Fotbalul belgian, odată privit ca un exemplu în dezvoltarea talentelor, trece printr-o perioadă de incertitudine și regres. În ultimul deceniu, Belgia a fost considerată o forță redutabilă pe scena internațională, datorită „Generației de Aur” care a adus jucători precum Eden Hazard, Kevin De Bruyne, Thibaut Courtois și Romelu Lukaku în prim-plan. Performanțele recente ale echipei naționale și ale cluburilor belgiene în competițiile europene indică o erodare treptată a acestui statut, odată cu înaintarea in vârstă a celor mai buni jucători a-i vremii.
În ciuda poziției de lider mondial în clasamentul FIFA timp de mai mulți ani, Belgia a eșuat în a câștiga trofee importante. Totodată, eșecul în a promova o nouă generație competitivă de talente și problemele structurale din fotbalul intern pun sub semnul întrebării viitorul acestui sport într-o țară care odată visa să domine Europa.
Ascensiunea unei Generații de Aur
Începând cu 2008, Belgia a cunoscut o renaștere fotbalistică. După ani de rezultate modeste, o nouă generație de jucători talentați și-a făcut apariția pe scena internațională, incluzând nume precum:
Eden Hazard (lider creativ, emblematic la Chelsea)
Kevin De Bruyne (creierul mijlocului terenului, jucător-cheie la Manchester City)
Thibaut Courtois (portar de talie mondială, câștigător al Ligii Campionilor)
Vincent Kompany (lider defensiv și motor al succesului la Manchester City)
Romelu Lukaku (golgheter prolific la nivel internațional)
Axel Witsel, Dries Mertens, și Toby Alderweireld (jucători polivalenți, cu roluri importante în stabilitatea echipei).
Această generație a transformat Belgia într-o echipă competitivă, capabilă să se impună în fața celor mai puternice națiuni. După calificarea la Cupa Mondială din 2014, „diavolii roșii” au arătat un fotbal spectaculos, culminând cu locul 3 la Cupa Mondială din 2018 – cel mai bun rezultat din istoria naționalei.
Apogeul: Cupa Mondială 2018
Turneul din Rusia a fost momentul de glorie al generației belgiene. Cu o echipă bine echilibrată, condusă de selecționerul Roberto Martínez, Belgia a demonstrat un fotbal de clasă:
Victoria istorică împotriva Braziliei (2-1 în sferturi de finală) a subliniat potențialul echipei.
Totuși, în semifinala împotriva Franței (0-1), o combinație de ghinion și lipsa unui plan tactic flexibil a dus la ratarea finalei. Deși au învins Anglia în finala mică, a fost clar că această generație se apropia de apogeu fără a avea un trofeu major în palmares.
Decăderea: Declinul progresiv din 2019 până în prezent
Îmbătrânirea nucleului de jucători
Majoritatea jucătorilor de bază ai generației de aur au depășit vârful carierei:
Eden Hazard, odată un lider al echipei, a fost afectat de accidentări și forma slabă după transferul la Real Madrid.
Vincent Kompany s-a retras din activitate, lăsând un gol imens în defensivă.
Toby Alderweireld și Jan Vertonghen au pierdut din viteză și agilitate, devenind vulnerabili în fața atacanților rapizi.
Axel Witsel și-a pierdut din dinamism, afectând tranziția dintre apărare și atac.
Un alt motiv al decăderii a fost lipsa unor înlocuitori de aceeași calitate. de exemplu:
În locul lui Kompany, apărarea a fost susținută de jucători precum Dedryck Boyata sau Jason Denayer, care nu au același nivel de calitate.
La mijloc, talentele noi (de ex. Youri Tielemans) nu au reușit să umple golul lăsat de Witsel.
În atac, deși există speranțe precum Charles De Ketelaere, performanțele sunt inconstante.
Belgia a avut un parcurs dezamăgitor în grupele Ligii Națiunilor, fiind plasată în Liga A, Grupa 2, alături de Franța, Italia și Israel. Echipa a înregistrat rezultate modeste, terminând grupa pe locul 3.
Comparație: Generația de Aur vs. Selecția Actuală
Cum poate reveni Belgia?
Regenerarea echipei
Pentru a redeveni competitivă, Belgia trebuie să investească în formarea tinerilor. academii și alte centre de formare trebuie să continue să producă talente de elită.
Numirea unui selecționer nou
Un selecționer cu o viziune modernă, capabil să construiască un proiect pe termen lung, este crucial.
Consolidarea mentalității
Belgienii trebuie să depășească complexul psihologic al ratării momentelor importante. O abordare centrată pe încredere ar putea aduce o schimbare de paradigmă.
Concluzie
Fotbalul belgian se află la o răscruce importantă, reflectând fragilitatea succesului bazat pe o generație excepțională, dar insuficient susținut de o infrastructură solidă pentru viitor.
„Generația de Aur” a adus Belgia în prim-planul fotbalului mondial, dar lipsa unui trofeu major și declinul natural al marilor jucători au dezvăluit problemele structurale din fotbalul belgian.
Pentru a depăși această perioadă de incertitudine, Belgia trebuie să se concentreze pe regenerarea echipei, formarea unor noi talente de elită și adoptarea unei strategii tactice adaptabile printr-un selecționer cu viziune.
Numai prin aceste măsuri, „diavolii roșii” pot spera să redevină o forță redutabilă pe scena internațională și să continue să inspire o nouă generație de fotbaliști.
