Numai în pielea lui Zeljko Kopic să nu fii. Să treci de la agonie la extaz, de la gropar la salvator. La un pas să fie dat afară după startul dezastruos de an, croatul de pe banca lui Dinamo pare că a găsit rezolvarea. În liniște! Fără tam-tam-ul nostru mioritic, fără scandal la televizor.
Kopic a mers exclusiv pe mâna lui, a adus jucătorii de care știa că are nevoie, iar dezastrul pare a fi acum extrem de ușor de evitat.
Ce a schimbat Kopic
Nu am meritat aceste trei puncte pentru că am jucat spectaculos, pentru că am controlat jocul sau partea defensivă. Ci le-am meritat pentru că am avut o mentalitate puternică și un spirit de luptă. Sunt foarte mândru de jucători.
Zeljko Kopic, antrenor Dinamo, după victoria cu Hermannstadt
Cam la asta ar trebui să se rezume tot restul sezonului pentru Dinamo. Practic, contează doar meciurile cu echipele „mici”, cu cele peste care vor da și în play-off. „Câinii” au luat bătaie de la toată lumea în startul anului: 0-1 cu Petrolul, 1-2 cu Rapid, 1-2 cu FCU Craiova, după care s-a schimbat ceva. Oamenii aduși în această iarnă au început să-și intre-n ritm și a urmat o serie colosală: victorie cu 2-0 pe terenul campioanei, un 3-1, fără emoții cu Oțelul și, poate cea mai importantă dintre toate, 1-0 cu Hermannstadt.
Sigur, înfrângerea de la Cluj părea să-i tragă-n jos pe câini, dar aici s-a văzut ce înseamnă să ai antrenor. Și să-l lași să-și facă treaba. Oricum nu-și punea prea multe speranțe în jocul din Gruia. Dinamo a adus un singur fotbalist cu nume în această iarnă, dar care nu mai jucase de ceva vreme: Darko Velkovski, liber de contract. În rest, Domagov Pavici, Petru Neagu, fotbaliști care nu spun absolut nimic, și, ultimul pe listă, Eddy Gnahore, de la Ascoli, jucător ce în vârful carierei valora 4.000.000 de euro. Valoarea lui, acum, e de 10 ori mai mică.
Cum a arătat Dinamo la meciul cu Hermannstadt? Adnan Golubovic – Edgar Ie, Darko Velkovski, Răzvan Patriche – Gabriel de Moura, Eddy Gnahore, Domagoj Pavicic, Antonio Borduşanu – Hakim Abdallah (89 Petru Neagu), Astrit Selmani (50 Christian Ilic), Goncalo Gregorio (77 Ahmed Bani). Iar asta spune un singur lucru: Kopic a luat niște fotbaliști aproape terminați, le-a dat încredere și i-a scos la lumină. Chiar dacă doar în lumina chioară din Liga 1!
Pavicic a jucat excelent, dar poate fi mai bun. Văd că progresează. Gregorio a fost și el bun. Dar toată echipa a fost bună. Am avut momente bune și unele în care puteam juca mai bine. Dar am compensat greșelile prin efort.
Zeljko Kopic, antrenor Dinamo
E drept, cifrele nu arată prea bine pentru câini: posesia e zdrobitoare de partea ardelenilor: 68% au avut mingea oamenii lui Măldărășanu, care au avut și 11 ocazii uriașe, față de doar 6 câte a avut Dinamo. Și la șuturi pe poartă Hermannstadt e în avantaj, 5-2, iar la capitolul atacuri periculoase e dezastru pentru Dinamo.
De data asta, cifrele chiar nu au fost de prea mare ajutor. Cu chiu, cu vai, Dinamo a scăpat de zona nefericită a clasamentului fix în momentul în care trebuia. O întrebare rămâne, însă: Cine e de „vină”? Fără să vreau să-i ridic vreo statuie lui Kopic, nu pot sa nu văd cam cât de multă liniște e acum la Dinamo. Și, implicit, nu pot să nu fac o comparație cu fostul antrenor străin al câinilor, Dușan Uhrin jr. Cu câtă liniște pregătește croatul echipa, câtă încredere le dă jucătorilor. Asta spre deosebire de ceh, cel care arunca tot timpul vina pe fotbaliști după fiecare înfrângere. Și care și-a luat băgăjelul și a plecat după retrogradarea istorică din urmă cu aproape două veri. Și nici că a mai auzit cineva de el.
Nu știu cine l-a adus pe Kopic la Dinamo, cine l-a recomandat acționarilor, dar pare că a avut mână bună. Nimic nu „transpiră” din vestiar. Niciun jucător nu e prin discoteci, nici după victorii, nici după înfrângeri, pare cumva că toată lumea are un singur scop: acela de a o ține pe Dinamo în viață. Fix când absolut nimeni nu mai credea.
Și mai e un aspect, teribil de important: câinii sunt plătiți la zi. Fără salarii exorbitante și vedete de carton, Dinamo pare că ușor-ușor se vindecă. Însă minunile nu au o durată prea mare de viață pe la noi. Și, ca din senin, după câteva meciuri bune, apare și presiunea, complet și fix de neînțeles în acest moment.
Dacă va reuși să scape de la retrogradare în acest sezon, Dinamo își propune un obiectiv îndrăzneț pentru viitorul campionat. Andrei Nicolescu, administratorul special al clubului, a făcut public planul echipei. Împreună cu antrenorul Kopic a stabilit că, în sezonul următor, obiectivul este să lupte pentru un loc în playoff. Așa-i că e ironia sorții? Tu te chinui să scapi de matineu, încă nu-ți iese, dar te gândești deja la ce vei face în sezonul viitor. Sigur, declarația dă bine la suporteri, dar nici pe ei nu-i mai păcălești. Că-s de prea mulți ani lângă echipă pentru a mai crede balivernele acționarilor.
Cuplul Nicolescu&Voicu pare că face bine ce face acum și probabil că ar face și mai bine dacă ar lua, vorba Președintelui nostru, lucrurile pas cu pas. Și dacă nu și-ar mai face poze cu trofeele altora. Că Dinamo e un nume mult prea mare pentru a se uita în vitrina mică a rivalei CFR.
Dacă nu știe domnul Voicu, îi aduc eu aminte ce a pățit Gigi Becali după ce a purtat fularul lui Dinamo, la un meci în „Ștefan cel Mare”: a rămas și fără Steaua și a pierdut și orice sprijin din partea fanilor.
Că veni vorba despre suporteri. M-au impresionat terbili momentele de după victoria de luni seară: jucătorii și suporterii au stat minute bune pe gazon și au cântat împreună. Iar pentru asta, ultrașii din PCH merită să ne scoatem cam toate pălăriile disponibile. Împărțiți în multe brigăzi, n-au plecat niciodata de lângă echipă. S-au certat între ei, și-au mai pus piciorul pe gât, dar când a venit vorba de echipă, au fost mereu acolo. Și nu puțini. Aproape 7000 la meciul de pe Arcul de Triumf. Poate că pare puțin, dar, ca să înțelegem exact situația, oficialii lui Dinamo au anunțat ieri că în acest sezon s-a înregistrat cea mai mare medie de spectatorii din ultimii 10 ani!!!
Doar greșeală sau suntem conspiraționiști până la capăt?
Multe voci spun că Dinamo va scăpa de retrogradare și pentru că așa vor și deținătorii de drepturi tv, și șefii de la Ligă. Pentru că una e să te cheme Dinamo și alta să fii Unirea Slobozia sau Mioveni. Altă audiență e la un Dinamo – FCSB, cu totul alta la Slobozia – Voluntari. Pentru că banul dictează, ca peste tot în lume. Iar greșeala de arbitraj de luni seară pare să le dea apă la moară „conspiraționiștilor”. Și sper ca, totuși, ceea ce au făcut Iulian Călin și Ferencz Tunyogi să fi fost doar o greșeală, chiar dacă putea fi corectată din camera VAR. Dar stau și mă întreb, oare cui îi folosește Dinamo în Liga a doua? Pe cine ajută?
