Aproape că nu poți să deschizi netul fără să afli că s-a mai accidentat grav cineva și va reveni pe teren abia peste câteva luni. Ligamente încrucișate (un fel de boală fără leac a fotbalului), leziuni musculare, pubalgii, probleme la inghinali. Altădată aceste probleme nu că n-ar fi existat, dar erau mult mai puține. Care să fie cauzele? Suprasolicitarea oare? Că la nivelul condițiilor nu se poate face comparație între perioada de acum și cea din urmă cu trei-patru decenii…
Scoatem din calcule accidentele ”mecanice”. Carambolurile, intrările dure, picioarele rupte de către adversari. Vremea poveștilor Morais-Pele, Schumarcher-Battiston, Lăcătuș-Ardeleanu, Șeroni- Bancu, Goycoechea-Maradona și altele pare să fi apus demult. Saltul tehnologic (televiziune, VAR) te mai domolesc să intri ciobănește, până și episodul relativ recent de la noi, Țicu-Dragoș Iancu, e aproape singular, deși acolo nu a fost intenție, ci mai mult întâmplare nefericită.
Din iarbă, la RMN
Despre celelalte accidentări vorbim. Nici măcar despre cea foarte gravă a lui Dani Carvajal, survenită în urma interacțiunii cu un adversar,, dar neprovocată de către acesta. Ci despre acele episoade în care jucătorul pur și simplu se lasă jos pe iarbă, cheamă echipa medicală, apoi cere schimbare. Urmează examene medicale, RMN-uri și vestea că va sta mai multe luni pe tușă. Leziuni musculare depistate doar cu ajutorul rezonanței magnetice sau păcătoasele de ”ligamente încrucișate”, în acest din urmă caz fiind nevoie de intervenție chirurgicală.
Lista pacienților
În acest moment, în fotbalul intern și internațional parcă sunt mai mulți acidentați decât au fost vreodată. Fără a avea pretenția de a-i fi cuprins pe toți, iată o înșiruire a acestora:
La noi:
FCSB: Lixandru, Fl. Tănase, Băluță, Octavian Popescu, Chiricheș, Olaru (abia revenit)
Dinamo: Golubovic, Abdallah, K. Boateng, Homawoo (ultimii trei au revenit, dar au lipsit o perioadă)
Rapid: Kait, Emmers, Hromada (ultimii doi au revenit)
Petrolul: Țicu
Craiova: Screciu (a lipsit aproape un an), Koljic (accidentări repetate, doar prima provocată ”mecanic”)
Oțelul: Cisotti
La ”alții”:
Real Madrid: Alaba, Dani Carvajal, Eder Militao, Courtois
Barcelona: Lamine Yamal, Lewandowski, Christensen, F. De Jong, Araujo (ultimii trei au revenit)
Man. City: Rodri
Suprasolicitarea?
S-ar putea spune că aceasta ar fi principala cauză. Nu demult, proaspătul ”Balon de Aur”, Rodri, s-a plâns că sunt prea multe meciuri și, ironia sorții, la scurt timp după aceea tocmai el s-a accidentat grav. I s-a răspuns că de aceea la marile cluburi salariile sunt cele care sunt, foarte mari, pentru c ăși cerințele de cantitate și de calitate sunt tot mari. E adevărat, fotbaliști ca el dispută vreo 70-80 de meciuri pe an. Dar între 60 și 70 au și cei de la FCSB, de exemplu, salariile pe săptămână ale megastarurilor (multe dintre ele spre 400 de mii de euro) fiind câștigate de vârfurile valorice ale campioanei României cam în doi ani.
O comparație
Roș-albaștrii au disputat până acum în acest sezon 29 de partide (15 în campionat, 12 în Europa, una în Cupă, una în Supercupă) și mai au, până la Crăciun, altele 10 (șase în Liga 1, câte 2 în Europa League și în Cupa României). Se ajunge aproape de 40, doar în sezonul de toamnă, întins (la noi) pe 5 luni, din iulie până în decembrie. Pe vremuri echipele românești disputau 34 de partide în Divizia A, vreo 5 în Cupă, vreo 6-7-8-9 în Europa, iar selecționabilii mai aveau cam 6-8 apariții la echipa națională. Ajungeam la un total de 55, până la 60 de meciuri, în cei mai solicitanți ani. Acum numărul e mult mai mare.
Condițiile
Toate aceste probleme medicale contemporane apar deși în zilele noastre mingile sunt mai ușoare decât altădată, terenurile sunt mult mai bune, condițiile de deplasare (cazări, avioane charter) nu se pot compara cu ce a fost. Alimentația nu mai înseamnă ciorbe, omlete, grătare, ca odinioară, ci e controlată de nutriționiști care calculează fiecare calorie și fiecare alergen. Există condiții de recuperare, camere hiperbarice, tot felul de aparate sofisticate, pe vremuri se intra în saună, sumar, apoi urma o bere sau un șpriț. Plus că acum loturile sunt alcătuite din peste 25 de jucători, pe când Steaua 86 sau Craiova Maxima au atiis acele performanțe având la dispoziție 16-17 fotbaliști. Plus că acum sunt 5 schimbări, pe vremuri erau doar două.
S-a pierdut ”imunitatea”?
Toate aceste argumente pledează în favoarea ideei că acum accidentările ar trebui să fie mai puține decât erau altădată. Dar din păcate sunt mai multe. Oare s-a gândit cineva cine erau fotbaliștii anilor optzeci? Cei mai mulți dintre ei, copii de la țară, hrăniți natural, cu găina din bătătură mutată în oală, cu alimente din gospodăriile părinților, cu obișnuința de a face mișcare de la cele mai fragede vârste, fie că această mișcare se rezuma din ceva munci agricole pe câmp. Acum, majoritatea fotbaliștilor provin din mediul urban, sunt hrăniți de la supermarket, mai scapă și la câte un fast-food, beau, în copilărie, pe post de sucuri, toate prostiile pline de E-uri, li se dau de către părinți, la fiecare banal roșu în gât, zeci de medicamente. Aici ar putea fi o parte a explicație!
