Din 2013 încoace nu mai trăise fotbalul românesc o asemenea seară. Peste 50 000 de oameni s-au luat la trântă cu gerul din București, cu speranța în suflete. E drept că și speranța aia era puțin înghețată, că în ultima vreme ne-am cam obișnuit să ne speriem de astfel de meciuri și să ne înecăm la mal. Doar că oamenii ăștia de la FCSB sunt din alt aluat. Nu doar că au bătut pentru a treia oară campioana Greciei, ci au făcut-o într-un stil de echipă mare, echipă cu ADN european. În optimi, FCSB va da peste Lyon sau Eintracht Frankfurt. Dar parcă nu mai privim cu atâta frică, indiferent pe cine va trimite UEFA la București!
FCSB e top, PAOK joacă fake
Sunt minus 10 grade în București. Capitala mondială a nămeților de zăpadă. Pe la Piața Muncii însă, lucrurile se simt altfel. 50 000 de suflete schimbă complet logica termometrului iar cifra nu e deloc fake. Totul pentru o primăvară europeană adevărată, una în care echipa lor să joace cu numele grele, în optimile Europa League. Până atunci, se mulțumesc și cu PAOK-ul lui Răzvan Lucescu. L-au mai bătut de două ori, ar merge și a treia oară. Și ai lui Haralambie și Pintilii știu asta. Și parcă sunt mai montați ca niciodată. Departe de versiunea fricoasă din meciul cu United, FCSB se urcă peste adversar din prima secundă. E drept că altfel înțelegi ce ai de făcut când vezi ce e în tribună. Ai noștri plimbă mingea de parcă în fața lor ar fi un adversar de liga a doua, temător, respectuos, care nu vrea să deranjeze. Și în minutul șapte era să se rupă Arena Națională. Șut se înșurubează pe lângă un adversar dar pleznește bara. Dacă n-ai fi știut ce s-a întâmplat în tur, ai crede că ai noștri sunt sunt cei care au nevoie de goluri pentru calificare, nu grecii. Asta pentru că oamenii lui Răzvan Lucescu par că nu pricep nimic din ce li se întâmplă. Asta în ciuda diferenței de milioane de euro dintre cele două echipe. Mihai Popescu, reinventat de FCSB încearcă și el să rezolve meciul, dar șutul lui se duce puțin pe lângă. În tribune oamenii încep să renunțe ușor-ușor la fular și la căciuli. „Bă, ăștia sunt ai noștri?”, se întreabă un domn, bine înfofolit, aflat la doar câțiva pași de masa presei. Asta ne întrebam și noi! Cel mai periculos om al grecilor, Samatta îl pune la treabă pe Tîrnovanu, dar al nostru e în meci. Dincolo, Tănase e peste tot, face ce vrea cu amorțiții din Salonic. Le dă mingea printre picioare, îi ia la mână pe unde-i prinde, ba chiar era să dea și gol din corner. Probabil cel mai bun meci al lui de când s-a întors în România. Ce nu reușește Tănase, reușește Cisotti. Italianul bagă mingea în poartă din mijlocul careului lui Kotarski. La cum au arătat lucrurile era doar o chestiune de timp.
Că veni vorba, aș vrea să-mi pun nițică cenușă-n cap. N-am crezut o secundă că transferurile low-cost ale lui nea Gigi, Cisotti și Gheorghiță vor duce FCSB între cele mai bune 16 echipe din Europa League. Dar am o explicație și pentru asta nițel mai jos.
Replica lui PAOK? Fake până la capăt!
E 3-1 la general, grecii n-au chef. FCSB controlează incredibil jocul, Chiricheș i-a anesteziat complet la mijlocul terenului. Ce a făcut Vlad joi seară este fabulos. Singurul moment de cumpănă se întâmplă fix înainte de pauză. Michailidis prinde un șut fabulos, dar reacția lui Tărnovanu e de mare portar. Mai rămăseseră 45 de minute. Pentru o calificare uriașă. Ce voiam să mai adaug. Poate că a trecut ușor neobservată reacția coechipierilor lui Târnovanu după intervenția magistrală din finalul reprizei. Imediat după fluierul de final, zece oameni îmbrăcați în albastru s-au năpustit asupra lui pentru a-l felicita. Teribil de multe spune asta despre atmosfera de la echipă. Cumva, explicația pentru care Gheorghiță și Cisotti par că joacă la FCSB de când lumea. FCSB de azi seamănă teribil de mult cu echipa pe care Reghe o transformase într-o adevărată familie acum 15 ani. Și asta contează mai mult ca orice pregătire tactică.
Se schimbă doar repriza. Scenariul rămâne același
Haralambie e piesă și-n repriza secundă. Nu schimbă mare lucru, doar Gheorghiță în locul lui Bîrligea, accidentat în prima parte. Românii plimbă mingea, știu cum să țină strâns de rezultat și așteaptă replica grecilor. Nu știu ce le-o fi zis Răzvan la pauză, dar le-a zis bine. Au iești puțin mai amorțiți decât erau înainte de finalul primei reprize. Miculescu își încearcă din nou șansa, dar e blocat de Kotarski iar Ngezana și Popescu resping pe banda rulantă orice tentativă a lui PAOK de a se apropia de poarta noastră. Iar oamenii lui Lucescu încep să facă ce știu ei mai bine. Cerșesc penibil lovituri de la 11 metri, intră la rupere la Crețu sau Cisotti, dar slovenul de la centru s-a prins și el că-s slabi rău. Chiar și după înlocuirile lui Chiricheș și Tănase, tot FCSB e mai bună. Sau ai lui Lucescu mai slabi. Cu zece minute înainte de final, lui Miculescu îi iese un gol venit de nicăieri și închide complet discuția despre primăvara europeană. Aia adevărată, nu mini-fake-ul ăsta!
”Am făcut totul bine din primul minut, și defensiv, dar și ofensiv. Am fost în control tot meciul. Au fost minunați jucătorii. Am controlat toată partida, de la început până la sfârșit. Sunt mândru de toți jucătorii mei. Acum mulți ani s-a realizat ceva similar. Am făcut istorie! A fost o atmosferă extraordinară. Ce au făcut băieții în seara asta a fost minunat! Vlad Chiricheș nu a fost prima dată când joacă așa bine. Este un exemplu pentru tinerii de la FCSB. Este un lider în vestiar. La cum se antrenează, va mai juca mulți ani de acum încolo.
Cisotti a jucat foarte bine, dar și ceilalți jucători care au venit alături de noi. E o familie la FCSB. S-au adaptat foarte repede și au fost primiți așa cum trebuie. La ce rezultate au făcut băieții în acest sezon… Europa League a fost anul ăsta ca Champions League, ca nivel. Nu pot descrie ce au realizat acești băieți. Este extraordinar! Băieții ăștia lucrează zi de zi, se antrenează și au făcut istorie pentru acest club. Rămâne să ne bucurăm și să pregătim meciul cu Dinamo”, Elias Charalambous, antrenor FCSB
Lui Răzvan nu i-a ieșit nici 11 la 11
Antrenorul lui PAOK s-a văicărit nevoie mare în tur că i-a eliminat arbitrul un jucător și d-aia și-a furat-o. Acum s-a jucat 11 la 11 și a fost mai rău. Mă rog, nu neapărat pe cifre, doar pe ce s-a întâmplat pe teren. Spre deosebire de ce s-a întâmplat la Salonic, pe Arena Națională grecii au avut mai mult mingea. Posesie superioară pentru echipa lui Lucescu: 54% vs 46%, dar astea sunt doar cifrele reci ale unei nopți geroase. Departe de realitatea de pe teren. Scorul e egal când vine vorba despre șansele mari de gol, 2-2, iar PAOK a pasat mai mult: 393 la 342. Firesc pe undeva, în condițiile în care românii le-au lăsat deliberat mingea.
Când vine vorba despre faza ofensivă, FCSB a arătat o forță incredibilă. Cu toate că avea în față o echipă teoretic mult mai valoroasă, ai noștri au tras din toate pozițiile. Semn de mare încredere în propriile-i forțe. 10-9 în favoarea oamenilor lui Haralambie la capitolul șuturi, egalitate 4-4, la șuturi pe poartă. De opt ori au șutat românii din interiorul careului, grecii de doar șapte ori. La cele opt șuturi din interiorul careului se pune și bara căpitanului Șut!
Ca o considerație extrem de personală: oamenii de la sofascore îl dau pe Cisotti ca fiind cel mai bun de pe teren. Ei lucrează cu cifre, computere, etc. Eu lucrez mai cu sufletul așa și l-aș pune în capul listei pe Vlad Chiricheș. Era pe teren și-n 2013, a fost și joi seară. Și nu doar că a fost pe teren. Cerebral, impecabil ofensiv, perfect defensiv, Chiricheș a dat o siguranță cum rar mi-a fost dat să văd. Și nu neg că mi-a stat puțin inima când l-am văzut întins pe gazon. Că mare nevoie are FCSB de el în dubla ce urmează.
”Cred că am făcut un joc extraordinar, cred că am fost niște gladiatori. Am făcut un joc extraordinar, unul dintre cele mai buni din ultima perioadă. Se pare că ne priesc serile astea pe Național Arena, mă simt bine. Ne bucurăm că am reușit un rezultat extraordinar. Chiar și înainte de joc mă gândeam că am revenit după 12 ani în optimi de Europa League. E ceva extraordinar.
Avem entuziasm, ne bucurăm de fotbal, luptăm și suntem o echipă unită. Avem spirit, avem inimă și asta ne aduce și rezultatul. Publicul a fost nemaipomenit, ne-a împins de la spate. Aș vrea să le mulțumim. Adrenalina a fost la cote maxime și te împinge să faci lucrurile așa mai nebunești. Mă bucur că am câștigat. A fost o ușoară stare de oboseală. Simțeam că nu pot să mai împing și eram sigur că cine va intra va ajuta echipa. Asta s-a întâmplat, Baba a intrat extraordinar, toți cei care au intrat au fost extraordinari.
Nu vreau să răspund nimănui, dar victoriile au fost fake, dar calificarea e reală, e a nostră”, Vlad Chiricheș, FCSB
Salut, Răzvan!
Salut, Răzvan! Iartă-ne de întrebare, dar noi ăștia de trăim aici, în România, țara aia în care n-ai simțit nimic atunci când te-ai dat jos din avionul care te-a adus de la Salonic, voiam să te întrebăm dacă de data asta tot „fake” a fost. Nu de alta, dar de-a lungul celor două reprize, campioana României nu doar că ți-a fost net superioară ci ți-a cam arătat cum se joacă fotbalul dincolo de Lamia sau OFI Creta. În inferioritate, superioritate sau egalitate numerică, FCSB a fost tot timpul echipa mai bună și așa cum spuneai tu Răzvan, la finalul meciului de săptămâna trecută „în final, echipa mai bună merge mai departe”, am încheiat citatul, fix asta s-a întâmplat. Doar că dincolo de frustrarea clasică, cea cu care ne-ai obișnuit de-a lungul timpului și de data asta echipa mai bună a fost tot FCSB. Și a fost mai bună și în celelalte patru reprize. Nu norocoasă, da? Apreciem totuși curajul de la final, de a recunoaște că, măcar AZI, n-a mai fost fake. Azi au fost Cisotti, Gheorghiță, Tănase, Chiricheș sau Târnovanu. Oameni care nu costă cât vedetele tale, dar oameni care au bun simț și își fac treaba acolo unde trebuie. Pe gazon, nu la microfoane încercând să explice neputința dând vina pe orice altceva. A și noi, ăștia de simțim mereu ceva când ne întoarcem în țara asta îți tinem pumnii strânși să iei din nou titlul în Grecia. Că noi ne mândrim când românii noștri reușesc lucruri mari în lume. Nu încercăm să le dăm în cap atunci când sunt mai buni ca noi. Noapte bună, Răzvan!
”Nu sunt multe concluzii, e una simplă: Steaua a meritat calificarea. Noi nu ne-am ridicat la nivelul de personalitate pe care jucătorii de la Steaua, pentru că pentru mine FCSB e Steaua, l-au arătat. Intensitate, dueluri câștigate, au fost mult mai bine pregătiți decât noi.
Se întâmplă în fotbal, poate ne-a afectat rezultatul de la Salonic, poate că a creat o nesiguranță în rândul nostru și am venit aici nefiind foarte convinși de posibilitatea de a ne califica. Sunt două meciuri, există momente pe parcursul lor care decid ceea ce se întâmplă.
Toate au mers în favoarea Stelei, dar a meritat calificarea. Mie personal mi-a plăcut foarte mult ce am văzut, agresivitate, determinare. În fotbal, ca să câștigi meciuri trebuie să câștigi dueluri. Ei au făcut asta, au avut încredere și au avut convingere, în comparație cu noi, care am venit cu capetele plecate”, Răzvan Lucescu, antrenor PAOK
PS: Sunt tare curios să aflu cum ne explică norocul celor de la FCSB de joi seară „marii” specialiști Vova Cohn și Mircea Rednic!
