O asemenea întoarcere de rezultat, cu 3-1 multă vreme, cu 4-2 puțin înainte de minutul 80 și cu 4-5-ul final pecetluit în al șaselea minut de prelungire, ar trebui să se strecoare în paginile albumului cu marile partide ale istoriei fotbalului. Din punct de vedere al dramatismului, da, meciul de pe „Da Luz” poate ajunge acolo. Dar la acest rezultat neverosimil s-a ajuns în urma unor greșeli epocale. Comise fie de fotbaliștii de primă mână din teren, fie de brigada de arbitri, centralul plus cei de la VAR, și ei printre cei mai buni din lume în branșa lor.
Multă vreme s-a spus că maximul spectacolului și al dramatismului în fotbal a fost atins în 1970, la semifinala Italia-RFG, de la Campionatul Mondial din Mexic. A fost atunci 4-3 după prelungiri, cu Beckenbauer jucând finalul cu umărul dislocat și înfășat într-un bandaj. S-a mai spus apoi despre RFG-Franța 8-7 după penaltyuri și 3-3 înaintea acestora, semifinala Mundialului Spaniol din 1982, cu faza dintre Battiston și Schumacher. Au mai fost câteva, de exemplu când Manchester United a întors de la 0-1 la 2-1 cu Bayern, în ultimele minute ale finalei Ligii Campionilor din 1999. Și altele, și altele… Dar acest Benfica – Barca n-are cum să fie.
De la clasici citire
În cărțile sale, Ioan Chirilă, fan al lui Helenio Herrera, prelua des o filosofie a acestuia. „Fotbalul trebuie ferit de greșeli. Un meci de baschet normal ar trebui să se termine 2-0. Dar se comit mai multe erori și atunci rezultatul final e 80-78. La fotbal se pleacă de la 0-0, și dacă se întâmplă o greșeală, e 1-0. Tocmai acea greșeală trebuie eliminată”, spunea făuritorul marelui Inter al anilor șaizeci.
Erori normale
Benfica – Barca 4-5 ar fi putut figura în istoria frumuseții și a suspansului dacă s-ar fi produs doar următoarele greșeli:
- Pentru 1-0 (min. 2), Pavlidis îi ia fața nepermis de ușor lui Pau Cubarsi și deschide scorul.
- Pentru 1-1, Araujo (de la Benfica) îl calcă în careu pe Balde și se acordă penalty, din care Lewandowski egalează.
- Pentru 4-4, stoperul lusitan Antonio Silva îl scapă pe Eric Garcia, care înscrie cu capul.
- La începutul minutelor de prelungire, la 4-4, Angel Di Maria scapă singur cu portarul și, surprinzător pentru un jucător cu asemenea experiență (argentinianul are aproape 37 de ani), trage în Szczęsny, ratând prilejul de a înclina (decisiv, probabil, în acel moment al jocului) balanța în favoarea alor săi.
Acestea sunt erori care se mai întâmplă, fac parte din joc. La fotbal se mai greșește, se mai ratează, altfel ar fi valabilă teoria lui Helenio Herrera, expusă mai sus.
Greșeli antologice
Acestea nu se întâmplă în fiecare zi, iar la acest nivel sunt cu atât mai rare. Ele, prin dimensiunea lor, devin unele de ținut minte, de înrămat în panoplia neagră a fotbalului.
- Pentru 2-1, Szczęsny iese cu totul anapoda la 30 de metri, se ciocnește cu Balde, Pavlidis fură mingea și înscrie. Portarul polonez al catalanilor, foarte experimentat, aproape 35 de ani, n-avea de ce să se hazardeze în acea zonă. În plus, e o lege nescrisă a fotbalului că atunci când un coechipier al tău se luptă cu adversarul, tu, portar, nu trebuie să te bagi.
- Pentru 3-2, Trubin, lăudatul portar al Benficăi (l-a scos din poarta Ucrainei pe Lunin, când acesta era titular la Real Madrid), a degajat cu piciorul direct în capul lui Raphinha, iar de acolo mingea s-a dus direct în poartă. La fel ca atunci când, în 1989, portarul lui Galatasaray, Simovic, a degajat în ceafa lui Pițurcă, dar golul acela a fost anulat, nu se știe de ce. Acum, această gafă a lui Trubin a băgat Barcelona în meci într-un moment în care tabela încremenise pe 3-1, de aproape 40 de minute.
- Pentru 4-2, la o centrare din partea stângă, Araujo (Ronald, de la Barcelona) se bagă în fața portarului și deviază mingea în propria poartă. Dacă nu intervenea uruguayanul, Szczęsny ar fi prins mingea fără probleme.
Sunt episoade care, dacă s-ar fi întâmplat în campionatul nostru, ar mai fi mers. Dar la un asemenea nivel, ele sunt impardonabile.
Arbitraj de coșmar
Sarabanda prostiilor olandezului Makkelie a început de la faza penaltyului pentru 1-1. Atunci el n-a văzut călcătura lui Araujo (de la Benfica) pe piciorul lui Balde, dar VAR-ul l-a corectat și s-a acordat cuvenitul penalty. Apoi:
- Pentru 3-1, când Szczęsny iese disperat din poartă și face alunecare la Kerim Akturkoglou, nu e niciun fel de contact între cei doi, dar se dă penalty pentru Benfica. VAR-ul nu intervine.
- VAR nu intervine nici când Makkelie scoate pur și simplu din joben penaltyul din care se face 4-3. Nu e nimic la duelul dintre Otamendi și Lamine Yamal. Fără această decizie, venită la 4-2, aproape de minutul 80, e greu de crezut că Barca ar fi revenit în meci.
- În minutul 90+6, înainte ca Raphinha să facă acea cursă fabuloasă și să dea lovitura decisivă pentru catalani, în careul Barcelonei a fost de două ori penalty. Întâi, Fermin l-a doborât pe Barriero, a urmat apoi un „hențuleț” al lui Lewandowski. Pentru arbitrul de centru a fost destul de greu să vadă, pentru că era înghesuială mare acolo, iar faza s-a derulat cu repeziciune. Însă VAR-ul trebuia să intervină, să restabilească adevărul.
De aceea, peste ani, când ne vom aminti de acest meci (pentru că n-ai cum să dai uitării un 4-5 după 4-2), în fața ochilor ne vor apărea întâi greșelile și abia apoi fotbalul în sine.
