Transferul de la Genoa la Tottenham, refuzarea lui Bayern, debutul, ezitarea aceea, reacțiile din presa britanică, apoi controversele de la noi. Am trăit o săptămână internsă, iar viitorul se anunță la fel de dens.
Oare toată lumea din țările cu mai puțini jucători la nivel înalt procedează aidoma, adică la fel de asfixiant, cu solii lor din fotbalul mare?
O întreagă nație fotbalistică română aproape că se încaieră dacă la faza dintr-al cincilea minut de prelungire din Man. United – Tottenham 2-2 Radu a fost ezitant sau nu. Dacă trebuia să-l ia în marcaj pe McTominay, care a dat cu capul peste poartă, sau dacă trebuia să rămână, cum a și rămas, în marcaj la Hojlund.
S-au emis păreri în cruciș, s-au contrat personalități marcante ale fotbalului nostru, analiști tv cu greutate și cu mare experiență. S-a disecat acea secvență cu mai mult aplomb probabil decât a făcut-o Ange Postecoglu la analiza video. Probabil că greco-australianul a răsuflat ușurat că n-a fost gol, pentru că ar fi fost echivalent cu înfrângerea. Noi însă continuăm să despicăm firul în patru și o vom mai face multă vreme de-acum încolo.
Învățăm totul pe dinafară
Probabil că în scurtă vreme în școlile din România va fi introdusă o nouă materie. Drăgușinologia. Elevii vor trebui să știe absolut totul despre cel mai mediatizat român (nu fotbalist, ci român în general). Cifrele vor deveni obligatorii. Cele de acum, din meciul cu Man. United, vor fi înrămate și afișate în fiecare sală de clasă. Iată-le:
11 minute jucate
6,7 rating (nota primită)
10 atingeri
1 rezolvare
8 din 8 pase complete (procentaj 100%).
Rețineți, asta e o situație în care el intră în teren în minutul 85. Ce se va întâmpla când va fi titular? Stocăm totul, arhivăm totul, firește.
Șuvoi de aberații
În dorința de a fi yes-meni, mai mulți patrioți observă cum Postecoglu a schimbat sistemul doar pentru Radu. Adică a trecut de la doi fundași centrali, la trei, Drăgușin intrând în locul mijlocașului Skipp. Cum adică a schimbat sistemul pentru el? Doar ca să-i facă lui loc, să-l debuteze? E un nonsens. Era minutul 85 pe Old Trafford, United domina mai mult, avea două vârfuri și Ange s-a gândit să mai bage un fundaș acolo, să conserve acel 2-2. Adică a făcut mutarea pentru el însuși, pentru echipă, pentru a evita înfrângerea, în niciun caz pentru propășirea apărătorului proaspăt adus de la Genoa.
Sigur că vom urmări în continuare cu mare atenție evoluțiile lui Drăgușin la Tottenham. Ne vom făli că el a ajuns la un club mare (care n-a mai luat titlul din 1961, dar noi spunem că e mare!). Ne vom împăuna că l-am votat fotbalistul anului 2023 (personal chiar am făcut asta din tot sufletul, în Ancheta GSP) și vom face toate acestea pentru că Radu e singura noastră conexiune cu fotbalul de la un asemenea nivel. Altădată aveam mai mulți, acum ne bucurăm să avem unul.
Mai are vreun sens să dezvolți subiecte gen Burcă și Stanciu la arabi, Drăguș la Gaziantep și chiar Ianis Hagi la Alaves când tu îl ai pe Drăgușin la Tottenham? Nu prea merită, zău!
Ai noștri în presa de la noi
Pe vremuri, despre Lupescu la Leverkusen sau despre Dorinel la Koln (titulari amândoi sute de meciuri în Bundesliga) se scria, dacă se scria, în paginile de fotbal international, aflate mai pe la coada ziarelor. Pe frontispiciu tronau cei doi Gică (Hagi și Popescu), apoi Petrescu (Chelsea de atunci parcă însemna mai mult decât Tottenham-ul de azi, nu?), eventual Adi Ilie la Valencia.
Apoi, când au mai trecut anii și la vârful vârfului au rămas doar Chivu și Mutu, prestațiile și viețile lor erau analizate cât ale celorlalți de dinainte laolaltă. E drept că și presa se mai dezvoltase, apăruse Internetul, datele erau mai ușor de aflat.
Acum, Drăgușin singur face mai mult decît Gicanii, Cobra, Chivu, Mutu sau ”Bursucul” împreună. Din mai multe motive. Întâi, că suntem într-o epocă supermediatizată, apoi pentru că la nivelul publicului consumator e nevoie de asemenea informație și, în fine, pentru că Drăgușin a ajuns la nivelul care satură cât de cât așteptările unor asemenea informații. Cu Empoli, Cagliari, Parma, Slavia Praga sau Gaziantep, adică alte domicilii de fotbaliști români, foamea ar fi rămas acută.
Cum e la alții?
Debordează cumva campionatele occidentale de fotbaliști maghiari? Nu prea! Dar Szoboszlay e totuși la Liverpool, unde de regulă e titular. Oare o exista și la Budapesta un fel de Szoboszlay-mania? Sau o Kvaratskhelia-mania la Tbilisi? Sau chiar și o Lunin-mania la Kiev, deși parcă ucraineni mai sunt și prin alte zone? Iar nigerienii, ivorienii, senegalezii, sârbii, croații, care ani de zile au avut mulți jucători la nivel înalt, au trecut oare prin asemenea bombardamente mediatice? Nu prea, dar noi suntem originali inclusiv din acest punct de vedere.
2 Comments
by Romulus Filip
„Era minutul 85 pe Old Trafford, United domina mai mult”
Numar de atingeri al unui jucator de la United in careul advers in repriza 2: 2. United nu domina, incerca sa domine. Anticipand mingi aruncate in careu, Ange il introduce pe Dragusin stiindu-l bun la jocul de cap, nu sa schimbe sistemul.
„Chelsea de atunci parcă însemna mai mult decât Tottenham-ul de azi, nu?”
Raspunsul e nu. Locul mediu ocupat de Chelsea ocupat in campionat in perioada 1996-2000 cand D Petrescu a fost la echipa londoneza: 5,6. Locul mediu ocupat de Tottenham in ultimele 5 editii: 5,8
„Dar Szoboszlay e totuși la Liverpool, unde de regulă e titular. Oare o exista și la Budapesta un fel de Szoboszlay-mania?”
Da, exista. Cunosc limba si citesc presa de acolo. In vara s-a intamplat ceva comparabil referitor la transfer. Dupa fiecare meci evolutiile lui sunt disecate. E titular incontestabil, nu de regula (acum e accidentat) si a depasit cu mult asteptarile pe care si le-au pus in el toata lumea.
Sa apuce sa joace Radu jumatate din minutele lui Szoboszlai si putem fi extrem de multumiti.
by Romulus Filip
Corectie la cometariul de mai sus. Locul mediu al lui Chelsea in 1996-2000: 5,8 nu 5,6. Deci ambele echipe au aceeasi medie.