S-a încheiat una dintre cele patru grupe ale Cupei României, dar noi încă nu știm cine a câștigat-o. Reșița, din liga secundă, și Unirea Alba Iulia, din eșalonul al treilea, sunt la egalitate perfectă, calificate amândouă în faza sferturilor de finală. Iar cum în acea fază a competiției împerecherea se face în funcție de locurile ocupate în grupe, ar trebui să știm cine e pe locul 1 și cine e pe locul 2. Dar nu știm și se pare că nici nu prea avem de unde să aflăm
Bravo ambelor echipe de ligi inferioare, și celor de la Reșița, și celor de la Alba! Au reușit să se claseze pe primele două locuri în grupa D a Cupei, lăsându-le acasă pe Sepsi, dubla câștigătoare a trofeului în 2022 și 2023, și pe Oțelul Galați, finalista din 2024! Performanțe deosebite, strângeri călduroase de mână și pentru antrenorii Flavius Stoican (Reșița) și Alexandru Pelici (Alba). După felicitări este, însă, locul enigmelor,
Egalitatea din clasament dintre cele două e perfectă:
Alba 3 2 1 0 4-1
Reșița 3 2 1 0 4-1
Și rezultatele sunt identice, fiecare a obținut câte o victorie cu 3-1 și una cu 1-0, plus câte o remiză albă, 0-0.
În asemenea situații, criteriile enunțate de regulament sunt următoarele:
- Număr de puncte în jocurile directe
- Golaveraj mai bun în jocurile directe
- Număr mai mare de goluri înscrise în jocurile directe
- Golaveraj general
- Număr mai mare de goluri marcate în toate meciurile din grupă.
Primele trei criterii cad, pentru că Alba și Reșița nu s-au întâlnit între ele. Se știe, în grupele Cupei, cu câte 6 participante, fiecare competitoare întâlnește doar 3 din cele 5 colege de serie. Cu celelalte două nu joacă!
La criteriile cu numerele 4 și 5 e egalitate perfectă, golaverajul ambelor fiind 4-1.
VARIANTA 1
Imediat după meciurile de marți seara care au dus la această situație de stranie egalitate (Alba-Vâlcea 3-1, Reșița-Csikszereda 0-0) s-a emis ipoteza unui meci de baraj între cele două, pentru stabilirea unei ierarhizări exacte.
Regulamentul însă spune că jocurile de baraj în cazul unor formații aflate la egalitate conform celor 5 criterii de mai sus se dispută numai în caz de departajare pentru:
- câștigarea titlului
- promovare-retrogradare
- participare în Cupele Europene.
Nu ne aflăm însă în niciuna dintre aceste situații. Alba și Reșița S-AU CALIFICAT DEJA în sferturile de finală ale Cupei. Nu e vorba nici de titlu, nici de promovare, nici de retrogradare. Plus că încă un meci doar pentru a stabili cine s-a calificat de pe primul loc și cine de pe al doilea (pe terenul cui s-ar juca? Sau poate pe teren neutru?) ar împovăra financiar două cluburi de ligi inferioare, pe care sigur nu le dau bani afară din casă.
VARIANTA 2
S-a vorbit și că pentru a se evita un meci de baraj, s-ar putea aplica criteriul fair-play. Acesta ar pune Alba pe primul loc (doar 5 cartonașe galbene încasate în meciurile din grupă, față de 8 ale Reșiței). Este, într-adevăr, un criteriu aplicat în întrecerile FIFA și UEFA, dar regulamentul nostru intern (ROAF) nu pomenește nimic despre fair-play. S-a spus că sistemul acesta al Cupei, adus la noi de o firmă olandeză, Hypercube, bine plătită de FRF, e cam același de la competițiile europene, Champions League, Europa League, Conference League. Numai că acolo criteriul fair play e stipulat clar, operează, în timp ce la noi el nu e prevăzut explicit de regulament.
O poveste cu marele Dobrin
Lăsându-i pe cei de la FRF să-și bată capul cu ceea ce trebuiau să facă și n-au făcut, să povestim ce s-a întâmplat tot în Cupa României, demult, foarte demult, în vara lui 1970. Atunci, imediat după întoarcerea echipei naționale de la CM din Mexic, s-a dat zor cu terminarea sezonului intern, câteva etape de campionat, plus Cupa, din „sferturi” încolo. Fază în care se întâlneau la București, pe stadionul Republicii, FC Argeș și Farul Constanța. La finalul a 120 de minute de joc scorul era egal, 0-0, și pentru stabilirea echipei calificate în semifinale regulamentul nu prevedea lovituri de departajare de la 11 metri, ci tragerea la sorți. Cu banul, acolo, pe teren, efectuată de către arbitrul meciului, în prezența căpitanilor echipelor.
Banul buclucaș
Nicolae Dobrin era căpitanul Argeșului și i-a strâns pe ai săi, să le spună ceva. La fel a procedat și cu „fariștii” căpitanul acestora, Dumitru Antonescu, zis Brebenel. Apoi căpitanii au mers lângă brigada de arbitrii, la centrul terenului, fiind urmați, la ceva distanță, de cele două grupuri de jucători. Arbitrul a dat cu banul, Dobrin a sărit în sus, de bucurie, jucătorii Argeșului i-au urmat exemplul, și imediat galeria piteșteană, aflată la una dintre peluze, a izbucnit și ea în urale. Constănțenii s-au pleoștit imediat, văzând efuziunea adversarilor.
Poveste de peste decenii
La multă vreme după aceea, cei doi, Dobrin și Antonescu, de altfel buni prieteni, s-au întâlnit și Gicu i-a spus lui Brebenel că pusese totul la cale. Ca el să se bucure indiferent cum cade banul, să dea tonul entuziasmului către colegi, apoi către suporteri. Nimeni n-a știut vreodată cum a căzut în iarbă acea monedă, cu care față în sus, dar parcă era mai corect așa decât cum se întâmplă astăzi. Și era mult mai romantic, fără îndoială!
