Edi Iordănescu a plecat, Hagi a refuzat, FRF trebuie să aleagă urgent, pentru că peste 37 de zile România debutează în noua ediție a Ligii Națiunilor. În acest moment, variantele par, în ordinea abordării, Mutu, Mirel Rădoi, Chivu și, poate, Reghecampf. Antrenori cam din aceeași generație, „patruzeci și ceva”.
Federația nu suflă o vorbă despre „veteranii” Dorinel Munteanu (56), Sabău (56), Rednic (62) sau Șumudică (53), pe care vârsta ”coaptă” se pare că îi scoate din calcule. Deși pe plan international selecționerii sunt destul de ninși pe la tâmple…
Va trebui să iasă cât mai degrabă fum alb pe hornul Casei Fotbalului, Răzvan Burleanu și Mihai Stoichiță (aparent, doar ei doi fac parte din conclavul papal) vor trebui să se decidă cât mai repede. N-ai cum să aștepți data de 16 august, avansată de federali. Debutul în Liga Națiunilor e pe 6 septembrie, trebuie stabilită o strategie, e nevoie să fie trimise telegramele către stranierii de pe lista preliminară.
Românul Hagi
Poate că pe holurile Casei Fotbalului s-a auzit un oftat de ușurare când Hagi a anunțat că nu vine. Șansele ca el să preia naționala erau mici, așa cum au fost întotdeauna și iată că ne aflăm în fața celui de-al patrulea refuz concret al lui Gică. Dar oferta trebuia făcută, nu se putea altfel, Hagi e obligatoriu de plasat în capul tuturor listelor. Așa e românul. Dacă nu-l chemi, se supără, și dacă-l chemi, nu vine. Idee sintetizată inspirat de Vlad Măcicășan într-un recent material din ProSport.
Generația de după Generația de Aur
Și-acum, cine? Mutu? Pare să aibă cele mai mari șanse, dar nici Rădoi nu e de neglijat. Plus că mai există și varianta Chivu. Trei mari fotbaliști, cei mai buni ai unei perioade care a urmat după Generația de Aur. Trei antrenori care par în relații bune cu FRF, doi dintre ei au lucrat acolo, dar n-au prea ”rodit” nici la loturi și nici la cluburile care i-au angajat înainte sau după aventura federală. Să-i luăm pe rând.
Mutu, mereu „la viitor”
Vorbim despre antrenorul Mutu, pentru că fotbalistul Mutu a fost mare de tot, suta de goluri marcate depășită în Serie A fiind elocventă. Până la 45 de ani, a avut mandatul de la lotul de tineret (2020-21) onorabil, dar fără mari performanțe. La cluburi mai degrabă a dat greș, fie că a fost vorba de FCU Craiova, de Rapid, de Neftci Baku sau de CFR Cluj. Perioade scurte și infructuoase cam pese tot.
Rădoi, reîncălzit
La 43 de ani, are aproape un deceniu de antrenorat în spate, cei mai mulți ani fiind petrecuți sub licență „acoperită”, pentru că, șe știe, lui îi lipsea diploma de antrenor și, în primii ani de meserie, chiar ”BAC”-ul.
A avut rezultate discutabile în zona arabă, dar cea mai mare performanță a sa rămâne calificarea selecționatei U21 la CE din 2019 și atingerea semifinalei la acel nivel. Traseul de acolo l-a propulsat la prima reprezentativă, unde într-un timp record, circa doi ani, a ratat tot ce se putea rata: calificarea la CE 2021, la CM 2022, plus o ediție de Liga Națiunilor.
Mai trebuie amintit și scurtul său mandat de la CSU Craiova, doar trei luni, rezultate sub așteptări și mai multe conflicte lăsate acolo, mai ales acela, de notorietate, cu Sorin Cârțu.
Chivu, o enigmă
Nici în cazul lui nu discutăm de cariera de fotbalist, ireproșabilă și desfășurată la cel mai înalt nivel. De patru ani antrenează, cu rezultate destul de bune, juniorii de diverse vârste ai lui Inter Milano. Poate că în alt moment Cristi (școlit la cel mai înalt nivel al fotbalului occidental) ar putea fi o soluție. Dar nu acum! Până la 43 de ani, n-a antrenat niciun minut la seniori!
Tinerii vs bătrânii
Toți cei trei sunt pe placul FRF, care vede noul peste tot, chiar și acolo unde nu e neapărată nevoie de acel nou. În afara listei, sau foarte la coada ei, sunt patru antrenori experimentați, care au dovedit că știu, că pot și că vor.
Dorinel, recordmenul
Cel mai selecționat jucător din istoria reprezentativei României (134 de partide) nu poate antrena echipa națională pentru că, probabil, e socotit prea provincial, mai trage câte o înjurătură, mai scuipă uneori printre dinți. Dar nu acestea sunt impedimentele, ci acela că Dorinel, odată ajuns selecționer, le-ar face pe toate de capul lui, fără a mai întreba și a mai cere voie în stânga și-n dreapta. Așa a procedat când a luat titlul cu Oțelul, așa face și acum, când a reconstruit echipa de la Galați.
Neluțu discretul
Poate că despre Ioan Ovidiu Sabău se crede că până la 56 de ani e un antrenor fără performanțe, reușitele de la U Cluj din ultima vreme, o finală de Cupă și un baraj pentru Conference League (irosite, ambele, la penaltyuri de departajare), necântărind suficient. Greșit! Sabău e antrenorul cu care Poli Timișoara a eliminat Șahtiorul lui Mircea Lucescu (2009), proaspăt laureată în Europa League atunci, și apoi, în sezonul următor, a fost foarte aproape de titlu cu Poli. Dar poate că ”Moțul” e prea în banca lui pentru ceea ce ar trebui să fie un selecționer.
Șumi, zgomotosul
Dacă Sabău e prea liniștit, probabil că Șumdică e prea neliniștit. Contrariul, adică. Gură bogată, temperament incandescent, fire voluntară. Plus experiența a vreo 15 ani de meserie, cu un titlu luat la Astra în condiții de austeritate (vă amintiți cu siguranță de Anticârcel), plus o dublă eliminare din Europa a unui club de talia lui West Ham United, plus eliminarea lui Lyon, tot cu giurgiuvenii.
Rednic, puriul
După ultimul meci de campionat, Mircea și-a arătat public nemulțumirea că nu e pe listă. (”Îl comparați pe Mutu cu mine?!”). Păi e cam greu de comparat. Rednic are un sfert de veac de carieră de antrenor în spate, meciuri în cupele europene, titluri și cu Rapid, și cu Dinamo, stagii cu bune rezultate în străinătate. Dar și el le cam face ”de capul lui”, nu e obișnuit să ceară voie înainte de a lua decizii. Și s-ar putea ca cei 62 de ani din buletinul său să fie încă un impediment
Selecțonerii tâmplelor cărunte
Din ce reiese de mai sus, FRF agreează vârste de 43-44-45 de ani, și nu le consumă pe cele de 53-56-62. Dar dacă privim și prin ate părți, observăm că (excepția e Nagelsmann) se preferă la echipele naționale oameni de peste 50 de ani, ba chiar și peste 60. Mancini a devenit campion european în 2021 la 57 de ani, acum De La Fuente a biruit la 63, iar nu demult Aragones, la 70. Trecut de 60 era și Del Bosque atunci când a devenit întâi campion mondial, apoi european. Deschamps face 56 de ani, Koeman are 61. Mai e nevoie și de alte exemple?
