Ultima rundă de playout a fost marcată de două arbitraje îngrozitoare. Al argeșeanului Călin, membru PNL, trimis să oficieze la Botoșani meciul echipei locale patronate de liberalul Valeriu Iftime, candidat la președinția Consiliului Județean. Și al mult mai cunoscutului Ovidiu Hațegan, medic de profesie, incapabil să ”trateze” cu un cuvenit cartonaș roșu o intrare primitivă soldată cu o lovitură la cap care putea pune în pericol nu doar integritatea, ci și viața unui jucător.
Am străbătut în week-end un sfert din România, trecând prin mai multe județe și prin zeci de comune. Deși încă nu s-a declanșat oficial campania electorală (alegerile locale, comasate cu cele europarlamentare au loc pe 9 iunie), prin toate localitățile întâlnești, ridicate maiestuos deasupra șoselei, bannere electorale. Partidele își prezintă atât candidații la președinția Consiliilor Județene, cât și, pe aceeași bucată de pânză, candidații la primăriile diverselor localități.
Schimbarea în bine
La intrarea în stadionul din Botoșani trebuia atârnată o pânză galben-albastră cu chipurile lui Valeriu Iftime, candidat la președinția CJ Botoșani, și Iulian Călin, candidat la primăria orașului Ștefănești, județul Argeș. Ce dacă botoșenenii nu votează primarii din Argeș, iar argeșenilor nu li se dau buletine de vot pentru CJ Botoșani? Doctrina liberală îi unește pe amândoi, iar sloganul lui Iulian, ”Schmbarea în bine”, e cât se poate de nimerit pentru botoșăneni. Ce, e rău să urci de pe ultima poziție pe penultima? Nu e rău deloc, e chiar foarte bine! Așa cum scrie pe pânza electorală.
Iulian Călin
37 de ani
Nu are ecuson FIFA
În prima ligă din 2013
În actuala ediție de L1: 16 meciuri, 66 cartonașe galbene, 2 „roșii”
Așadar, avem în față cazul tipic al unui ins fără viitor în arbitraj. Despre ce drum ar putea urma în politică, să se pronunțe alții. Dar în arbitraj e clar că după 11 ani de prim-eșalon fără promovare pe lista FIFA, ecusonul international nu mai are cum să vină. Arbitru de plan secund, rigid, nevorbitor de limbi străine. Meciuri cenușii, fără nimic deosebit, alternând cu prestații scandaloase, cum a fost cea de duminică, de la Botoșani – FCU 1948 Craiova 4-1.
Faptele
– în minutul 15, dă penalty pentru gazde, dar VAR-ul îl cheamă la ordine și anulează decizia fantezistă, de fapt o invenție în stil personal;
– în minutul 50, dă penalty pentru aceleași gazde, la o fază la care și arbitrajul video i-a solicitat acest lucru. A mers la margine, a văzut imaginea, a arătat punctul cu VAR, rebăgându-i pe localnici într-un joc din care până atunci lipsiseră (scorul era 0-1).
– în minutul 70, a apreciat drept fault al lui Chițu o fază complet neutră, la centrul terenului, în care de fapt atacantul oltean fusese cel faultat. I-a arătat acestuia al doilea cartonaș galben și pe cel roșu, i-a lăsat pe oaspeți ”în zece”, la scorul de 1-1.
Cea mai ridicolă decizie
Era 2-1 pentru gazde, iar oltenii atacau. Baeten a fost faultat de un adversar pe la jumătatea terenului, dar a reușit să rămână pe picioare. Călin a făcut semnul avantajului. Mijlocașul oltean a mai parcurs vreo 10 metri cu mingea la picior, apropiindu-se de careu. Moment în care, complet absurd, Călin a întors faza și a dat lovitură liberă pentru Craiova. Probabil că Baeten devenise prea periculos…
Executant? Dar CCA știe?
Nu se poate afirma că Iiberalul Iulian Călin a fost trimis la Botoșani să-l scape de retrogradare pe liberalul Valeriu Iftime. Nu există fundament pentru asta. Dar Comisia Centrală trebuia să aibă în vedere conjunctura și să evite această delegare. Sau poate că s-a sunat de la PNL chiar la Comisie? E altă speculație lipsită de fundament. Poate că la următoarele meciuri ale Botoșaniului la centru va fi însuși ex-premierul Ciucă… Brătienii nu mai sunt printre noi, dar nici n-ar fi acceptat așa ceva.
Momentul de cumpănă
Acum doi ani, Ovidiu Hațegan, medic de profesie, suferea un inarct la nici 42 de ani, stopându-și cariera aflată în plină ascensiune, cu prezența din 2015 încoace în elita arbitrajului european. A făcut pauză un an și ceva, a revenit mai întâi în camera VAR, apoi, încet-încet, în teren, cu fluierul în gură. Prestațiile sale păreau în regulă, mai mult, deveniseră deja ale unui arbitru cu experiență în fotbal, dar și în viață.
Ovidiu Hațegan
43 de ani
În liga 1 din 2006
Pe lista FIFA din 2008
În actualul sezon de L1, 12 meciuri, 2 cartonașe roșii
Medicul cu fluier
În meciul Dinamo – Poli Iași 1-0, Hațegan îl eliminase fără drept de apel, în minutul 20, pe Bouhenna de la oaspeți. Fault în situație iminentă de gol, deși faza comportă comentarii, lângă apărătorul ieșean se mai afla un coechipier, așa că nu e clar cât de ”iminentă” era situația. Peste 9 minute, Homawoo l-a lovit cu capul în cap pe Luca Mihai, iar urmările se știu, fotbalistul lui Poli a ajuns la spital cu multiple fracturi la oasele cutiei craniene, hemoragie, stare de somnolență, inconștient în momentul urcării în ambulanță. Hațegan vede faza, asistă la intervenția medicilor de pe Ambulanță, vede gulerul cervical care i se pune lui Luca Mihai, vede sânge, dar îi dă doar cartonaș galben lui Homawoo.
Senzația ”de după” e undeva între stupoare și dezamăgire față de nivelul de arbitru al lui Hațegan, dar și față de calitatea sa de medic. În raportul de arbitraj Hațegan scrie că a fost vorba de o imprudență. A doua zi Kyross Vassaras face corecturi și spune că a fost un atac grosolan, care trebuia sancționat cu cartonaș roșu.
Malpraxis?
Arbitrii se plâng întotdeauna că sunt nevoiți să ia decizii cruciale într-o fracțiune se secundă. În speța H-H, adică Hațegan-Homawoo, n-a mai fost cazul de atâta grabă. Ambulanța, cu echipă medicală cu tot, a stat pe teren destul timp, jocul a fost întrerupt aproape 8 minute, timp în care medical Hațegan se putea documenta despre starea celui accidentat și, până la reluarea jocului, putea schimba decizia în cartonaș roșu. Îl obligau atât calitatea de arbitru de clasă, cât și cea de medic. Legile Jocului și, totodată, jurământul lui Hypocrate. Plus că puteau interveni și colegii din camera VAR.
Amintiri cu Lăcătuș, Ardeleanu și Iosif Biro
Pe vremuri, când încă nu eram atât de tehnlogizați, parcă nu se greșea atâta. În curând (pe 20 aprilie), se va împlini un sfert de veac de la trista poveste cu Lăcătuș și Vasile Ardeleanu, din acel meci Steaua – Bacău, din 1999. Atunci arbitra Iosif Biro, care în primă fază dăduse doar cartonaș galben, ținând cont poate și de dimensiunea fotbalistică a lui Lăcătuș, ajuns la 35 de ani. Dar după ce i-a văzut oasele lui Ardeleanu atârnând din jambieră, i-a dat lui Lăcă ”roșu” fără niciun fel de ezitare. Iar Biro nu era medic…
