Cel mai titrat antrenor al tuturor timpurilor, ajuns la aproape 66 de ani (îi va împlini curând, pe 10 iunie) preia cea mai titrată echipă națională de fotbal, Brazilia, câștigătoare a cinci Cupe Mondiale. Din această mezalianță logic ar fi să rezulte al șaselea titlu mondial. Numai că toți cei 22 de selecționeri câștigători ai precedentelor trofee supreme au fost autohtoni, cetățeni ai țărilor pe care le-au făcut campioane mondiale
de Alin Buzărin
La nici 48 de ore după meciul Realului cu Real Sociedad, când, după 6 ani fabuloși petrecuți pe banca ”albilor” se despărțiea în lacrimi de publicul de pe Bernabeu, Carletto, îmbrăcat sport și cu șapcă, departe de cele patru ace cu care ne obișnuise, descindea pe pământ brazilian.
Toate condițiile din lume
Era întâmpinat cu mare entuziasm, jurnaliști, televiziuni, declarații, îmbrățișări cu noii șefi ai federației (cei vechi, care-l tot momiseră vreo doi ani, fuseseră obligați să demisioneze). Dar îl aștepta și un contract anual de 8,64 milioane de euro (peste 700 de mii de euro pe lună), semn că Brazilia nu e tocmai o țară săracă, iar fotbalul brazilian, nici atât. La ”pachetul salarial” se mai adaugă o primă de 5 milioane de Euro pentru câștigarea titlului mondial la anul, la competiția din SUA, Canada și Mexic. Printre alte mărunțișuri ale contractului se mai află și un avion privat, cu care Don Carlo poate călători în Europa de câte ori dorește.
Un moment greu
Ușor nu-i va fi. Toată lumea din Țara Cafelei vrea ca Pentacampeao să devină Hexacampeao, adică acele cinci titluri mondiale să devină șase. Nerăbdarea e mare, mai ales că ultima cunună cu lauri datează tocmai din 2002, de pe vremea ”Dințosului” Ronaldo. Iar ”seleccao” nu traversează deloc cele mai fericite momente ale sale. E abia pe locul 4 în preliminarii, cu 21 de puncte adunate din 6 victorii, 3 remize și 5 înfrângeri, ultimacifră find de neacceptat pentru o națională de asemenea dimesiune. O înfrângere drastică în fața Argentinei în martie (1-4) a dus la demiterea predecesorului Dorival Junior, iar acum Ancelotti are perspectiva a două meciuri dificile, cu Ecuador în deplasare și cu Paraguaty acasă, chiar pe 10 iunie, când Carletto va împlini 66 de ani. A anunțat lotul, fără Neymar, fără Rodrygo, dar nimeni cu concepe ca Brazilia (singura țară din lume prezentă la toate cele 22 de ediții anterioare) să nu se califice la Cupa Mondială.
Cel mai bun palmares din lume
Anelotti e cel mai titrat antrenor din lume, un om obișnuit cu succesul de mai bne de patru decenii încoace. Întâi ca jucător, mijlocaș de largă respirație mai întâi la Roma, cât și la Milan. Apoi ca antrenor, unde a câștigat tot ce se putea la nivel de club, fiind singurul din lume care a izbutit să ia titlul în toate cele 5 campionate ale Europei. Plus 5 Ligi ale Campionilor, ceea ce e iarăși unic pe planetă.
Carlo Ancelotti
Născut la 10 iunie 1959, Reggio Emilia
Ca jucător:
- 3 titluri în Italia, 1 cu Roma, 2 cu Milan
- 2 CCE, ambele cu Milan
- 2 SuperCupe ale Europei cu Milan
- Cupa Intercontinentală cu Milan
- 4 Cupe ale Italiei cu Roma
Ca antrenor:
Campion în fiecare din Top 5 Campionate:
- în Italia cu Milan
- în Anglia cu Chelsea
- în Germania cu Bayern
- în Franța cu PSG
- în Spania cu Real (2 titluri)
De 5 ori câștigător al Champions League:
- 2 cu Milan
- 3 cu Real
- numeroase trofee în Supercupa Europei, CM al Cluburilor, Cupa Spaniei, Germaniei, Angliei, Italiei
Ar fi o premieră
Sigur că acest palmares cu totul ieșit din comun încurajează, dă speranțe. Altceva pune însă pe gânduri. Anume faptul că TOȚI, DAR ABSOLUT TOȚI selecționerii care au câștigat titlul mondial erau cetățenii țărilor pe care le-au reprezentat. Niciunul n-a fost străin, nici mcar în ultimele decenii, când lebera circulație a făcut ca specificul național să nu mai conteze atât de mult. Vreme de 92 de ani, doar autohtonii au cucerit trofeul. E o constatare care nu instituie o regulă, însă consfințește o majoritate și o serie de precedente pe care Ancelotti, cu toată experiența sa, va fi greu să le clatine. Iată mai jos lista cu antrenorii care a devenit campioni ai lumii:
1930 Uruguay Alberto Supici (Uru) 32 de ani
1934 Italia Vittorio Pozzo (Ita) 48
1938 Italia Vittorio Pozzo (Ita) 52
1950 Uruguay Juan Lopez (Uru) 42
1954 RFG Sepp Herberger (RFG) 57
1958 Brazilia Vicente Feola (Bra) 49
1962 Brazilia Aymore Moreira (Bra) 50
1966 Anglia Alf Ramsey (Ang) 46
1970 Brazilia Mario Zagallo (Bra) 39
1974 RFG Helmut Schon (RFG) 59
1978 Argentina Cesar Luis Menotti (Arg) 39
1982 Italia Enzo Bearzot (Ita) 54
1986 Argentina Carlos Bilardo (Arg) 48
1990 RFG Franz Beckenbauer (RFG) 45
1994 Brazilia Carlos Alberto Parreira (Bra) 51
1998 Franța Aime Jacquet (Fra) 56
2002 Brazilia Felipe Scolari (Bra) 54
2006 Italia Marcello Lippi (Ita) 58
2010 Spania Vicente Del Bosque (Spa) 59
2014 Germania Joachim Low (Ger) 54
2018 Franța Didier Deschamps 49
2022 Argentina Lionel Scaloni 44
Are și dezavantajul vârstei?
Nu întâmplător în dreptul fecărui selecționer din lista de mai sus am menționat și vârsta pe care o avea în momentul cuceririi trofeului suprem. Observăm că niciunul nu atinsese borna celor 60 de ani, cel mai vârstnic fiind Del Bosque, care în momentul victoriei sale din iulie 2010, din Africa de Sud, mai avea câteva luni până să devină sexagenar (născut la 23 decembrie 1950). În rest, doar Helmut Schon s-a mai apropiat de această vârstă. Ceilalți, la patruzeci și ceva, cincizeci și-un pic, cam pe-acolo, plus excepțiile Menotti, Zagallo și Uruguayanul Supici, mult mai tineri. Se spune că selecționerii trebuie să fie niște tehnicieni experimentați, cu multe trofee câștigate, iar Acelotti corespunde acestui ”portret robot”. Dacă va cîștiga Mondialul 2026, Carletto va deveni nu numai primul antrenor străin care dobândește trofeul, ci și cel mai vârstnic tehnician care iese campion mondial.
