Marea favorită a grupei I, o echipă de mare valoare, a călcat mai mereu în străchini și, în loc să se califice la pas, a contribuit la acest final palpitant.
Când s-a tras la sorți grupa, elvețienii puteau să facă deja o excursie cu mașina în Germania (e aproape!) și să vadă unde se va caza la turneul final. Cine să le pună probleme? Israelul? Ceva potențial, dar o valoare departe de cea a helveților. România? Cu cine, cu fotbaliști din Serie B italiană? Kosovo? Să fim serioș! Celelalte, adică Belarusul și Andorra, nu contau, erau de umplutură.
O echipă de clasă
Sfertfinalistă la Euro 2020 (din 2021!), după ce eliminase Franța la penaltyuri, chiar la București. Calificată fără emoții la ultimele turnee finale, trecând mai mereu de grupe, chit că în Qatar luase un 6-1 de la Portugalia de-i merseseră fulgii. Jucători de o valoare deosebită, activând (și jucând titular!) la mari cluburi europene.
Cotele și cluburile celor mai importanți fotbaliști elvețieni:
Kobel, Dortmund, 35*
Akanji, Manchester City, 38
Elvedi, Monchengladbach, 14
Zakaria, Monaco, 20
Schar, Newcastle, 10
Xhaka, Leverkusen, 20
Okafor, Milan, 20
Amdouni, Burnley, 15
*cotații Transfermarkt, exprimate în milioane de euro.
O colecție de vedete
În tabelul de mai sus i-am trecut doar pe cei peste 10 milioane de euro. Merită amintiți însă și portarul Sommer, titularul lui Inter, cu 5 milioane (probabil atât de puțin din cauza vârstei sale, 36 de ani), sau fundașul stânga Rodriguez, titular și el la AC Torino, 7,5 milioane. Prin comparație, jucătorii de top ai contracandidatelor abia dacă se apropie de 10 milioane:
România – Drăgușin (Genoa) 10
Israel – Gloukh (Salzburg) 10
Kosovarul Rrahmani (Napoli) e o excepție, cu 25 de milioane ale sale, care dublează de fapt cota de transfermarkt a reprezentativei sale.
Iată și cotele totale estimate de transfermarkt ale protagonistelor din grupa I:
Elveția 242
România 73
Kosovo 47
Israel 39.
Diferențe enorme
Se poate observa că doar Akanji valorează aproape cât lotul Israelului. Și că dacă românii, israelienii sau kosovarii se străduiesc să încopească din ce pot formule de joc decente, helveții sunt nevoiți să lase pe bancă vedete de multe milioane de euro.
Acele finaluri de coșmar
Când lăsa mai abitir impresia că se va califica fluierând, Elveția a început să aibă probleme pe finalul meciurilor. Nu numai acum, la Felscut, când a fost egalată de Israel (1-1) în minutul 88. Distracția a început la Pristina, când a condus cu 2-0, a luat primul gol în minutul 66, iar pe-al doilea, cel egalizator, în minutul 90+4.
Mai spectaculoasă a fost deplasarea noastră la Lucerna. Când arbitrul de rezervă arăta tăblița cu minutele de prelungire, era 2-0 pentru ei și ne aducem aminte cu bucurie că s-a terminat 2-2, grație ”dublei” lui Mihăilă. Cumva altfel au stat lucrurile când au întâlnit acasă modesta reprezentativă a Belarusului. A fost 1-0 pentru Elveția, apoi 1-3 și în final 3-3. Ceea ce tot inconstanță înseamnă.
Un selecționer contemplativ
Murat Yakin (49 de ani) a fost, ca și fratele său Hakan Yakin, unul dintre marii fotbaliști ai Elveției din ultimele decenii. Nu vine de nicăieri nici ca tehnician, are în spate peste 15 ani de carieră de antrenor, la cele mai importante echipe din Țara Cantoanelor (Grasshoppers, Basel), dar și la Spartak Moscova. Experiență, valoare, o viață trăită în fotbal. Dar Murat are un dar neîntrecut de a da cu bâta în baltă. Face schimbări anapoda, nu știe să gestioneze finalurle, pare să nu priceapă nimic din ceea ce se întâmplă în jurul său. Iar presa elvețiană nu-l iartă!
Țară de imigrație
Poate că și diversitatea etnică a jucătorilor e una dintre cauze. Meșterul ceasornicar de pe vremuri sau fabricantul de ciocolată erau descendenți direcți din Wilhelm Tell, iar astăzi Okafor, Akaniu, Zakaria, Xhaka și chiar selecționerul Yakin par să recompună Planiglobul sub steag elvețian. Dar e greșit a judeca astfel. Mulți dintre acești băireți s-au născut în Elveția, unde părinții lor au venit în căutarea unui trai mai bun. Iar când o țară te adoptă, copiii tăi cresc și trăiesc deja în mentalitatea noii lor patrii.
Și totuși, probabil că vor fi la Euro
Băieții lui Yakin ar fi putut să bea șampania calificării încă de miercuri seara, de la Felcsut, dacă ar fi câștigat cu Israel. Așa, par doar să amâne cu trei zile deznodământul. Dacă Elveția o bate sâmbătă pe Kosovo, vine la București din postura de calificată la Euro 2024, și probabil că așa va și fi. Dar, cine știe? Mingea e mai rotundă decât mărul de pe capul copilului lui Wilhelm Tell…
