Demisia lui Mircea Lucescu de la Dinamo Kiev și probabila retragere a acestuia lasă breasla antrenorilor români în activitate fără un lider uriaș, al cărui loc pare extrem de greu de ocupat. Golazzo.club trece în revistă tehnicienii români notabili care lucrează în acest moment în străinătate și propune câteva concluzii desprinse din analiza listei, laolaltă cu numele care pot aspira la coroana rămasă vacantă în lipsa lui „Il Luce”.
O primă concluzie este că, în acest moment, singurul antrenor român care activează în fotbalul „adevărat”, adică în cel occidental, rămâne în continuare Laszlo Bölöni. Cu doar câteva luni înainte să împlinească 71 de ani, fostul căpitan al naționalei tricolore rămâne antrenorul serios care și-a creat o carte de vizită respectabilă în elita fotbalului mondial.
FC Metz, echipa pe care a promovat-o astă-primăvară, ocupă după 12 etape un foarte bun loc 12 în Ligue 1, campionatul Franței, cu 13 puncte și golaveraj 12-18. Obiectivul rămâne, fără discuție evitarea retrogradării.
Bölöni are în palmares un titlu de campion cucerit în Portugalia, cu Sporting Lisabona (2002), și un altul câștigat în Belgia, cu Standard Liege (2009). Această performanță, de a câștiga campionatele în două țări occidentale (chiar dacă acestea nu au competiții interne din prima linie), rămâne ceva ce nici măcar Mircea Lucescu n-a reușit.
Pentru toate acestea, Bölöni merită să fie considerat acum liderul antrenorilor români în activitate.
Bőlőni e noul lider, Răzvan Lucescu ar putea să-i urmeze
O a doua observație este că numărul tehnicienilor noștri care rezistă în cadrul mai larg al continentului european (exceptând România) rămâne foarte mic. Nici măcar oameni care în țară se bucură de o presă foarte favorabilă și sunt cotați bine nu au reușit să reziste pe bătrânul continent, unde se dă ora exactă în fotbal.
După Bölöni, cel mai bine plasat este Răzvan Lucescu, fiul lui Mircea Lucescu. Acesta a revenit în 2021 la PAOK Salonic, în Grecia, cu care se califică în cupele europene fără a mai reuși să se apropie însă de titlu, performanță izbutită doar în 2019, pe parcursul primul mandat acolo (2017-2019). Acum, Lucescu junior e pe locul 3 în campionat.
I-am mai putea nota pe Costel Gâlcă, care pregătește formația Radomiak Radom, din prima ligă a Poloniei, pe Marius Șumudică, în vogă la Gaziantep, din prima ligă a Turciei, și pe Adrian Mutu, la Neftchi Baku (Armenia).
Desigur, lista nu se încheie aici. Adrian Ursea antrenează în liga a treia elvețiană, la Etoile Carouge, iar Cristi Chivu la echipa de tineret a celebrei Inter Milano. Cel puțin în cazul lui Chivu, acesta ar putea face, la un moment dat, pasul către o echipă mai importantă, deși timpul nu stă în loc și vedem că fostul internațional a ajuns deja, aproape pe nesimțite, la 43 de ani – vârstă la care alții sunt demult consacrați, cu trofee și performanțe în palmares.
După antrenorii români care rezistă în Europa vine plutonul celor aterizați prin lumea arabă sau în Extremul Orient.
Deși are la activ numeroase titluri în Liga 1 și calificări în grupele cupelor europene, precum și o bogată experiență pe banca unor echipe din străinătate, Dan Petrescu este în continuare foarte departe de visul său, acela de a antrena în Anglia. În acest moment, pregătește echipa sud-coreeană Jeonjuk Hyundai Motors, formație calificată în play-off-ul K League 1 și care e, probabil, superioară celor din Liga 1 românească, însă – totuși – în afara circuitului european.
În rest, pe antrenorii români de export scrie Orientul Mijlociu. Cosmin Olăroiu (Sharjah FC, din Emiratele Arabe Unite), Daniel Isăilă (Ajman, din Emiratele Arabe Unite), Cosmin Contra (Damac FC, din Arabia Saudită) Laurențiu Reghecampf (Al-Tai FC, de asemenea din Arabia Saudită), precum și surpriza George Timiș (Abha Club, tot din Arabia Saudită) și-au găsit locuri călduțe în primele ligi din țări arabe. Lor li se adaugă Florin Motroc, la Al Najma SC, din liga a doua saudită.
De ce nu reușesc românii să antreneze în Occident
O întrebare pe care și-ar putea-o pune microbiștii este de ce antrenorii români nu reușesc să antreneze la nivel înalt în campionatele europene. Dacă sunt întrebați chiar ei, tehnicienii noștri exilați prin țări exotice ori rămași acasă au tentația să învelească totul în celebrul staniol al conspirației. E greu să intri în circuitul campionatelor occidentale, îți trebuie pile, e nevoie să cunoști pe cineva, ăia îi preferă pe ai lor etc.
Aceasta poate fi o explicație, dar care reflectă doar o părticică din adevăr. În fiecare ecosistem există un echilibru. Inclusiv în fotbalul românesc funcționează aceste criterii ale circuitului închis, sunt preferați cam aceiași antrenori rotiți de colo-colo, chiar dacă mulți dintre ei nu au nicăieri performanțe. Președinții și patronii de cluburi îi preferă pe oamenii pe care-i cunosc, iar lucru valabil cam peste tot.
Însă dincolo de acest motiv mai sunt și cele legate de competență, adaptabilitate, anvergură. Germania, Italia, Franța, Anglia, Spania au școli de antrenori foarte puternice, de unde ies profesioniști veritabili. Oameni la curent cu noutățile, pregătiți teoretic și tactic, care cunosc mentalitatea profesionistă și știu ce rigori trebuie îndeplinite ca să obții performanță. Nu întâmplător antrenori italieni de mâna a treia veniți prin România au marcat puternic fotbalul nostru.
Partea mai puțin comodă a acestei constatări, că după 34 de ani de la Revoluție continuăm să avem în Occident un singur antrenor – Laszlo Bőlőni, plecat în Franța înainte de Revoluție –, spune ceva despre nivelul școlii românești de tehnicieni.
Antrenori români care activează în acest moment în străinătate
– Laszlo Bőlőni (FC Metz/Franța, Ligue 1)
– Răzvan Lucescu (PAOK Salonic/Grecia, Super League 1)
– Marius Șumudică (Gaziantep FK/Turcia, Super Lig)
– Costel Gâlcă (Radomiak Radom/Polonia, Ekstraklasa)
– Adrian Mutu (Neftchi Baku/Armenia, Premyer Liqa)
– Adrian Ursea (Etoile Carouge FC/Elveția, Promotion League – liga a treia)
– Cristian Chivu (Inter Milano Primavera/Italia, campionatul de tineret)
– Dan Petrescu (Jeonjuk Hyundai Motors/Coreea de Sud, K League 1)
– Cosmin Contra (Damac FC/Arabia Saudită, Saudi Pro League)
– Laurențiu Reghecampf (Al-Tai FC/Arabia Saudită, Saudi Pro League)
– George Timiș (Abha Club/Arabia Saudită, Saudi Pro League)
– Florin Motroc (Al-Najma SC/Arabia Saudită, Liga 2)
– Cosmin Olăroiu (Sharjah FC/EAU, Pro League)
– Daniel Isăilă (Ajman FC/EUA, Pro League)
