Eu știam despre canadieni că suni buni tare pe schiuri și la hochei. Mereu i-am privit pe fotbaliștii naționalei Canadei ca pe niște excentrici. Niște băieți anti-sistem, un fel de Gică-contra. Nu m-am gândit vreo clipă că își pot bate joc de noi și la fotbal. Mă așteptam la orice, numai la asta nu. Oamenii sunt pașnici, civilizați, au un nivel de trai incredibil, adică fix ce noi nu prea avem. Dar măcar eram mai buni la fotbal. Eram! Începând de vineri seara nu ne mai putem lăuda nici măcar cu asta. Au jucat oamenii lui Jesse March de parcă toată viața lor depindea de meciul ăsta. De fapt, au făcut doar ceea ce trebuie să facă orice jucător profesionist de fotbal: să-și facă meseria. Prințesele lui Mircea Lucescu, relativ deranjate de meci și de faptul că într-o vineri seară, în fața unor români erau nevoite să alerge. Beleaua e că data viitoare se joacă pe puncte.
Înfiorător de slabi
Știu, o să-mi spuneți că pentru naționala Canadei joacă fotbaliști din primele cinci campionate ale Europei. Că nu-s chiar neica-nimeni, dar oricât ar fi ei de la Juventus, OM, Porto, Feyenoord sau Villarreal nu-s tocmai Messi sau Ronaldo. Ci doar o trupă bunicică, pe care ar fi trebuit să o bați. Chiar și într-un amical gândit să te pregătească cât de cât pentru ceea ce a devenit acum, infernalul meci cu Cipru. Și, cumva, să vezi la muncă viitorul fotbalului românesc. Reprezentat acum de Louis Munteanu. Băiatul ăla care atunci când se supără pentru că încasează zeci de mii de euro în fiecare lună, fuge acasă la părinți ca să se relaxeze. De data asta n-a apucat să intre, pentru că s-a accidentat la încălzire. Mama lui de „ghinion”.
„Vezi ce înseamnă discontinuitatea în pregătire? Ba te transferi, ba nu te transferi. Mergi câteva zile pe acasă, apoi joci în Europa. Dacă e vorba de o accidentare, convocarea lui a fost una din care are de pierdut toată lumea. E pentru prima dată după Europeanul de tineret când s-a antrenat 3-4 zile la rând.”, Daniel Pancu-fost antrenor România U21
Problema e că începe meciul. Că până la startul partidei a fost distracție. Oamenii, relaxați în tribune, ministrul de externe al României le făcea poze unor diplomați străini, ca apoi să se refugieze într-un pahar cu bere. Atmosferă de bâlci și voie bună. Că la bâlci au venit și cei „unșpe” ai lui Lucescu. Antrenorul naționalei privea siderat de pe margine cum zburdau canadienii la noi acasă, pe un teren de fotbal. A încercat ceva Drăguș prin minutul cinci, dar doar o tentativă de ocazie, reluare cu capul la centrarea lui Dobre. Trebuia să încerce, chiar și plictisit de faptul că era pe teren. Și a început caterinca. Prima ocazie, primul gol. Al lor, evident. Fază fixă, Bancu încă sărbătorea calificarea în grupele Conference League, iar David n-a stat pe gânduri. E minutul 11 și deja au 1-0. Îi întoarcem, nu-i problemă. E totuși Canada. Doar că am uitat că în poartă e Horațiu Moldovan. Ce l-o fi recomandat pentru postul ăsta de titular, doar Mircea Lucescu știe. Sau, poate, cine. Plictisit că ai lui nu reușesc și ei să dribleze vreun canadian, Moldovan a făcut o încercare, numai că ăia-s buni și la deposedări. Ahmed(ăsta da nume de canadian) i-a luat mingea și cum nu mai era nimeni în drum, a așezat-o simplu în poartă.
„Moldovan trebuie să se remarce după gafa din acest meci. Și golul 3 a plecat de la el. În loc să execute foarte rapid, a așteptat și apoi am pierdut mingea. E un jucător de mare valoare, dă încredere echipei. Puteam să jucăm cu alt portar, dar cine vine trebuie să se adapteze, să nu joace la întâmplare, să nu arunce mingea la întâmplare. Echipa a construit destul de bine. E un lucru important. Pentru că, pas cu pas, trebuie să ajungă la a controla meciurile.
Nu e niciun fel de risc. O să mai vorbesc cu el. Să nu credeți că vine un jucător nou și dă imediat randament maxim. Să nu credeți că promovarea altuia acum nu va duce la greșeli. Îmi place și stilul lui Sava, dar nu cred că e momentul să bag un portar pentru că a greșit altul. A doua oară nu va mai greși”, Mircea Lucescu-selecționer România
Părea cumva ireal ceea ce se întâmpla pe Arena Națională, dincolo de scor. O echipă de impotenți, scârbiți de ceea ce se întâmpla în jurul lor, a căror aură de mari fotbaliști le fusese deranjată de arțăgoșii ăștia. Și să-mi fie cu iertare. Să ai în lot un portar care și-a calificat echipa în grupele Europa League, care a fost probabil cel mai bun jucător al celor de la FCSB în această vară și tu să vorbești despre Sava și Moldovan…Dar nah, cine suntem noi să comentăm ce spune selecționerul. Nici măcar n-aș îndrăzni.
Singurul care parcă a venit la meci e Stanciu. A înțeles cât de slabi sunt ai lui și a vrut să o mai dreagă cu un șut de la distanță. Tot la distanță de poartă s-a dus și încercarea. Câteva minute mai târziu, tot el a dat în bară. Nici măcar așa nu le-a trezit pe celelalte nouă prințese adormite. Prima repriză se termină cu ocazia lui Eustaquio, care s-a prins că Moldovan e cam degeaba p-acolo, numai că surpriză: portarul naționalei a scăpat basma curată, chiar dacă șutul prinsese pământul chiar în fața lui. Nu știu cam ce concluzii a tras Lucescu după rușinea asta de repriză, dar eu am văzut o națională complet diferită de ce lăsase Iordănescu. Cu o apărare descentrată total, cu niște fotbaliști nepăsători și speriați de faptul că ar putea avea mingea la picior. Ca să nu mai zic că fugeau de responsabilități fix ca necuratu’ de tămâie. Recunosc, m-am uitat cu teamă în momentul în care s-a pus punct primei reprize. Cu teama că după pauză va fi mai rău, iar nea Mircea, chiar nu merită asta, tocmai acum, pe final de carieră. Și mai era ceva. În timp ce rezervele Canadei arau gazonul de pe Arena Națională, ai noștri o ardeau pe stilul dandy-relaxat, mimând câteva pase pe la mijlocul terenului, sub privirile corporatiștilor de la FRF, nițel mai preocupați de marile personalități politice de la oficială, cărora trebuiau să le ia scamele de pe sacouri.
Hai să o lăsăm mai moale cu calificare la mondiale
Partea secundă nu diferă cu nimic de prima. Ai noștri vijelioși și fără orizont, ceilalți liniștiți, conștienți că în față doar niște fotbaliști de mâna a doua, ilegal purtători de tricouri ale naționalei. Iar peisajul este ilustrat complet de neputința lui Bancu cel care a făcut un stadion întreg să zâmbească după o reluare penibilă. Cu această ocazie am aflat că la meci, pe teren chiar, era și Man.
„Un meci dificil, ne-am dorit să câștigăm. Din păcate, nu s-a putut. Capul în pământ și ne așteaptă un meci mult mai important. Am tratat serios meciul, dar au fost mai buni. Nu avem ce să facem. Pregătim meciul cu Cipru și mergem acolo să luăm cele 3 puncte. Sunt o echipă puternică. Nu am reușit în seara aceasta. Eu mă simt din ce în ce mai bine”, Dennis Man– România
Ce ne-o fi trebuit nouă să jucăm cu ăștia? Nu mai bine ne duceam direct în Cipru, ne altoiau ăia și ne linișteam cu calificarea. Jucam și noi meciuri amicale până la final, auzeam iar placă celebră cu noua generație. Construim acum, pentru un viitor plin de „succesuri”, urma să ne explice întâiul guvernant al fotbalului românesc. A mai încercat și Drăguș după vreo oră de joc ceva, doar că execuția sa a prins doar plasa laterală. Tot singurul vârf al naționalei a vrut să rupă norii cu un gol cu călcâiul, din aer. La singura fază de Doamne-ajută pe care a reușit-o naționala noastră în 70 de minute de joc. Și de aici încolo ne-am predat complet. Canada ne-a cam arătat cum se joacă fotbalul în 2025, cu devieri perfecte, pase rapide, un-doi-uri simple. Adică complet diferit de ceea ce ne-au arătat pensionarii noștri de la începutul campaniei de calificare la Cupa Mondială.
Mircea Lucescu este un antrenor legendar. A antrenat o mulțime de jucători, i-am urmărit echipele ani de zile. A făcut o treabă bună în multe locuri. Ar fi o onoare dacă aș putea să fiu pus la același rang cu el. Cu toate acestea, eu sper că la 80 de ani să fiu pe plajă. Ar fi frumos și pentru el să aibă parte de asta. A fost o onoare să fiu adversarul lui” -Jesse Marsch, selecționer Canada
Sigur a făcut 3-0 cu un șut fără replică pentru Moldovan, la colțul lung. Ba umilința putea fi mult mai mare, doar că mingea apucase să iasă afară, înainte de a fi 4-0 pentru Canada. A fost momentul ăla umilitor pentru fiecare fotbalist. Când suporterii tăi te cam părăsesc și pleacă de la stadion. Sigur, iară-și o să o aud p-aia cu „fanii trebuie să fie mereu alături de echipă.” De acord, dar atunci când echipa arată a echipă. Când e doar o încropeală de 11 amatori, plini de tatuaje, mai preocupați să facă schimb de tricouri cu adversarii și cărora nu le pasă nici cât negru sub unghie că în tribune câțiva puști tocmai au renunțat la visul lor de a deveni fotbaliști, atunci chiar merită să le întorci spatele. Unde s-o fi dus echipa aia impecabil închegată de Edi Iordănescu? De pe ce site chinezesc i-am luat p-ăștia?
Posesie chioară, joc fără orizont
Că ne-au bătut canadienii la fotbal, n-ar fi chiar o tragedie. A fost doar un amical, în istorie rămâne doar penibilul situației, iar noi suntem obișnuiți să trecem repede peste astfel de lucruri. Ceea ce îngrijorează teribil pe toată lumea este jocul din ce în ce mai slab al naționalei. De la echipa care bătea tot în Nations League, cu un joc ofensiv, simplu, bazat pe posesie, am rămas doar cu ultima. Că aici i-am ars rău pe băieții din America de Nord: 60 la sută am controlat noi mingea, restul de 40 de procente fiind ale lor, Și atât. Naționala nu a mai arătat bucuria aia pe care am văzut-o la Euro, ci doar o încrâncenare, o teamă, o frică de responsabilități. Ofensiv, România nu a existat. Pe lângă prostiile pe care le-a făcut în poartă, Moldovan a mai intervenit de vreo cinci ori în timp ce omologul lui din cealaltă poartă de doar două ori. Și aici revin la declarația lui Mircea Lucescu, care mi se pare destul de incorectă. Pe undeva e destul de firesc ca și defensiva să fie fricoasă, atât timp cât în poartă e un băiat în care n-au bază.
„Cred că rezultatul este unul rușinos și aș vrea să încep prin a-mi prezenta scuze suporterilor și tuturor românilor pentru modul în care ne-am prezentat azi. Nu ne-am ridicat la intensitatea și agresivitatea pe care au avut-o ei. E neplăcut, chiar dacă e un meci amical. Pe mine mă doare foarte tare. E mai dureros să pierd în tricoul echipei naționale decât în tricoul echipei de club. Fotbalul îți dă o a doua șansă și a noastră este peste câteva zile în Cipru unde Vom juca pe puncte și pentru a rămâne în cursa pentru calificare.
Toată lumea în ziua de astăzi este bine pregătită fizic. Nu ne-au surprins. Am avut ședințe peste ședințe și am vizionat. Nu am reușit să avem intensitate și agresivitate la începutul meciului. Am luat și gol rapid. Trebuie să fim mai bine peste câteva zile și trebuie să ne spălăm păcatele. N-avem scuze. N-avem alibi, ne-au bătut pe teren. La 0-3 ce să mai vorbim? Ne cerem scuze fanilor și să ne revenim bine și să câștigăm meciul cu Cipru.
E destul de greu în momentul ăsta cu moralul, dar mintea se schimbă și vom începe de duminică seară să analizăm Cipru și să ne concentrăm pe el, va trece acest eșec din capul nostru. Asta ne dorim cel mai mult, să ne calificăm direct. Nu renunțăm la luptă, dar trebuie să fiu și realist pentru că deja am pierdut deja două meciuri în această campanie. Poate destul de greu, dacă nu imposibil, să termini pe primul de loc. Nu depindem doar de noi. Vom da totul să obținem această calificare, fie că e din grupa preliminară sau de la baraj”, Nicolae Stanciu-România
Dincolo de faptul că am plimbat mingea și că am pasat mai mult decât au făcut-o ei, e îngrijorător ce se întâmplă în ofensiva noastră. Iar meciul cu Cipru a deveni dintr-o dată unul extrem de dificil. Canada a mai avut două șanse mari de a marca, noi, repet ABSOLUT NICIUNA. Ei au tras la poartă de 16 ori, noi, cu cinci mai puțin. Mai mult, jumătate dintre încercările lor au fost pe poartă, în timp ce noi l-am țintit pe Crepeau de doar două ori. La nivelul solului, ne-au ciuruit. 59 la sută dintre dueluri au fost câștigate de ei, în timp ce noi am reușit să ne impunem în 34 dintre cele 82. Nu mai zic că s-a ales praful de brazilienii Europei. Avem un procentaj de 38% la driblinguri reușite, adică 6 din 16, în timp ce al lor ajunge la 56 la sută.
Sincer, de foarte mult timp nu am văzut naționala dominată de maniera aceasta. O victorie meritată a Canadei, care a surprins prin maniera cum a început meciul. Foarte agresivi, dornici să atace mereu. Era 2-0 în minutul 20. M-a surprins neplăcut cum am început și cum am abordat meciul. Nu contează rezultatul, nu contează palmaresul. Nu știu care a fost abordarea lui Nea Mircea, dacă le-a spus să jucăm pe contraatac și să așteptăm la 70 de metri. Am avut două tresăriri prin Stanciu, la două șuturi, în prima repriză. Lecția predată de Canada e greu de uitat. Sunt surprins de atitudinea asta care devine permanentă. Indiferent de adversar, jucăm pe contraatac”. – Gică Popescu, fost căpitan al naționalei României
Putem fi mai slabi de atât?
Sau poate că mai bine ar fi: Putem fi mai buni de atât? Alegeți voi. Mie îmi e limpede că naționala asta nu va merge la Cupa Mondială. Acum îmi e limpede. Și nu pentru că actuala generație nu ar fi capabilă să facă asta mai ales dacă ne uităm la grupa din care facem parte. Sunt aceiași oameni care duceau România la Euro dintr-o grupă infinit mai grea. Mai cred însă un lucru, deși îmi e greu să-l scriu, chiar dacă-l gândesc de ceva vreme. Prințesele astea sunt puțin incompatibile cu selecționerul. Tind să cred că singurul care îi poate convinge să fie din nou fotbaliști este Iordănescu junior. Unul apropiat de vârsta lor, care le vorbește pe limba lor. Lucescu nu face asta, nu cred că face asta, pentru că altfel nu prea înțeleg eu transformarea asta incredibilă. Iar incredibil are conotații negative aici. Să ne înțelegem. Nu am fost vreo mare sculă de echipă cu fostul selecționer, nu jucam vreun fotbal-șampanie, dar naționala asta dădea impresia unei familii, unei echipe care trage într-o singură direcție. Naționala asta dădea senzația că poate. Mai vedeți voi pe undeva vreo fărâmă a ceea ce s-a întâmplat la Euro? Voi mai vedeți o națională?
