Mai e un pic și începe! Este ediția cu numărul 17 a Campionatului European și va fi găzduită de țara care deține și recordul titlurilor continentale: Germania (trei succese, la fel ca Spania). Perioada de desfășurare a turneului final: 14 iunie – 14 iulie.
Cele 24 de echipe s-au calificat astfel: 20 – din grupele preliminare (primele două clasate din cele 10 grupe), 3 – din play-off-ul Ligii Națiunilor, plus țara organizatoare a turneului final. Concret:
- 10 – de pe locul 1 în grupele preliminare: Spania, Franța, Anglia, Turcia, Albania, Belgia, Ungaria, Danemarca, România, Portugalia;
- 10 – de pe locul 2 în grupele preliminare: Scoția, Olanda, Italia, Croația, Cehia, Austria, Serbia, Slovenia, Elveția, Slovacia;
- 3 – din barajele Ligii Națiunilor: Ucraina, Polonia, Georgia;
- 1 – în calitate de țară-gazdă: Germania.
Play-off-urile s-au derulat astfel:
- Semifinale: Polonia – Estonia 5-1, Țara Galilor – Finlanda 4-1, Israel – Islanda 1-4, Bosnia – Ucraina 1-2, Georgia – Luxemburg 2-0, Grecia – Kazahstan 5-0.
- Finale: Țara Galilor – Polonia 0-0 (4-5 la penalty-uri), Ucraina – Islanda 2-1, Georgia – Grecia 0-0 (4-2 la penalty-uri).
Doar 6 echipe s-au calificat neînvinse în preliminarii: Portugalia (singura cu punctaj maxim, 10 victorii în 10 meciuri), Franța, Anglia, Belgia, Ungaria și România.
La turneul final, după faza grupelor, 16 echipe vor continua în “optimi” (primele două clasate în fiecare grupă, plus 4 din cele 6 formații de pe locul 3), iar sistemul eliminatoriu va continua până în finala de la Berlin, găzduită de Stadionul Olimpic, cu o capacitate de 74.461 de locuri.
Finalistele Euro 2024 vor juca, în total, 7 meciuri, exact ca finalistele (și semifinalistele) Campionatului Mondial din urmă cu doi ani, din Qatar, unde s-a disputant și finala mică.
Programul României în Grupa E
- 17 iunie, ora 16.00: România – Ucraina (München)
- 22 iunie, ora 22.00: Belgia – România (Köln)
- 26 iunie, ora 19.00: Slovacia – România (Frankfurt)
România, printre cele 5 noutăți față de Euro 2020. Marile absențe: Suedia și Norvegia
Dintre cele 24 de echipe de la Euro 2024, 19 au fost prezente și la ediția precedentă, Euro 2020, disputată însă în 2021 din cauza pandemiei de Covid-19. Atunci a fost o ediție atipică, găzduită de 12 orașe din tot atâtea țări – printre care și București.
Cele 5 nou-venite la ediția din acest an sunt: România, Albania (de pe locul 1), Serbia, Slovenia (de pe locul 2) și Georgia (din play-off-ul Ligii Națiunilor, după ce în preliminarii ocupase locul 4 într-o grupă de 5).
România și Albania nu mai ajunseseră la Europene din 2016, Serbia și Slovenia din 2000, iar Georgia s-a calificat acum în premieră, după desprinderea din URSS în 1991. De altfel, Georgia este singura debutantă la această ediție.
Există și absențe importante: Suedia (calificată la ultimele 6 turnee finale europene, dar absentă și de la CM 2022), Norvegia (care are jucători precum Haaland, Sorloth și Odegaard), Țara Galilor (semifinalistă la Euro 2016) și Rusia (exclusă ca urmare a invadării Ucrainei). Precedenta echipă exclusă a fost Iugoslavia, în 1992, tot din cauza unui război (cel în urma căruia țara federală, multinațională, s-a destrămat).
Germania – super-campioana continentului
Cele 16 ediții ale Campionatului European au fost câștigat de 10 țări, dintre care două dezmembrate între timp: URSS și Cehoslovacia.
Mai mult de jumătate din trofee (10 din 16) au fost câștigate de 4 națiuni: Germania, Spania (câte 3), Italia și Franța (câte 2).
Campioane europene
- 3 titluri: Germania, Spania
- 2 titluri: Italia, Franța
- 1 titlu: URSS, Cehoslovacia, Olanda, Danemarca, Grecia, Portugalia.
Pentru a stabili cu precizie raportul de forțe dintre marile puteri ale fotbalului european, vom arunca o privire și pe lista campioanelor mondiale, focusând pe cele de pe continentul nostru.
Reprezentantele Europei au, în total, 12 titluri mondiale, iar cele ale Americii de Sud – 10.
Campioane mondiale
- 5 titluri: Brazilia
- 4 titluri: Italia, Germania
- 3 titluri: Argentina
- 2 titluri: Uruguay, Franța
- 1 titlu: Anglia, Spania
Germania este super-campioana continentului, fiind recordmenă atât la titluri mondiale (4 – la egalitate cu Italia), cât și la titluri europene (3 – la egalitate cu Spania).
Singura campioană mondială de pe continentul nostru care nu a câștigat și titlul european este Anglia.
Titlurile echipelor europene
- 7 titluri: Germania (4 M + 3 E)
- 6 titluri: Italia (4 M + 2 E)
- 4 titluri: Franța (2 M + 2 E), Spania (1 M + 3 E)
- 1 titlu: Anglia (1 M), URSS (1 E), Cehoslovacia (1 E), Olanda (1 E), Danemarca (1 E), Grecia (1 E), Portugalia (1 E).
Prima finală europeană a fost una comunistă: URSS – Iugoslavia (Hrușciov – Tito)
În cele 16 ediții disputate în perioada 1960-2020, cele mai multe finale a jucat Germania: 6, dintre care a câștigat 3. Urmează Spania, Italia și URSS – câte 4, Franța – 3, Cehia, Portugalia și Iugosavia – câte 2, Olanda, Danemarca, Grecia, Belgia și Anglia – câte 1.
Prima finală a fost jucată de două echipe provenind din blocul comunist, care își făcea propagandă puternică prin sport: URSS – Iugoslavia 2-1, cu golul decisiv marcat în minutul 113. Atunci, în 1960, cele două conglomerate multinaționale – două dictaturi – erau conduse de Nikita Hrușciov, respectiv Iosip Broz Tito.
De altfel, în primele 5 finale (1960-1976) a fost prezentă cel puțin câte o echipă comunistă: URSS (de 3 ori), Iugoslavia (2) și Cehoslovacia (1).
Orașul care a găzduit cele mai multe finale: Paris – 3, urmat de Roma și Londra – câte 2.
Franța s-a calificat în două din cele 3 finale de la Paris: o dată a câștigat (2-0 cu Spania), o dată a pierdut (0-1 cu Portugalia).
Finalele Campionatului European
- 1960: URSS – Iugoslavia 2-1, după prelungiri (Paris)
- 1964: Spania – URSS 2-1 (Madrid)
- 1968: Italia – Iugoslavia 1-1 / 2-0 la rejucare (Roma)
- 1972: R. F. Germania – URSS 3-0 (Bruxelles)
- 1976: Cehoslovacia – R. F. Germania 2-2 / 5-3 la penalty-uri (Belgrad)
- 1980: R. F. Germania – Belgia 2-1 (Roma)
- 1984: Franța – Spania 2-0 (Paris)
- 1988: Olanda – URSS 2-0 (München)
- 1992: Danemarca – Germania 2-0 (Göteborg)
- 1996: Germania – Cehia 2-1, în prelungiri / golul de aur (Londra)
- 2000: Franța – Italia 2-1, după prelungiri (Rotterdam)
- 2004: Grecia – Portugalia 1-0 (Lisabona)
- 2008: Spania – Germania 1-0 (Viena)
- 2012: Spania – Italia 4-0 (Kiev)
- 2016: Portugalia – Franța 1-0, după prelungiri (Paris)
- 2020: Italia – Anglia 1-1 / 3-2 la penalty-uri (Londra)
Precizare: palmaresul URSS a fost preluat de Rusia, cel al Iugoslaviei – de Serbia, cel al Cehoslovaciei – de Cehia, iar cel al R. F. Germania – de Germania.
Cele 10 stadioane
Cele 51 de meciuri de la Euro 2024 se vor disputa pe 10 stadioane din tot atâtea orașe germane:
- Berlin – Stadionul Olimpic: 74.461 de locuri
- München – Allianz Arena: 70.076
- Dortmund – Westfalenstadion: 65.849
- Gelsenkirchen – AufSchalke Arena: 54.740
- Stuttgart – MHP Arena: 54.697
- Hamburg – Volksparkstadion: 52.245
- Düsseldorf – Merkur Spiel Arena: 51.031
- Köln – RheinEnergie Stadion: 49.827
- Frankfurt – Waldstadion: 48.387
- Leipzig – Red Bull Arena: 42.959
Vă salut! Eu sunt Grigore Cartianu, un „tânăr jurnalist” trecut de 55 de ani. Activez în presă din 1991, când eram student. Am debutat la revista nr. 1 a vremii, Expres Magazin. Am lucrat apoi la Evenimentul zilei, Sportul românesc, Prosport, Jurnalul Național, din nou Evenimentul zilei, apoi Adevărul și România liberă.
Am trecut prin toate etapele devenirii unui gazetar: reporter (Expres Magazin), reporter special (Sportul românesc), șef departament (Evenimentul zilei, Prosport), redactor-șef adjunct (Jurnalul Național), prim redactor-șef adjunct (Evenimentul zilei), redactor-șef (Jurnalul Național, Adevărul), publicist comentator (România liberă).
Am participat la lansarea a două cotidiane de top: Evenimentul zilei (1992) și Prosport (1997).
În 2018 am lansat propria publicație: Ziaristii.com, la care sunt redactor, editor, redactor-șef, director, manager și femeie de serviciu.
Am făcut 10 ani presă sportivă (1992-2002), iar această pasiune am cultivat-o și la ziarele generaliste.
Am o pagină de Facebook foarte activă, cu 145.000 de followers.
Am publicat 10 cărți, într-un tiraj total de peste 400.000 de exemplare. Două dintre ele au tematică sportivă: „Hora de la miezul nopții” – odiseea World Cup 1994 (lansată în 1995) și „Hagi” (2000) – ajunsă deja la ediția a 5-a. Câteva cărți mi-au fost traduse și publicate și în alte țări, de la Italia la Brazilia.
Am fost acreditat la Campionate Mondiale (1998, 2006) și Europene (1996, 2000) de fotbal.
Am realizat mii de emisiuni TV, am participat ca invitat la alte mii.
Am scris scenariul unui film care a câștigat concursul CNC la secțiunea documentar: „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”.
Sporturile favorite: fotbal, tenis, înot.
Scriitorii favoriți: Gabriel Garcia Marquez, George Orwell, Umberto Eco, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Ioan Luca Caragiale. Plus Ioan Chirilă!