Acum un an și jumătate Cristi încă nu antrenase la seniori, ci doar la ”Primaverele” lui Inter, cu care reușise să ia campionatul juvenil Italian. După episodul reușit de la Parma și după ce a semnat cu Inter, în acest moment Cristi Chivu e antrenorul român cel mai bine cotat, singurul care activează la nivel înalt în top 5 campionate. Saltul a fost rapid, iar recenta înfrângere, 3-4 cu Juventus, poate că trebuie pusă și pe seama acestui timp scurt avut la dispoziție
de Alin Buzărin
Nu e vorba strict de lipsa de timp pentru a pregăti meciurile de campionat (de zilele următoare va trebui să le pregătească și pe cele de Liga Campionilor), nici de lipsa de timp pentru a cunoaște lotul lui inter, în fond a avut la dispoziție Mondialul Cluburilor, stand aproape o lună cu echipa în Statele Unite. E vorba de timpul scurt în care Chivu a trecut de la un antrenor ”de Primavera” la unul adus la cel mai înalt nivel posibil. Să nu uităm că Inter e penultima campioană a Italiei și finalista la zi a Ligii Campionilor.
Cifrele
La o echipă de acest nivel, să ai doar 3 puncte din 9 posibile e foarte puțin. Până acum un singur meci a fost în grafic, celelalte două nu. Iată rezultatele din Serie A în acest sezon:
5-0 acasă cu Torino
1-2 acasă cu Udinese
3-4 la Juventus
Culmea, cel care îl trage cel mai mult în jos u e cel din Derby D`Italia. E eșecul cu Udinese. Când vrei Lo Scudetto, iar Interul îl vrea mereu, an de an, n-ai voie să faci astfel de pași greșiți, cum remarca recent marele Arrigo Sacchi.
Ghinionul
Când pierzi la limită în minutele de prelungire, așa cum s-a întâmplat cu Juve, și încă printr-un șut de la 35 de metri, firește că poți vorbi de ghinion. Dar nu trebuie să-l invoci cu atâta insistență. Mai ales că ai condus cu 3-2 în minutul 83, iar Inter, de-a lungul anilor, a avut ca principală calitate știința păstrării rezultatului.
Conservatorismul
De vreo trei ani încoace Interul evoluează în același modul tactic. Trei fundași centrali, doi laterali extrem de ofensivi (Dumfries sau Darmian pe dreapta, Di Marco sau Augusto pe stânga), două vârfuri de atac și trei mijlocași centrali, de regulă aceiași, Mkhitaryan, Chalhanoglu și Barella. Această tripletă e omogenă, dar destul de vîrsnică și niciunul dintre cei trei nu e acel ”măturător” care să joace cu câțiva pași mai în spatele celorlalți doi. Ceea ce se credea că este punctul forte al echipei, și a și fost pe timpul lui Simone Inzaghi, începe să devină partea vulnerabilă. Era de așteptat (și încă este!) ca antreorul român să ”umble” la această tripletă, cu riscul de a modifica modului tactic.
Bătrânii
Niciodată în ultimii ani Interul n-a debordat de tinerețe, ci a pus accentual pe experiență. Dar parcă acum chiar exagerează. Iată vârstele câtorva jucători aliniați contra lui Juve:
Sommer 36
Acerbi 37
Mkhitaryan 36
Chalhanoglu 32
Să zicem că la portar 36 de ani nu înseamnă foarte mult, deși cel puțin la două goluri (acele șuturi de la distanță!) Yan Sommer parcă a împins cam greu și cam slab în picioare. Dar Acerbi și Mkhitaryan, deși legende ale fotbalului contemporan, par jucători ai altor vremuri. Mai ales armeanul, care niciodată n-a fost vreun fotbalist rapid, acum e mai lent decât …topirea ghețarilor.
Filosofia
Cristi Chivu a câștigat Liga Campionilor ca jucător (în 2010) având drept fundament tactica defensivă a lui Jose Mourinho. Cu ajutorul ei, nerr-azzurri au scos atunci în semifinale Barcelona și au bătut în finală Bayernul. La precedentele două Ligi ale Campionilor, ce-i drept îndepărtate în timp (1964 și 1965) funcționa același principiu, ”betonul” lui Herrera. Adică un joc economic, cu accent pe apărare și, în primul rând, fără fisuri. Nici Mourinho, nici Herrera n-au primit goluri precum cel de-al treilea luat de Cristi de la Juve, adică lovitură de colt urmată de un ”cap” imparabil. La Inter nu există să iei gol așa!
Viitorul
Vine meciul din campionat cu Sassuolo, dar până atunci e Liga Campionilor. Iată programul milanezilor în arena internațională, în prima parte a competiției:
Ajax (deplasare)
Slavia Praga (acasă)
Union St. G. (d)
Kairat (a)
Urează apoi Atletico Madrid, Liverpool, Arsenal, Dortmund. Așadar după un meci ”așa și așa” la Amsterdam (Ajaxul trece prin mari transformări), vor fi trei partide ușoare și apoi un final de program de-a dreptul infernal. Problema nu e acel final, ci meciurile mai ușoare cu Praga, cu Kairat și cu belgienii de la US, care trebuie obligatoriu castigate pe linie. Ca și meciuri precum cel care urmează în Serie A cu Sassuolo. Acestea sunt adevăratele ”cuie” ale lui Chivu, așa cum a fost și cel cu Udinese. Aici n-are voie să facă pași greșiți. La Inter, așa cum a spus și Sacchi, nu se admite așa ceva!
