Din spatele lentilelor care costă salariul unui FCSB-ist umil pe vreun an de zile, marele strateg de canapea anunța triumfător zilele trecute că vede aproape limpede Barcelona. Sau Real. Depinde cum focaliza la momentul respectiv. Parțial, avea dreptate. Dacă te cocoți nițel pe munții de lângă liliputana arenă din Andorra, chiar se vede Barcelona. Orașul! Dacă mai pui și ceva telescop, ai o șansă să-i vezi pe oamenii lui Hansi Flick la treabă. Dar, doar așa. Super-aroganții României, băieții ăia plini de figuri și tatuaje au fost călcați în picioare de Inter D’Escaldes, nimeni în drum până într-o seară de 15 iulie.
Campioana jenantă
Hai să încetăm cu clișeul ăla că nu există echipe mici. Ba există. Inter D’Escalades este una dintre ele. Ba chiar e foarte mică. Pe lângă prințișorii lui Becali ăia păreau niște simple ajutoare de pe lângă o stână oarecare. Da, știu, tot prințișorii ăștia erau și cu un an în urmă. Doar că atunci își vedeau de treabă, nu își vopseau firele de păr precum văzuseră ei la fotbaliștii ăia adevărați și chiar dacă era start de sezon, jucau fotbal. Marți seară, pe o arenă anonimă și goală din Andorra, oamenii lui Haralambie și Pintilii au fost luați la mișto de niște neica nimeni, dar care au arătat fix precum FCSB la precedentul start european. Că românii merg mai departe, pare cea mai mare nedreptate pe care o oferă fotbalul.
„Nu există scuze, nu există explicații. Nu există cuvinte care să exprime cât de rușinoasă este pentru noi această calificare. Dar este calificare și mergem înainte. Și sigur vom fi altfel!”, Mihai Stoica, președinte CA FCSB
Ce s-a întâmplat în prima repriză a fost doar preambulul unei seri jenante pentru o echipă ce se vedea deja în grupa aia mamut a Ligii Campionilor. Ba chiar zic ei că învățaseră și versurile. Primul care dă semne că nu e a bună treaba este Rafinha. L-a uitat pe drum pe Mihai Popescu și cu stângul a pus mingea la colțul lung. Târnovanu era bătut, dar mingea s-a dus puțin pe lângă. Așa-i că ați sperat toți că se trezesc domnișorele și se dau de trei ori peste cap și devin iarăși fotbaliști? Eu unul, da. Dar, după cum v-am mai zis, eu-prost! Că domnițele cu crampoane erau așa de plictisite de ce se petrecea pe gazon încât Munoz era gata-gata să deschidă scorul. Doar că într-un moment de „mare atenție” Ngezana a evitat nenorocirea. Singurul care a mai încercat ceva, a fost Cisotti. Italianul s-a prins că n-are cu cine să colaboreze și a luat o fază pe cont propriu, a driblat un adversar, dar șutul lui a fost scos greu de Diaz. Ca să nu lungim povestea, asta a fost singura ocazie a campioanei României din prima repriză. În rest, băieții din Andorra s-au distrat: posesia a fost a lor, ne-au luat la mișto în fața careului nostru, ne-au luat la călcâie în careul nostru. În tot timpul ăsta prințișorii erau la fel de lucizi ca tembelul ăla de la festivalul minorilor ce înjura România.
De ziua lui, Ngezana a fost providențial în menținerea unui nemeritat rezultat de egalitate la pauză, având o intervenție salvatoare cu 10 minute înainte de fluierul salvator. A pus piciorul la execuția lui Lopez, la care Târnovanu, cel mai probabil ar fi fost spectator.
Cum să îți bați joc de niște încrezuți. Manual de utilizare
„Clop” al nostru, varianta de Pipera pune evident mâna pe telefon și inventează două schimbări. Îi scoate pe Olaru și Politic și-i bagă pe Miculescu și Ștefănescu. Căci unde nu-i cap…În fine, nu m-oi pricepe eu la fotbal precum o face stăpânul telecomenzii și al rețelelor mobile, dar în mintea mea cred că atât Olaru, cât și Politic, fix de meciuri dintr-astea au nevoie ca să-și intre-n mână. Unul nu a mai jucat de jumătate de an, celălalt abia ce a semnat contractul cu echipa ce nu mai este patronată de cel mai absent parlamentar din Casa Poporului. Așadar, intră ăia doi, mai praf decât cei înlocuiți. La șase minute distanță de la reluare, se produce minunea. Cisotti îl lasă singur cu portarul gazdelor pe Radunovic, iar fundașul stânga al campioanei dă o scăriță de toată frumusețea. E 1-0 pentru ai noștri și treaba părea rezolvată. Nu contează scorul, contează calificarea, aud eu în boxele televizorului. Și-mi dau seama că sunt mai prost decât credeam. În mintea mea, într-un meci cu nimeni în drum ăștia, conta și scorul și cum arată echipa și cât de ușor se exprimă pe teren. Da’ nah, să curgă șampania! Doar că dopul a sărit cam repede. Ăia mici îmbrăcați în albastru și-au pus ambiția și s-au apucat de jucat fotbal. Domnișoarele lui „Clop” de Pipera erau deja cu gândul la marile războaie cu PSG, Real, Barcelona și ce-o mai visa patronul lor. Liniștit de rezultatul de pe tabelă, patronul-antrenor a mai făcut două schimbări înțelepte: Perianu și Alhassan au făcut schimb de lcouri cu Tănase și Chiricheș moment în care s-a pornit jihadul. De la Torre a executat perfect o lovitură liberă, i-a așezat mingea fix pe cap nou intratului Andreu care a marcat pentru 1-1, cu întreaga admirație a lui Târnovanu și a oamenilor din fața lui, toți uitându-se uimiți cum repetă băieții din Andorra faze de antrenament într-un meci oficial. Penibilul campionilor a continuat. Târnovanu a fost salvat de transversală după un șut de la vreo 20 de metri, din fața căruia s-au ferit cam toți cei îmbrăcați în alb, probabil de teamă să nu pățească vreo vânătaie, că ar fi dat rău la petrecerea cu manele de după marea calificare. Târnovanu are însă un merit aici. S-a ridicat buimac și a respins mingea trimisă cu capul de Lopez și pe care scria 2-1. S-a făcut 2-1 cu vreo 3 minute înainte de prelungiri. Fundașii lui Haralambie, pur și simplu s-au uitat ca la televizor la o fază la care Llovet a fost servit minunat cu exteriorul de Muguruza. Ba mai mult, în minutul 95, meciul s-ar fi dus către niște binemeritate prelungiri, dacă Târnovanu nu scotea un șut ce ar fi fost, probabil, game-over pentru FCSB, care merge totuși mai departe după un rușinos 4-3 la general.
„Fotbalul se joacă peste tot. Felicit această echipă. A jucat un fotbal foarte frumos. Ne aşteaptă meciuri şi mai grele. Avem un obiectiv foarte mare şi nu suntem la nivelul la care trebuie să fim. Important e să ne trezim şi să muncim pentru acest vis. Nu e vorba de tensiune, dar trebuie să ştergem totul de anul trecut. Am fost campioni, dar acum este un nou sezon. Ăsta e fotbalul, în fiecare zi trebuie să demonstrezi că meriţi să fii acolo.
A fost un meci greu. Ştiam că va fi greu, dar nu credeam că va fi chiar atât de greu. Important e că mergem mai departe, că am obţinut calificarea. Asta va fi o lecţie. N-am calificat şi avem multe de învăţat după calificarea asta. Nu e vorba de calitate. În ultimele minute fotbalul e imprevizibil. Am avut 1-0 şi nu s-a terminat meciul. Am primit două goluri din faze fixe şi trebuie să ne trezim, să fim mai pragmatici, mai concentrați. În europa, lucrurile mici fac diferenţa”, Risto Radunovic-FCSB
Prințișorii lui „nea Gigi”, demolați și de cifre
Vă rog să citiți cu atenție numele băieților din Andorra. La prima vedere, unii au nume celebre, fără nicio legătură cu tizii lor. Întreg lotul celor de la Inter D’Escalades valorează 3, 66 de milioane de euro. Cu aproape un milion și jumătate mai puțin decât Târnovanu. Care face cinci milioane. Și acum mare atenție la ce urmează:
„Până la urmă o să merg eu la antrenament, o să încerc și asta. O să scriu pe pancartă: „Bă, demarcați-vă, jucați”. ” Mișcați-vă pe teren”, o să scriu mare pe pancartă. Mă duc la antrenament și o să scriu. Oamenii nu s-au mai mișcat, nu mai aveau soluție de pasă. Ce să alerge ei? Potență fizică nu văd de ce să nu aibă. Nu, nu vor oamenii să alerge. Dacă ai 3 goluri avantaj, eu nu mai vreau mă încă un gol. Pentru ce am nevoie de al patrulea, mă? Să fie mingea la mine, că n-aveau mare putere de presing. Pasează, pasează, dă-o-n spate, distrează-te. Dar ei toți, care mai de care, să dea pasă decisivă în față. De ce să alerge ei, să se demarce, să vină la primit? Mai bine să dăm la ăla în față…
Cred că fiecare jucător de aici a început să se simtă important. Fiecare are importanța lui, figura lui din cap. Asta cred că se întâmplă. Tănase a ajuns să calce pe minge, să se împiedice călcând pe minge. De ce? Din indolență! Olaru, e mingea la tine la picior și prelungești mingea. Parcă a uitat fotbalul Olaru. Nici nu trece mingea pe la el. Nu mai înțeleg, a uitat fotbalul!”– nea Gigi, patron-antrenor FCSB
Nu cred că mai are vreun sens să mai scriu și eu ceva. Că statistica vorbește de la sine. Problema este că umilința a fost completă timp de 95 de minute. Problema este că prima repriză le-a aparținut complet cazdelor. Care au avut posesie de 64% și care au tras de șapte ori la poartă, în timp ce ai noștri de doar cinci ori. Scenariu care s-a repetat, evident și-n partea secundă. O echipă de aproape 60 de milioane de euro, ce anul trecut speria Europa a fost dominată uluitor de niște puști care joacă fotbal mai mult din plăcere. Dacă aud alde Muguruza, Torres sau Rafinha cam cât încasează lunar poleiții lu’ „nea Gigi”…
Mai rău de atât nu are cum să fie
Titlul acestui articol mi-a fost sugerat de maestrul Alin Buzărin, cu care mă „cruceam” de ce se întâmplă în Andorra, evident în timpul meciului. Și n-am stat nicio secundă pe gânduri să-l împrumut, fiind încă sub efectul penibilei hore a bucuriei pe care oamenii lui haralambie și Pintilii au făcut-o după golul marcat în repriza a doua. După 45 de minute jalnice, să te apuci să te bucuri pentru așa o reușită, mi se pare de-a dreptul lipsit de orice noimă de realitate. Bagă bă boss capul în pământ, ia mingea din plasă, pune-o mai repede la centru și joacă fotbal. Că asta vrea să vadă omul ăla simplu de plătește o grămadă de bani pe bilet. Bilet din care tu ca purtător de tricou pe care scrie FCSB, îți iei mașini de zeci de mii de euro și plătești și frizerul ăla care îți face freză de fotbalist. Și tot din biletul ăla își și patronul ochelarii d-aia scumpi, de se vede Barcelona prin ei. Și dacă de ăștia abia ai trecut, mă întreb și cu atenție și cu îngrijorare, vorba unui clasic în viață, cum o fi cu Shkendija, marțea viitoare. Campioana din Macedonia de Nord a trecut de The New Saints cu 2-1, după un meci ce a avut nevoie de prelungiri. N-o să vă plictisesc cu detaliile tehnice ale echipei, căreia i-am dat, recunosc, copy/paste de pe site-ul lor oficial, că nu reușeam să așez literele în ordinea corectă. Dar vă zic doar că e belea mare. Pe lângă faptul că a câștigat de patru ori titlul în Macedonia de Nord, are și un lot mai valoros decât Târnovanu: 5,10 milioane de euro!!! Iar cel mai cunoscut fotbalist al lor are și un nume aproximativ celebru: Klisman!
„Nu campioana Macedoniei e problema mea, ci calificarea în Liga Campionilor. Dacă jucăm ca astăzi, nu-i poți bate pe ăia. Pe noi ne bătea și o echipă de Divizia C. Asta e echipă slabă! Foarte slabi, varză în apărare!”- nea Gigi, patron-antrenor FCSB
