Recunosc, am o problemă cu clauzele penibile din fotbalul românesc! Pur și simplu, nu le înțeleg. De ce îi iei dreptul la muncă unui fotbalist? Adică de ce Bîrligea nu ar avea voie să joace sâmbătă seara contra fostei lui echipe? Care-i logica acestei clauze pe care o folosesc mai toți patronii din România. N-are dom’le voie să joace cu noi, că ne dă gol și luăm bătaie. Păi n-ai luat șefule 2 milioane de euro pentru el? Nu merită să iei bătaie pentru banii ăștia? Adică de ce Figo a putut să joace când a plecat de la Barcelona la Real Madrid? Și ăla a plecat pe vreo 60 de milioane. De Euro, nu de lei amărâți. S-au supărat șefii Barcelonei că le-a dat gol? Niciodată. Dar așa-i la noi, fotbalul fără logică în care campioană iese o echipă antrenată dintr-o sufragerie. Sau dormitor, depinde!
Singur în lume, la doar 10 ani
Povestea lui Bîrligea începe din Brăila natală. Și nu e deloc cea mai veselă. Nu avea nici 10 ani când părinții lui au decis să se despartă. Era atunci legitimat la Academia lui Hagi. Cum atât el cât și sora lui au rămas în grija mamei, cei trei s-au întors în Brăila, orașul natal al mamei lor. Fără bunici, fără rude, crescut doar de către propria-i soră, cu doar trei ani mai în vârstă. Mai mult, au trebuit să se descurce singuri după ce părintele care-i creștea a plecat în Italia, să aibă grijă de bătrânii de acolo și pentru a încerca să le ofere celor doi copii o viață cât de cât normală. Bîrligea a fost dus de mână de mama sa la Luceafărul Brăila, în martie 2010. De aici începe, practic ascensiunea noului star din Liga 1.
„M-au sunat cei de la Constanța: ‘Domne, avem un băiat care s-a mutat la Brăila. S-a despărțit taică-su de maică-sa și s-a mutat acolo’. L-am căutat și l-am adus la mine la club. Avea calitate de vârf, de marcator. Bîrligea a jucat doar număr 9 încontinuu. A fost făcut pentru postul ăsta și a muncit foarte mult. A avut în el o răutate, o ambiție și se vede asta și pe teren. Și-a dorit mult să reușească ce să mai…” Laurențiu Calu, antrenorul lui Bîrligea la Luceafărul Constanța. Sursa: fanatik
Trei ani a durat chinul lui Daniel Bîrligea. Trei ani în care o avea alături doar pe sora lui, cea care-l ducea și lua de la antrenamente în fiecare zi, cea care avea grija să aibă mereu ce pune pe masă. Și când te gândești că niciunul dintre ei nu avea nici măcar buletin. Au stat pe unde au apucat, pe la cine i-a primit. Inclusiv antrenorul atacantului de la FCSB l-a găzduit o perioadă. Totul până când mama lor a reușit să-și facă o situație cât de cât bună la Palermo și să-și aducă cei doi copii aproape. Iar de aici, lucrurile încep să se așeze.
Palermo, start pentru Bîrligea
A debutat la Palermo U17, bun, atacant. A dat goluri. L-au văzut repede și boșșii de acolo și l-au mutat la ăia mai mari, la U19. Nu s-a descurcat rău nici acolo, doar că managerii clubului n-au fost printre cei mai răsăriți. Palermo a dat faliment fix în care Bîrligea juca la Primavera și era la un pas de echipa mare. Avea deja o cotă de piață de 75 000 de euro. Deloc rău pentru un fotbalist venit din Bărăganul pustiu, crescut de propria-i soră.
„În Italia am ajuns la vârsta de 13 ani. Mamei mele, fiind separată de tatăl meu, i-a fost greu să ne întrețină atât pe mine cât și pe sora mea. Eu aveam 12 ani, sora mea 16 ani, iar viața în România nu era ușoară. La Palermo, mama a avut posibilitatea să muncească, noi să mergem la școală, plus că am avut oportunitatea de a juca fotbal, iar asta, pentru mine, a fost alegerea ideală. Mama mea a început să muncească ‘badantă’, avea grijă de persoane mai în vârstă. După câțiva ani a început să muncească și sora mea alături de ea, pentru a o ajuta, dar și pentru a mă sprijini și pe mine. Pentru mine, cele două sunt totul în viață. Au avut tot curajul din lume să plece departe de țară pentru a avea un trai mai bun. Iar pentru asta vor avea tot sprijinul meu, toată viața”, Daniel Bîrligea sursa: prosport.
Imediat după falimentul lui Palermo, a ajuns în Serie C, la Teramo, un orășel de vreo 50 000 de suflete, cu o echipă de fotbal care nu făcuse nimic spectaculos în întreaga-i istorie. Și al cărei lot are acum o valoare de patru ori mai mică decât cota lui Bîrligea. Trei ani(pare cumva cifra care-i definește destinul) s-a chinuit Bîrligea prin diviziile inferioare ale Italiei. A prins 43 de meciuri în care a marcat de 7 ori și a dat o pasă decisivă. Un total de 1546 de minute! Și probabil că acolo s-ar fi pierdut dacă n-ar fi fost excepționalul departament de scouting la CFR-ului. L-au dibuit p-acolo, au dat 100 000 de euro pe el și START în viață. Viața aia adevărată, din care nu-ți lipsește nimic, dar pentru care muncești de-ți sar capacele. Pentru el începea la 21 de ani, 9 luni și șapte zile. Pentru prima dată lipsea cifra 3!
CFR l-a văzut fotbalist. FCSB a plătit 2 milioane și l-a luat
A dat primul lui gol în România, culmea într-un meci cu Farul Constanța. Din play-off. La câteva luni distanță de la transferul pe care nu l-a băgat nimeni în seamă. Se întâmpla în mai 2022 iar de atunci cariera lui Bîrligea a luat-o în sus. Are 29 de goluri marcate în cele 101 meciuri disputate în tricoul CFR-ului., într-un total de 5500 de minute. Adica un gol la aproape două meciuri dacă matematica mea de baltă nu mă înșală. Puțin pentru un atacant ar zice mulți. Mulți pentru un atacant care a fost antrenat de Dan Petrescu aș zice eu. Evident că sezonul trecut a fost cel mai bun pentru el: 30 de meciuri, opt goluri, cinci pase decisive, toate, evident în tricoul echipei din gruia. Și fără Dan Petrescu pe bancă.
Ba chiar a prins și două meciuri la echipa națională. 59 de minute cu Andorra, în preliminariile pentru Euro și 29 de minute cu Bulgaria, amicalul ce l-a lăsat în afara lotului care a mers în Germania. A marcat de două ori însă pentru naționala U21 a României. ÎN 11 meciuri. Și transferul la FCSB a venit de nicăieri. Patronul-antrenor al campioanei nu s-a mai uitat la bani, a scos două milioane din buzunar și l-a luat. Și l-a umplut de nervi și pe Dan Petrescu. Care Dan Petrescu măcar e liniștit: Bîrligea nu va juca în derby. Că așa-s regulile la noi. Ți-l dau, îmi dai bani mulți și nu-l folosești contra mea. Nu-i prost ăla care cere, e drept!
„Bîrligea zici că-i tanc american. Îi spulberă! Sunt încântați la antrenamente. Am vorbit cu Pintilii azi și mi-a zis că e atacant de valoare, că dă gol după gol. A zis că de-abia acum avem atacant. Atunci o să jucăm cu el atacant. Are o lejeritate și o liniște. Parcă e de 100 de ani la noi. E foarte stabil mental și are o siguranță a lui, o bărbăție”, Gigi Becali patron-antrenor FCSB
Cum ar putea arăta FCSB după venirea lui Bîrligea: Târnovanu- Pantea, Dawa, Ngezana, Radunovic- Șut, Edjouma- Băluță, Olaru, Tănase- Bîrligea
Mai distruge FCSB un fotbalist?
Dacă-i tanc sau fotbalist, de aici înainte o să ne lămurim. Pentru că la București e altă treabă. Orașul ăsta are obiceiul să distrugă oameni, indiferent de profesie. Orașul ăsta distruge fotbaliștii de obicei, nu-i formează. Una-i Clujul, alta-i ce se întâmplă aici. Și exemple avem cu duiumul: frații Costea, Dodel Tănase sau Tavi Popescu. Doar câteva exemple de super-talente, pierdute în mrejele capitalei. Sigur, Bîrligea pare alt aluat. Pare omul încercat de viață din toate pozițiile, pare omul care și-a înfipt serios dinții în prima bucată de noroc pe care a prins-o și nici că vrea să-i dea drumul. Are doar 24 de ani și poartă un tricou tare greu. Cel cu numărul 9. Al omului de la care se așteaptă să câștige bătălii. Are 24 de ani și câștigă într-o lună cât nu câștigă mulți dintre români într-un an întreg. Și banii atârnă greu și-ți pot lua mințile. La fel ca hienele disperate ale unui oraș care are obiceiul să distrugă oameni talentați. Și Bîrligea pare că e omul ăla talentat. Și nici n-a ținut cu Steaua de când era mic.
