Triumful de la Euro 2024 face ca Spania să devină singura echipă europeană cu patru titluri continentale (Germania are trei, iar Italia și Franța – câte două). Golurile decisive din meciurile-cheie au fost marcate de Mikel Merino în minutul 119 (în „sfertul” cu Germania) și de tizul său Mikel Oyarzabal în minutul 86 (în finala cu Anglia). Ambii sunt basci de la Real Sociedad San Sebastian, ambii au fost rezerve și au intrat în repriza a doua. Și selecționerul Luis de la Fuente e din Țara Bascilor!
Spania, echipa care a jucat cel mai bun fotbal la Euro 2024, a triumfat în cele din urmă: 2-1 în finala cu Anglia, de la Berlin.
Ibericii au câștigat astfel și cel de-al 7-lea meci consecutiv la Euro 2024, dintre care unul singur în prelungiri (2-1 cu Germania, în „finala din sferturi”).
Spania a dominat și această ultimă partidă, în fața unor englezi cărora nu le-a mai mers cu rețeta cinică din meciurile anterioare.
La un moment dat, Anglia părea să reușească o a patra „remontada” consecutivă: a egalat în minutul 73 și încerca să împingă meciul în prelungiri. În celelalte meciuri eliminatorii, tot la 0-1, egalase în minutele 90+5 (cu Slovacia), 80 (cu Elveția) și 18 (cu Olanda), punctând decisiv în minutele 91 (cu Slovacia) și 90 (cu Olanda) sau câștigând la penalty-uri (5-3 cu Elveția).
De data asta, Spania a fost cea care a dat „lovitura de infarct”, prin rezerva Oyarzabal, în minutul 86.
Spania – Anglia 2-1: Nico Williams 47, Oyarzabal 86 / Palmer 73
SPANIA: Unai Simon – Carvajal, Le Normand (83 Nacho), Laporte, Cucurella – Rodri (46 Zubimendi), Fabian Ruiz – Lamine Yamal (89 Mikel Merino), Dani Olmo, Nico Williams – Morata (68 Oyarzabal). Antrenor: Luis de la Fuente (63 de ani).
ANGLIA: Pickford – Walker, Stones, Guehi, Shaw – Mainoo (70 Palmer), Rice – Saka, Foden (89 Toney), Bellingham – Harry Kane (61 Watkins). Antrenor: Gareth Southgate (53 de ani).
Spania a fost condusă de două ori, dar „remontadele” sale au fost rapide
În Grupa B, Spania a câștigat toate meciurile fără a primi vreun gol. Luis de la Fuente a folosit echipa de bază contra celor doi adversari „grei” (3-0 cu Croația, 1-0 cu Italia) și echipa de rezerve într-o partidă fără miză în clasament (1-0 cu Albania).
Apoi, Spania a încasat câte un gol în toate cele patru meciuri eliminatorii. De două ori a fost chiar condusă, de Georgia și Franța. Paradoxal, au fost și partidele în care ibericii au răsturnat scorul destul de repede, trecând în avantaj în minutul 51, respectiv 25.
Drumul Spaniei spre trofeu
- 3-0 cu Croația: Morata (29), Fabian Ruiz (32), Carvajal (45+2)
- 1-0 cu Italia: Calafiori (55 – autogol)
- 1-0 cu Albania: Ferran Torres (13)
- 4-1 cu Georgia: Rodri (39), Fabian Ruiz (51), Nico Williams (75), Dani Olmo (83) / Le Normand (18 – autogol)
- 2-1 cu Germania (după prelungiri): Dani Olmo (51), Mikel Merino (119) / Wirtz (89)
- 2-1 cu Franța: Lamine Yamal (21), Dani Olmo (25) / Kolo Muani (9)
- 2-1 cu Anglia: Nico Williams (47), Oyarzabal (86) / Palmer (73)
BILANȚ: 7 partide / 7 – 0 – 0 / golaveraj 15-4
Rezervele-dinamită: Mikel Merino și Mikel Oyarzabal
Cu adevărat complicate au fost „sfertul” cu Germaia și finala cu Anglia. Au fost singurele două meciuri în care, după ce a deschis scorul și a fost egalată, Spania a punctat decisiv foarte târziu: în minutul 119 contra gazdelor, respectiv în minutul 86 contra englezilor.
Autorii acestor două goluri-cheie sunt doi basci de la Real Sociedad, echipa din San Sebastian care anul trecut a jucat în Liga Campionilor, iar în urmă cu două luni a încheiat pe locul 6 în La Liga (după Real Madrid, Barcelona, Girona, Atletico Madrid și Athletic Bilbao).
Mikel Merino (28 de ani) l-a înlocuit pe Nico Williams în minutul 80, la scorul de 1-0, și a marcat în minutul 119 golul prin care Spania a eliminat Germania.
Mikel Oyarzabal (27 de ani) l-a înlocuit pe Morata în minutul 68, la scorul de 1-0, a marcat în minutul 86 golul prin care Spania a învins Anglia.
Mikel Merino joacă la Real Sociedad din 2018 (anterior a mai fost la Osasuna, Borussia Dortmund și Newcastle), iar Oyarzabal din 2015, fiind format de clubul din Țara Bascilor.
Deși rezerve, Mikel Merino și Oyarzabal au jucat în toate cele 7 meciuri ale Spaniei la Euro 2024! Ei au fost titulari contra Albaniei și au intrat în repriza a doua în celelalte 6 partide.
Cele mai mari contribuții: Țara Bascilor, Catalunya și Madrid
Această echipă a Spaniei a fost o combinație interesantă de jucători basci, catalani și madrileni. Îi vom trece în revistă doar pe cei care au contat, fiind fie titulari, fie rezerve cu aport consistent.
Țara Bascilor (regiune din nord, vecină cu Franța și cu deschidere la Oceanul Atlantic) a fost cel mai bine reprezentată: 4 jucători de la Real Sociedad (Le Normand, Mikel Merino, Oyarzabal, Zubimendi) și 3 de la Athletic Bilbao (portarul Unai Simon, atacantul-minune Nico Williams și fundașul Vivian).
Acestora li se adaugă fundașul Laporte, care joacă în campionatul Arabiei Saudite, după 6 ani la Manchester City, dar s-a format tot la Athletic Bilbao (perioada 2012- 2018).
Și Le Normand, și Laporte s-au născut în Franța. Așadar, cuplul de fundași centrali e venit de dincolo de Pirinei!
Catalunya (regiune din nord-est, vecină cu Franța și cu deschidere la Marea Mediterană) a fost reprezentată de briliantul Lamine Yamal și de mijlocașul Pedri, cel accidentat de germanul Kroos în „sferturi” și scos din circuit pentru restul competiției.
Tot în „academia Barcelonei” s-au format Dani Olmo și Cucurella, care în prezent joacă în Germania (RB Leipzig), respectiv Anglia (Chelsea).
Madridul a fost reprezentat de Carvajal, Nacho (de la Real Madrid) și căpitanul Morata (format de Real Madrid, dar înregimentat în ultima vreme la Atletico Madrid).
Rodri e produsul lui Villareal, iar Fabian Ruiz și Jesus Navas – cei ai echipelor din Sevilla. Primii doi s-au transferat la mari cluburi din străinătate (Manchester City, respectiv PSG).
N-au contat la acest turneu final Joselu (Real Madrid), Alex Grimaldo (Bayer Leverkusen), Alex Baena (Villarreal) și Fermin Lopez (Barcelona), precum și portarii Raya (Arsenal Londra) și Alex Remiro (Real Sociedad).
Bascul Luis de la Fuente e triplu campion european: la juniori, tineret și seniori!
Și selecționerul Spaniei, Luis de la Fuente, este tot din Țara Bascilor! El s-a născut în orășelul Haro pe 21 iunie 1961. S-a format la Athletic Bilbao și a jucat la două echipe basce (Bilbao și Alaves), precum și la Sevilla, în Andaluzia.
Tot la Athletic Bilbao (2006-2007, 2009-2011) și Alaves (2011), în Țara Bascilor, s-a remarcat și ca antrenor, înainte de a fi cooptat în echipa tehnică a Federației Spaniole de Fotbal. Luis de la Fuente a condus Spania U19 (2013-2018), Spania U21 (2018-2022), Spania U23 (2021, în paralel) și prima reprezentativă a Spaniei (din ianuarie 2023).
Ca selecționer, Luis de la Fuente întregește o triplă formidabilă. El a devenit campion european, la cârma Spaniei, la Under 19 (2-0 cu Rusia în 2015, în Grecia), Under 21 (1-0 cu Germania în 2019, în Italia, când România a ajuns în semifinale) și, acum, la seniori (2-1 cu Anglia, în Germania)!
5 titluri în 6 finale
Spania a jucat 6 finale de mari competiții: una în Campionatul Mondial și 5 în Campionatul European. Ibericii au cel mai bun procentaj de succes în meciurile cu o miză atât de mare: au câștigat finala mondială și 4 din cele 5 finale europene!
De patru ori a existat gol decisiv, marcat de Marcelino (în 1964), Fernando Torres (2008), Iniesta (2010) și Oyarzabal (2024).
Campioane europene
- 4 titluri: Spania
- 3 titluri: Germania
- 2 titluri: Italia, Franța
- 1 titlu: URSS, Cehoslovacia, Olanda, Danemarca, Grecia, Portugalia.
Campioane mondiale
- 5 titluri: Brazilia
- 4 titluri: Italia, Germania
- 3 titluri: Agentina
- 2 titluri: Uruguay, Franța
- 1 titlu: Anglia, Spania
Cele 6 finale ale Spaniei
- 1964 (Madrid): Spania – URSS 2-1 (Pereda 6, Marcelino 84 / Husainov 8) / CE
- 1984 (Paris): Franța – Spania 2-0 (Platini 57, Bellone 90) / CE
- 2008 (Viena): Spania – Germania 1-0 (Fernando Torres 33) / CE
- 2010 (Johannesburg / Africa de Sud): Spania – Olanda 1-0, după prelungiri (Iniesta 116) / CM
- 2012 (Kiev): Spania – Italia 4-0 (David Silva 14, Jordi Alba 41, Fernando Torres 84, Juan Mata 88) / CE
- 2024 (Berlin): Spania – Anglia 2-1 (Nico Williams 47, Oyarzabal 86 / Palmer 73) / CE
BILANȚ ÎN FINALE: 6 partide / 5 – 0 – 1 / golaveraj 10-4
Primul Campionat European cu 6 golgheteri. Răzvan Marin a fost la un gol distanță
A fost o criză a golgheterilor la acest Campionat European. Niciun jucător n-a reușit mai mult de 3 goluri, deși finalistele au jucat câte 7 partide.
Ca urmare a unei decizii luate de UEFA aproape de sfârșitul competiției, n-a mai fost desemnat un singur golgheter (pe baza unor criterii de departajare), ci au fost declarați golgheteri toți jucătorii care au punctat de câte 3 ori. Sunt 6 golgheteri din 6 țări diferite, ale căror echipe au jucat între 4 meciuri (Slovacia, Georgia), 5 (Germania), 6 (Olanda) sau 7 (Spania, Anglia).
În afara celor 6 fotbaliști care au marcat câte 3 goluri, la Euro 2024 au existat și 10 jucători care au punctat de câte două ori. Printre ei, și românul Răzvan Marin, care astfel s-a plasat în Top 16 golgheteri.
Golgheterii Euro 2024
3 goluri:
- Harry Kane (30 de ani / Anglia / Bayern München)
- Dani Olmo (26 de ani / Spania / RB Leipzig)
- Jamal Musiala (21 de ani / Germania / Bayern München)
- Cody Gakpo (25 de ani / Olanda / FC Liverpool)
- Ivan Schranz (30 de ani / Slovacia / Slavia Praga)
- Georges Mikautadze (23 de ani / Georgia / Metz – Franța).
2 goluri:
- Nico Williams (21 de ani / Spania / Athletic Bilbao)
- Fabian Ruiz (28 de ani / Spania / PSG)
- Jude Bellingham (21 de ani / Anglia / Real Madrid)
- Niclas Füllkrug (31 de ani / Germania / Borussia Dortmund)
- Florian Wirtz (21 de ani / Germania / Bayer Leverkusen)
- Kai Havertz (25 de ani / Germania / Arsenal Londra)
- Donyell Malen (25 de ani / Olanda / Borussia Dortmund)
- Breel Embolo (27 de ani / Elveția / AS Monaco)
- Merih Demiral (26 de ani / Turcia / Al Ahli Jeddah)
- Răzvan Marin (28 de ani / România / Empoli).

Vă salut! Eu sunt Grigore Cartianu, un „tânăr jurnalist” trecut de 55 de ani. Activez în presă din 1991, când eram student. Am debutat la revista nr. 1 a vremii, Expres Magazin. Am lucrat apoi la Evenimentul zilei, Sportul românesc, Prosport, Jurnalul Național, din nou Evenimentul zilei, apoi Adevărul și România liberă.
Am trecut prin toate etapele devenirii unui gazetar: reporter (Expres Magazin), reporter special (Sportul românesc), șef departament (Evenimentul zilei, Prosport), redactor-șef adjunct (Jurnalul Național), prim redactor-șef adjunct (Evenimentul zilei), redactor-șef (Jurnalul Național, Adevărul), publicist comentator (România liberă).
Am participat la lansarea a două cotidiane de top: Evenimentul zilei (1992) și Prosport (1997).
În 2018 am lansat propria publicație: Ziaristii.com, la care sunt redactor, editor, redactor-șef, director, manager și femeie de serviciu.
Am făcut 10 ani presă sportivă (1992-2002), iar această pasiune am cultivat-o și la ziarele generaliste.
Am o pagină de Facebook foarte activă, cu 145.000 de followers.
Am publicat 10 cărți, într-un tiraj total de peste 400.000 de exemplare. Două dintre ele au tematică sportivă: „Hora de la miezul nopții” – odiseea World Cup 1994 (lansată în 1995) și „Hagi” (2000) – ajunsă deja la ediția a 5-a. Câteva cărți mi-au fost traduse și publicate și în alte țări, de la Italia la Brazilia.
Am fost acreditat la Campionate Mondiale (1998, 2006) și Europene (1996, 2000) de fotbal.
Am realizat mii de emisiuni TV, am participat ca invitat la alte mii.
Am scris scenariul unui film care a câștigat concursul CNC la secțiunea documentar: „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”.
Sporturile favorite: fotbal, tenis, înot.
Scriitorii favoriți: Gabriel Garcia Marquez, George Orwell, Umberto Eco, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Ioan Luca Caragiale. Plus Ioan Chirilă!