FCSB avea nevoie ca de aer de toate punctele în meciul cu Universitatea Cluj. Și le-a luat după unul dintre cele mai slabe meciuri ale oamenilor lui Haralambie din acest sezon. Și cu ajutorul arbitrajului video care a văzut penalty-ul evident comis de Simion. La centru, nimeni altul decât fratele lui Istvan Kovacs. Și deloc surprinzător el nu apucase să vadă deși era extrem de bine plasat. Doar că despre istoria „amantlâcului” arbitrilor cu U Cluj am mai vorbit. D-aia nu a surprins pe nimeni lipsa de reacție a centralului.
Teama de U Cluj nu a fost degeaba
Ciuntit și el la fel ca FCSB, Sabău n-a venit la București să se predea. Și-a așezat echipa fix cum o făcuse contra CFR-ului etapa trecută și o făcuse perfect. Și deloc panicat de faptul că avea în față cea mai solidă echipă din competiție. Chiar și fără principalele vedete. Oamenii lui Haralambie au ținut steril de minge, fără niciun fel de emoții pentru Gertmonas. Nici dacă ai vrea să găsești ceva onorabil în forța ofensivă a campioanei n-ai avea ce. Bîrligea pare complet ieșit din mână, fără niciun fel de realizare sau amenințare pentru poarta Clujului, Miculescu fiind singurul ce a avut câteva tentative de a schimba traseele de atac ale Bucureștenilor, fără nicio importanță însă. Nici măcar astea n-ar fi existat dacă nu ar fi fost verticalizările clasice ale lui Chiricheș, cumva mijlocașul care ține în opinia mea echipa în spate. Nu că de partea cealaltă lucrurile ar fi stat altfel. U Cluj s-a mulțumit să respingă conștiincioasă atacurile bucureștenilor, să protejeze cât mai bine careul de 16 metri. De aici a venit cum și tentativa lui Baba Alhassan de a reedita isprava din meciul cu Dinamo, doar că de data asta n-a mai nimerit poarta. Și oricât de multe cuvinte ai vrea să inventezi, nu prea ai ce să scrii despre o repriză mai mult decât cheală. În care s-au întâlnit tocmai echipele care și-au împărțit prima poziție a clasamentului în timpul sezonului regulat.
Simion dă cu cotul, Kovacs nu vede
La pauză nu se schimbă nimic. Măr rog, nu în joc pentru că altfe, nea Gigi, patron-antrenor la el pe tăpșan îl scoate pe Toma și-l bagă pe Musi. Singurul care a înțeles schimbare a fost chiar nea Gigi, nu de alta, dar Toma nu se mișcase tocmai rău până atunci. Bănuiesc că și-a adus aminte că Musi a dat gol cu U Cluj în turul campionatului și l-a băgat din superstiție. În tot acest timp, meciul curgea spre un 0-0 liniștit, nu de alta dar nimeni nu avea curaj să tragă la poartă. Sau mă rog, să dea gol. Norocul campioanei s-a numit Simion, una dintre creatiile Academiei celor de la FCSB. Fără niciun fel de insinuare, da? Cred că a fost prima fază din careul oaspeților(să-mi fie cu iertare dacă greșesc dar a fost atât de plictisitor acest meci, încât mai uit) în repriza secundă când s-a întâmplat. Gabriel Simion l-a pleznit peste față pe Bîrligea care a rămas întins pe gazon. Inert era și Kovacs ăl mic, care deși era foarte bine plasat, n-a băgat de seamă ce tocmai se întâmplase sub ochii lui. L-a chemat Costreie de la VAR și după ce au tot parlamentat între ei s-a decis evidența: penalty pentru FCSB.
„Dacă vreți un verdict foarte clar: a fost penalty. Ca să nuanțez, sunt și niște circumstanțe. Jucătorul de la Cluj are mâna foarte în lateral, încearcă să blocheze înaintarea și, dintr-o neglijență, îl lovește în față. Din imagini e greu de spus cât de tare a fost contactul. Există un contact clar, un element care justifică intervenția. Nu e un penalty care să-mi placă, dar arbitrul are circumstanțe să îl acorde. De fapt, el nici nu l-a acordat inițial – era excelent plasat, acesta era unghiul corect, și antebrațul îl atinge destul de mult pe Bîrligea, chiar îl acoperă.
Costreie acordă penalty – nu știu cum a văzut el faza… Nu au mai fost „pixelate” imaginile, ca la celebrul henț cu Dinamo, și s-a revenit. A fost un dialog foarte lung, păreau că se ceartă, un schimb destul de aprins, și dat fiind că Kovacs era foarte bine plasat. Probabil au discutat despre intensitate. Ca să concluzionez: sunt destule elemente pentru penalty, iar decizia finală a fost corectă. Am mai avut o fază în trecut cu un jucător în genunchi – acolo era clar, avea fața coborâtă. Acum, însă, era doar puțin aplecat în față, nu era jos, astfel încât contactul să fie „în zona feței”. Eu nu aș încadra-o într-o fază de același gen”, Marius Avram, fost arbitru FIFA
Pe margine e panaramă mare. Sabău e un car de nervi, nu știu dacă din pricina lui Simion sau a lui Kovacs, dar cumva pare că a uitat de tot ajutorul de care a beneficiat din partea familiei Kovacs în acest sezon. Eu am zis după „ciordeala” cu Buzăul că se întoarce roata, dar n-a prea vrut să creadă. În fine. Miculescu arestează mingea deși pe teren erau și Radunovic și Bîrligea și dă gol.
„Nu am avut multe ocazii, dar sper să ne revenim la acest capitol. Cei de la U Cluj pot să spună cer vor, dacă VAR-ul zice că a fost penalty atunci este. Cred că au luat decizia corectă. Încă e devreme, mai sunt multe meciuri, nu știu cine va câștiga titlul, poate o să avem un avantaj dacă am câștigat acest meci, dar este devreme. E normal să fim obosiți, am jucat multe meciuri, dar ne face plăcere să jucăm în Europa. Erau obișnuiți să jucăm la acel nivel. O să ne obișnuim și așa, importante sunt victoriile”, Daniel Bîrligea-FCSB
U Cluj s-a trezit prin minutul 70. Trezit e oricum prea mult spus. Cu decizia de neînțeles a lui Ioan Ovidiu Sabău de a-l ține rezervă tocmai pe Blănuță, fix omul care i-a adus toate punctele în derby-ul cu CFR și cu prestații triste tare din partea Thiam și Macalou, ardelenii au contat doar pe final de meci. Primul șut pe poartă a venit în minutul 71, de la Fabry. Degeaba a trimis Sabău tot ce avea mai ofensiv pe teren. Blănuță a părut afectat de postura de rezervă, iar Miranyan nu a făcut altceva decât să salveze al doilea gol în poarta echipei, blocând execuția lui Gele. Chinul s-a sfârșit după vreo șase minute de prelungiri, cu o victorie a campioanei ce ar putea cântări enorm la finalul sezonului.
„Ce înseamnă să fiu mulțumit? Să spun că sunt mulțumit? Am fost doar noi pe teren, am controlat jocul. Bîrligea nu a fost în formă, Toma, nimic. Musi, mai bine îl lăsam pe bancă, nu a mișcat nimic. Tănase e accidentat, iar Miculescu a dat gol și și-a făcut treaba. Nu pot să spun că nu sunt mulțumit, dar pot să spun despre Baba și Edjouma. Baba, mai e cum mai e, dar Edjouma e pericol. Doamne ferește, pericol pentru noi, nu pentru adversari.
La vară o să facem curățenie, o să vedeți. Aducem 5 jucători. 3 din seara asta oricum nu o să mai fie: Edjouma, Musi și Băluță. Pentru ce să-i mai ținem? Ai mingea la tine, ești om în toată firea, ditamai fotbalistul, și nu poți să ții de minge, nu faci nimic cu ea? E bine că l-am băgat, să-mi dau seama unde e. Să terminăm bâlciul ăsta și să rezolvăm totul în vară. Cum să joci așa? Baba nu o să mai fie, o să fie Șut, o să fie și Tănase, și George Popescu. Musi era de parcă mingea urma să-i rupă piciorul. Să nu cumva să o atingă, parcă mingea avea cuțite și îl tăia. Când te complexează, pleci. Asta e realitatea”, nea Gigi patron-antrenor FCSB
Nimic la nimic
Când joacă echipele care s-au bătut pe prima poziție un întreg sezon regulat, parcă te aștepți să rupă norii. Doar că de data asta așteptai să se termine chinul. Nu cred că am văzut de multă vreme două echipe atât de plictisite. Sau atât de lipsite de logică. U Cluj complet preocupată să blocheze orice tentativă a bucureștenilor de a ataca încât a uitat complet că fotbalul chiar se joacă pe goluri. Sau punctele, măcar. FCSB a avut o popsesie de 64% în prima repriză, redusă cu 10 procente la finalul meciului. Explicabil prin cedarea deliberată a inițiativei după golul marcat de Miculescu. Șansele mari au fost tot în dreptul campioanei. Mai precis, șansa, că a fost doar una singură, în timp ce ai lui Haralambie și Pintilii au dominat și la capitolul pase, 440, față de 386 câte au reușit clujenii.
Iar când cel mai bun de pe teren e fundașul stânga Risto Radunovic, asta supen tot despre calitatea ofensivă a meciului. 13 șuturi spre poartă au tras fotbaliștii campioanei, doar 3 oamenii lui Sabău. Ceva mai echilibrat e raportul șuturilor pe spațiul porții: 3-2. Șase dintre 13 execuții ale bucureștenilor au venit din interiorul careului, doar unul singur în dreptul oaspeților. Pe scurt, un adevărat chin să reziști până la capăt.
„Până prin minutul 65-70, FCSB a controlat jocul. Am fost destul de timizi în prima repriză, n-am avut curajul să ieșim la joc, să ținem de minge, să avem posesia chiar și în unele momente când FCSB ne-a permis asta. Le-am dat mingea foarte ușor, am dat curaj adversarului. Au început să paseze, să fie foarte dinamici. Știam că au calitate atunci când au mingea. Am ajuns foarte puțin în careul advers, am finalizat foarte puțin. În a doua repriză, după minutul 65-70 am fost ce trebuia să fim, mai ales în ultimele 10-15 minute, în care am controlat, am pasat. Am fi putut, la ultimele acțiuni, la șutul lui Macalou și ultima fază, dacă ataca acolo Blănuță mingea, am fi putut egala.
Dar a fost prea târziu, iar FCSB are experiență. În astfel de jocuri trebuie să ai mai multă personalitate, mai mult curaj să joci, că nu se întâmplă nimic. Teama asta, de multe ori, îți anulează din calități. Teama să nu greșești, adversarul pune presiune, unii jucători nu au jucat probabil la un astfel de nivel. Când nu toți sunt cum trebuie, suferi. Nu ai calitate și controlul jocului. Am avut foarte multe momente, și în prima repriză, când am fi putut ține de minge mai mult timp”, Ioan Ovidiu Sabău-antrenor U Cluj
Când interesu’ poartă fesu’
Din fericire pentru mine, l-am prins pe fotbalistul Sabău. Și mi-a încântat de multe ori privirea cu eleganța din jocul lui. Nu despre asta vreau să vorbesc. Ci despre dezamăgirea pe care o trăiesc de fiecare dată când interesul îi poartă fesul. Poate puțini își mai aduc aminte că Sabău trebuia să joace la Steaua. Înainte de revoluție. Omul își dăduse cuvântul, îi promisese lui Iordănescu că va veni în Ghencea. Doar că pe fir a intrat și Dinamo, care i-a promis atunci, în plus față de ce-i oferise Steaua un video. Pentru generația mai tânără, vorbim despre un aparat în care se băga o caseta și apăreau niște imagini pe televizor. „Gugăl it”, că e mai simplu. Când i-a spus asta lui Iordănescu, ăla a turbat și i-a zis să se ducă la Dinamo. Se întâmpla asta în aeroportul Otopeni. După zeci de ani, Sabău a devenit antrenor și ne-a spus că nu comentează niciodată arbitrajul. Indiferent de deciziile pe care le iau frații Kovacs sau cine o mai împinge pe U de la spate. Doar că atunci când pare că nu-i convine, elegantul și civilizatul Sabău sucește placa.
„Ce aș putea să mai zic despre penalty? S-a dat cum s-a dat, specialiștii vor trage concluzii. Când stai 4 minute la VAR și dai doar 5 minute de prelungiri… contra CFR-ului, fără intervenție VAR, s-au dat 8 minute de prelungire. În rest, zic că s-a descurcat destul de bine. Sigur, sunt multe discuții cu privire la acel penalty.”, Ioan Ovidiu Sabău după FCSB-U Cluj 1-0
Fix cam ca aia cu video. Bă e bine când îmi dai, dar parcă mereu vreau ceva în plus. Ce voiam să zic, de fapt. În spatele figurii blajine, cu privire de intelectual stă tot un „mitic” de rând, care după meciul cu Gloria Buzău îi ridica în slăvi pe baieții în negru ce tocmai îi băgaseră niște puncte în buzunar.
Pe de altă parte mi se pare teribil de grav ce a spus Gabriel Simion după meci. Omul zice că nu a avut nicio intenție să-l lovească pe Bîrligea. Deși este evident că a făcut-o, n-am niciun motiv să nu-l cred, însă continuarea este din alt film
„N-am avut nicio intenție, nu a fost penalty. Eu am lovit mingea și din inerție mâna mi s-a dus în spate, lovindu-l pe Bîrligea. Eu nici nu l-am văzut. N-a fost intenție, duritate și a dat penalty. Ce să-mi mai spună? Le-a spus colegilor că din punctul lui de vedere nu a fost penalty, dar că l-a întors de la VAR. Îmi pare rău pentru echipă, că am făcut un efort și plecăm fără nimic acasă”, Gabriel Simion-U Cluj
Dacă lucrurile stau așa, avem o mare problemă. Și sper ca grecul de la șefia CCA să ne „lumineze”. Dacă arbitrul le-a spus asta, sunt acuzații teribil de grave iar fratele mai mic are de dat multe explicații. Dar sunt convins că așa cum l-au acoperit de fiecare dată pe Istvan, vor trece cu vederea și spusele juniorului. În rest, să auzim numai de bine!
