat 2 minute să caute o neregulă la golul Oțelului, doar-doar or scăpa cu fața curată după ce nu-i validaseră reușita lui Dawa. Alții, la fel de lipsiți de talent, le-au scos celor de la UTA, mingea din poartă. Că e în avantajul Rapidului, altă poveste. Pentru data viitoare. P-ăștia îi protejează Vassaras. Că trebuie să dea bine.
Păi cum facem, tovarășul Vassaras? Ce facem cu băiețașii ăștia de îi trimiți să facă praf tot ce prind? Cum facem cu arbitrajele dubioase ale fraților Kovacs? E cald la matale acolo la Atena? S-a stricat satelitul? Vassaras e probabil cel mai slab șef al arbitrilor din 1990 încoace. Înainte nu se pune că erau alte vremuri. Vassaras s-a remarcat printr-un singur lucru: l-a scos în 2015 pe Mikloș Nagy de pe lista FIFA pentru că acesta din urmă n-a vrut să cumpere uși de la el. O spune fostul asistent, nu eu. În tot acest timp, în care Vassaras își vinde ușile prin România, iar arbitrii distrug aproape etapă de etapă meciuri în prima ligă, Ion Crăciunescu, Alexandru Tudor, Cristi Balaj, Adrian Porumboiu sau Nicolae Grigorescu doar vorbesc la televizor despre arbitraj. În loc să-l conducă!
