A șaptea la rând. Dinamo nu are replică pentru FCSB și se întoarce în play-out

Frig, teribil de frig la București în seara marelui meci. Și multă piele de găină, dar nu din pricina temperaturilor prea mici pentru finalul ăsta de octombrie. Ci din pricina senzației ăleia unice pe care o ai când dai buzna pe stadion să vezi cel mai important meci din fotbalul românesc. Indiferent de stadion. Că se joacă în Ghencea, în Ștefan Cel Mare, la Arcul de Triumf sau pe Arena Națională.  E meciul istorie, meciul orgoliilor și ce platitudini vreți să mai folosiți. Dar indiferent de vreme sau de vremuri, e meciul ce umple stadioane. Chiar și atunci când ai tăi nu joacă nimic și pierd pentru a șaptea oară la rând. Dar revii peste zece zile cu speranța că asta va fi seara ta.

FCSB are atacant, Dinamo nu-i de play-off

Cât a așteptat suflarea dinamovistă meciul ăsta. După ani mulți, marele meci părea într-un final echilibrat. După ani mulți, Dinamo era înaintea FCSB-ului în clasament, după ani mulți în care se săturaseră toți dinamoviștii să plece bătuți măr de la stadion. Și chiar dacă nu știau exact ce înseamnă acest derby, primii „unșpe” ai lui Dinamo și-au luat rolul în serios și i-au luat tare pe oamenii lui Haralambie, aflați în postura de oaspeți în ceea ce le-a devenit casă în ultimul deceniu. Politic scapă repede de Crețu dar centrarea lui ajunge doar în brațele lui Târnovanu. Selmani rămânea cu poarta goală dacă portarul campioanei rata intervenția. Tot Selmani are șansa lui 1-0, dar șutul său ajunge doar în peluza oaspeților. Și rămânem la încrâncenare și atât. Până-n minutul 26. Impecabil în acest tur de sezon regulat, Golubovic respinge anapoda o centrare, Olaru îi așează din nou mingea lui Bîrligea, iar atacantul benit de la Cluj are o execuție minunată, de atacant d-ăla veritabil. Cum nu prea a mai avut campioana de la Thereau încoace.

„Mesajul de după gol? Că Bucureștiul e roș-albastru! E o senzație foarte frumoasă că am câștigat. E un derby și e foarte important pentru suporteri. Ne merge. Bine acum, avem ocazii, iar eu încerc să mă descurc cât mai bine. Pentru mine a fost frumos. A fost primul derby bucureștean. A fost o atmosferă frumoasă. Eu încerc să-mi fac treaba cât mai bine și după aceea dânsul ia decizia. Eu vreau să cresc și vreau să văd ce va fi pe viitor”, Daniel Bîrligea, după Dinamo-FCSB 0-2

”Este o execuție de atacant, Bîrligea este în formă acum. Are o liniște acum în execuții, contează mult.”, Ilie Dumitrescu, după reușita lui Bîrligea

Oamenii lui Kopic n-au replică după  KO-ul aplicat de Bîrligea. Selmani se bate de unul singur cu cine apucă prin defensiva campioanei, Politic mai dă și el semne că ar vrea dar nu prea poate. Cel puțin nu de unul singur. Iar pe final de repriză, doar incapacitatea lui Miculescu de a nu lovi mingea cum trebuie păstrează diferența de un gol. Deloc surprinzător pentru cum arată Dinamo în acest sezon, posesia e a câinilor în prima repriză: 54% vs 46%, în timp ce restul fotbalului a fost al campioanei. 7-3 raportul șuturilor(2-0 la execuții pe poartă), o șansă mare de a înscrie tot în dreptul oamenilor lui Haralambie. Mai buni când vine vorba de pase 236 vs 197, câinii lui Kopic n-au dat semne că pot pune vreo problema în fața rivalei.

Partea secundă e de uitat. Mă rog, de uitat pentru dinamoviști. Aproape de o performanță deloc de invidiat. Să termine meciul fără șut pe poartă! O minge anemică a lui Abdallah a salvat statistica. FCSB nici măcar nu a trebuit să se chinuie prea tare să țină de rezultat. Impotenți în ofensivă, firavi rău în apărare, Cîrjan și ai lui au luat și golul doi pe final de meci. Intrat în locul anemicului Popescu, Musi a lămurit soarta punctelor și a trimis campioana pe loc de play-off, pentru a șasea victorie consecutivă. Și poate se convinge și antrenorul de pe canapea că băiatul ăsta merită mai multe șanse. Fără fițe, talente și impresii, Musi își face treaba de fiecare dată când e pe teren. N-are nevoie de păr blond sau tatuaje fără noimă. Pur și simplu nu păcălește fotbalul.

„Eu am altă părere despre Dinamo. Nu că sunt diplomat, dar să știți un lucru. S-a luptat foarte mult, dar nu puteau, era diferență de valoare. Nu i-am lăsat, i-am năucit cu presingul! Nici noi nu am avut multe ocazii, pentru că ei au luptat foarte tare, numai că nu au putut face față. E diferență între jucători aici”,  Gigi Becali-patron-antrenor FCSB

Fără legătură cu fotbalul, aș vrea să remarc și momentul penibil de la pauză, cauzat de prezența majoretelor pe teren. După scandarea oribilă a galeriei celor de la FCSB, pe care n-am de ce să o comentez, că oamenii asta fac de când se știu, nu pot să trec peste momentul absolut șocant pentru mine ce a venit de la un oficial al clubului Dinamo. Mai exact, noul crainic, pe numele său Ștefan Știucă. Angajat și plătit de Dinamo, băiatul ăsta a spus așa: „Se bucură și oaspeții noști că văd femei”.  Să-mi fie cu iertare, dar dacă și etapa viitoare nea Știucă ăsta va fi lăsat să vorbească la microfon, înseamnă că ne merităm din plin soarta. Pentru că indiferent de rivalități, de grobianismul unei mulțimi, tu, oficial al clubului Dinamo nu ai voie să scoți asemenea tâmpenii pe guriță. Pentru asta există tribuna a doua, exista punga de semințe din fața blocului, sau pet-ul de bere cu prietenii. Stadiu pe care nea Știucă pare că nu l-a depășit!

Orgoliile care distrug fotbalul

Mă uit de vreo 40 de ani la fotbal. 40 de ani de Steaua-Dinamo sau de FCSB-Dinamo. Sau invers, după cum vă place. Pe vremuri meciul începea cu cel puțin două săptămâni înainte. Nu aveam internet, whatsapp sau facebook. Aveam tricouri albe pe care scriam cu pixul Hagi, Lăcătuș, Răducioiu, Sabău și așa mai departe. Pe stadion sau la televizor, trăiam meciul ăsta ca pe evenimentul anului. Și pentru toți era evenimentul anului. Pentru că vorbeam despre cele mai importante echipe ale fotbalului românesc. Vă place sau nu,. Ăsta-i adevărul. Mă uitam duminică seara înspre cele două peluze. Gazdele cu spectacolul lor unic, oaspeții cu ce au reușit și ei să strecoare în stadion. Dar prezenți. Mulți! Mesajele, ca de obicei fabuloase. Ironiile impecabile n-au lipsit nici acum. N-au lipsit nici oamenii care au scris istorie pentru Dinamo. I-am dibuit în tribună pe Orac, Augustin, Dănciulescu sau Lupescu. Ba chiar și Răducioiu era acolo. Oamenii care îi asigură identitatea lui Dinamo. Dincolo de acționari sau patroni. De partea cealaltă, nimeni.

Poate pe Iordănescu senior să-l trec aici, înghesuit într-un colț de lojă. În rest, doar orgolii. Orgolii ce au învrăjbit frații între ei și au târât un nume uriaș în anonimat. Orgolii ce au distrus cea mai frumoasă poveste a fotbalului românesc. N-au reușit însă să distrugă și un derby. Pentru că atunci când la un meci Dinamo-FCSB vin 45 469 de oameni, lucrurile sunt simple: istoria MECIULUI din fotbalul românesc nu se opri nici dacă se dă Talpan peste cap și se transforma în Prințesa din Pădurea Adormită.

Lasă un comentariu