Poveste cu final așteptat. FCSB, de la egal la egal cu Lyon dar francezii au avut un portar în plus

Joi seară, fotbalul nu a fost deloc frumos. Ba i-aș spune chiar antipatic rău, iar tradiționalul „ăsta-i fotbalul”, nu ține. FCSB n-a fost deloc mai prejos unei echipe ce valorează aproape 22 de milioane de euro. Și cu fotbaliști trecuți pe la Arsenal, Manchester United sau Ajax Amsterdam. Bașca un campion mondial în primul unsprezece. Noi am răspuns cu Popescu, Gheorghiță sau Cisotti. Și ai lui Haralambie și Pintilii n-au fost deloc mici pentru un război așa mare. Doar lipsiți de noroc. Francezii câștigă la București cu 3-1 și-s ca și calificați în sferturile competiției.

 

20 de minute de panică pentru francezi

 

Surprinzător de cald la București pentru un început de martie. Surprinzător și ce se întâmplă pe Arena Națională, cumva. Pentru că puțini dintre noi ne-am fi gândit că ai noștri vor ajunge până aici. La propriu în primăvara europeană. „Marii” analiști de prin Liga 1 o dădeau răpusă pe campioana României încă de pe vremea jocurilor cu PAOK. Și peste 53 000 de oameni s-au întors să-și vadă favoriții, cu tot cu speranța aia mică, ghemuită undeva într-un buzunar de jachetă de primăvară. „Dacă ne-o ieși și de data asta?” a fost probabil cea mai folosită expresie în drum spre marele meci. Lyon nu mai e balaurul ăla cu șapte capete de acum 20 de ani, dar tot e o echipă de cel puțin nivelul lui Manchester United. Numai când te uiți la ce nume au în lot parcă înghesui și mai mult speranța aia, de teamă să nu fugă și ea speriată. Doar că ai lui Haralambie și Pintilii sunt nițel mai curajoși decât speranța noastră. Chiar dacă jumătate dintre titulari își rod unghiile prin tribună. Olaru, Bîrligea, Crețu, Lixandru sau Octavian Popescu și-au găsit un moment teribil de prost să lipsească. Și așa ai noștri se apără cu Mihai Popescu în dreapta și atacă cu Tănase, vârf fals. În fața lui Tănase sunt Mata și Niakhate. Slabe șanse. Și totuși…

 

”A fost un meci dificil, un adversar foarte bun. Am jucat la nivelul lor 70 de minute, ultimele 20 de minute au fost pe contre, ne-am dorit să obținem o victorie, dar nu am reușit. Avem lucruri pozitive pe care le-am făcut, dar astăzi am făcut și lucruri care nu au fost bune. Ultimele 20 de minute trebuie să le îmbunătățim. Așa e în fotbal, ne-am deschis, ne-am dorit să facem un meci bun. Ne-am ridicat la nivelul lor, sunt mândru de băieți, prestația în Europa a fost foarte frumoasă. Ne așteaptă un meci în Franța și ne jucăm șansa. 

Am avut și absențe importante, dar nu e vorba de o diferență clară. Am jucat de la egal la egal cu ei și mă bucur că am arătat așa astăzi. Până la urmă asta e diferența dintre o echipă din România și una din Franța: ultimele 20 de minute.  Sincer să vă zic, vreau să ne refacem, să obținem victoria cu Craiova și apoi să pregătim meciul de acolo. Orice e posibil, ne jucăm șansa”, Risto Radunovic, FCSB

La atac, tată, fără frică! Și fix asta s-a întâmplat. Vreo 20 de minute s-au frecat la ochi fanii campioanei, de parcă nici ei nu înțelegeau ce se întâmplă. Pressing sufocant, primii la minge, cumva aveai senzația că jucătorii au schimbat tricourile între ei. Miculescu ridică primul tensiunea pe Arena Națională după ce-i fură mingea lui Niakhate dar nu mai are forță să nimerească și poarta. Hopa, hai că nu-s balauri. Și uite așa se mai ridică și speranța aia pitită bine până acum. Și fix când nu trebuie, apare și balaurul. Nu-l cheamă Benzema sau Juninho, ca acum 20 de ani ci Perri. Transferat de la Botafogo în ianuarie 2024, brazilianul cu cetățenie italiană are două parade uluitoare la execuțiile lui Edjouma și Ngezana. Primul a plutit la propriu peste fundașii francezilor, dar nu a fost să fie. Acum nu știu dacă Lyon a testat-o sau nu pe FCSB, dacă a lăsat-o special pentru a vedea ce poate în ofensivă, dar imediat francezii au călcat accelerația și asta s-a văzut. Tagliafico deschide scorul după o fază la care apărarea noastră a fost făcut terci. Mikautadze schimbă partea cu o centrare simplă, iar argentinianul n-are cum să rateze. Era singur pe un hectar întreg. Dacă Popescu strânsese în centrul defensivei, Miculescu admira de la distanță jocul simplu al lui OL! FCSB nu pare să resimtă prea tare șocul și poate că ăsta e marele câștig al acestei campanii europene. Campioana României chiar are anvergură de echipă mare.

Ne-a scos Pe(r)ri albi!

Și asta se vede și după pauză, când „Ferguson de Pipera” schimba ca la un meci cu Botoșani. Chiricheș, Gheorghiță și Băluță intră în joc de parcă ar fi mâncat jăratecul calului lui Făt-Frumos! Și totuși, cineva chiar ar trebui să-i spună lui Gheorghiță să nu ia chiar de bun orice sfat de la Becali. Mijlocașul venit de la Iași caută finalizarea la orice fază. Și-i scoate din minți p-ai lui. Și până la urmă fotbalul e corect pentru prima dată. Băluță bate recordul de decibeli al Arenei Naționale după ce-i rupe plasa lui Perri. Centrarea ideală, vine de la Radunovic.

Și corectitudinea fotbalului se oprește aici. Cumva! Nu de alta, dar în timp ce la noi intră Musi, la ei intră Fofana și Lacazette. Nu-i tocmai fair, dar aia e. Fofana rezolvă repede golul doi, după o nouă desincronizare în defensiva noastră. Și cum la omu’ sărac nici boii nu trag, atunci când Perri e bătut de execuția lui Dawa, intervine bara. Aia transversală. Și în loc să fie 2-2, se face 3-1 pentru echipa, evident, mai valoroasă. Și cam aici se termină povestea europeană pentru campioana României. Pentru că Lyon, nu e totuși Liberec!

FCSB chiar se poate lua la trântă cu balaurii

Și totuși, poate că te-ai fi așteptat ca cifrele să fie șocante. Cam ca la PSG-Liverpool de miercuri seară, dar nu e chiar așa. Dacă scoți din discuție posesia, evident în favoarea francezilor(33% FCSB-67% Lyon) și implicit numărul de pase care au dus la această posesie: 640 pentru oaspeți vs 314 pentru ai noștri, diferența nu a fost chiar atât de mare. Ocaziile mari au fost ale noastre, 4-3, asta în condițiile în care primul lor gol a venit la primul șut pe spațiul porții. Brazilianul din poarta lor a intervenit de trei ori, decisiv aș spune eu, în timp ce moldoveanul nostru s-a întrebuințat doar o singură dată. Nu putea face nimic mai mult la niciunul dintre cele trei goluri marcate de Lyon.

În plan ofensiv, Lyon are cifre superioare. Nu e totuși diferența aia de care ne temeam înaintea meciului. De 17 ori au tras la poartă oamenii lui Fonseca, de doar 11 ori ai noștri. Cinci dintre șuturile lor au fost pe spațiul porții, trei dintre ele ajungând în poartă. De partea cealaltă ai lui Haralambie și Pintilii au nimerit spațiul porții de patru ori. Cumva și calitatea paselor a făcut diferența, asta în condițiile în care 565 dintre cele 640 ale francezilor au fost la coechipieri. FCSB a reușit doar 251 de pase corecte. Dincolo de tot ce s-a întâmplat joi seară pe Arena Națională, un aspect e teribil de îmbucurător: FCSB nu și-a mai asumat rolul de echipă mică, gata de tăiere. Nu s-a temut prea tare de milionarii pe care-i avea în față, iar 52% dintre duelurile în care au fost implicații fotbaliștii români au fost câștigate.

 

”Am jucat cu un adversar cu calitate, am plătit pentru fiecare greșeală și din păcate au marcat. Am marcat și noi și am restabilit egalitatea, dar în ultimele cinci minute am primit două goluri. Ne-a costat asta. Vreau să spun că am încercat meciul foarte bine, am avut șanse de a înscrie. Jucătorii au respectat planul tactic. Nu am nimic de spus rău despre jucători. Detaliile fac diferența la acest nivel. Dacă le oferi spațiu acestor jucători, te vor taxa.

Acești băieți merită felicitați, nivelul adversarului de astăzi a fost foarte ridicat, dar în multe momente am arătat că noi suntem echipa mai bună. Merită felicități, nu este ușor. Sunt mândru de ei și nu am ce să le reproșez. Am avut șanse mari, mai mari ca ale lui Lyon. Lyon are jucători cu calitate, dar și jucătorii mei au arătat că se pot bate cu ei. Cum am mai zis, detaliile mici fac diferența.  Nu putem să fim fericiți de rezultat, dar sunt fericit să văd cum au jucat, ce atitudine au avut și merită felicitați pentru asta.”,  Elias Charalambous, antrenor FCSB

Hai să-i respectăm puțin mai mult!

FCSB e campioana campioanelor la numărul de meciuri jucate în acest sezon. A intrat în pâine pe canicula lui 2024 și, probabil, se oprește în primăvara lui 2025. E remarcabil ce a făcut această echipă în acest sezon. E remarcabil cum la doar câteva zile după un efort uriaș, în 10 oameni contra Rapidului, echipa asta a rezistat eroic 85 de minute contra lui Lyon. Și ce să vezi, oamenii campioanei nu-s nici măcar dopați. Ci doar au un spirit, un spirit pe car epe vremuri îl vedeam la echipa aia de se numea Steaua București. Acum francezii au venit doar ca să elimine „Bucureștiul”, probabil că și lor le e greu să pronunțe patru consoane, legate fără noimă între ele. Nu știu când o echipă de club din România a mai stârnit atât de multă emoție precum au făcut-o oamenii lui „nea Gigi”. Băieții ăștia de-s luați la mișto peste tot, ne-au dat niște palme în meciurile astea de Europa League de le vom simți mult timp de aici înainte. Bănuiesc că și multor tehnicieni cu renume din Liga noastră încă le dă cu rest cum un club condus de pe o canapea poate ajunge între cele mai bune 16 echipe ale competiției. Asta în timp ce echipele lor sunt eliminate înainte ca alții să înceapă să se antreneze după vacanța de vară. Poate că înainte de caterinca penibilă marca Șumudică, sau analiza „pertinentă” marca Mircea Rednic, ar trebui ca fiecare să-și cam vadă puțin de lungul nasului. Nu-s eu în măsură să le dau lor sfaturi, sunt prea „uriași” ca să mă ridic eu la nivelul lor, dar mă gândesc că de coeficientul ăsta ridicar DOAR de FCSB e posibil să profite și Craiova și Rapid și CFR Cluj. Poat că n-ar strica mai mult respect pentru singura echipă care a existat în acest sezon european

 

Nu știu ce va fi la finalul acestui sezon. Nu știu nici măcar dacă FCSB e favorită să ia titlul, dar știu că viitoarea campioană, indiferent care ar fi ea va avea mult de tras ca să țină ștacheta acolo unde a ridicat-o Haralambie și ai lui. Prea sus, poate, pentru mizeria în care se zbate fotbalul românesc. Sau cine știe, poate o mai saltă ai noștri puțin, săptămâna viitoare. Imposibil, nu? Probabil că da, dar măcar mai avem o săptămână în care să păstrăm speranța aia dosită bine în buzunarul unei jachete de primăvară. Europeană!

E păcat că am muncit mult, am făcut un meci foarte bun. Ei au avut un portar foarte bun. Din păcate pe final am rămas descoperiți și au reușit să marcheze. Asta este, trebuie să mergem mai departe. Am intrat foarte horărât. Mă simțeam dator față de mine. E frustrant. Am fost optimiști încă de la început, chiar dacă întâlnim un colos al Europei. Mergem hotărâți, de ce nu să ne gândim la o minune.”, Alexandru Băluță, FCSB

Lasă un comentariu