Nu că n-ar mai avut fotbalul românesc parte de umilințe teribile, dar de data asta strategul numărul 1 din fotbalul românesc a fost cocoșat serios de o echipă anonimă până deunăzi. Campioana Macedoniei de Nord, cu nume imposibil de pronunțat se duce glonț către podiumul umilințelor celebre ale fotbalului nostru. Ce Knattspyrnufelag, ce Șahtior Karagandy, ce 17 Nentori, Shkendija, tată. Echipa ce ne-a dat speranțe că-l scoate pe Gigi Becali din fotbal (e declarația lui, nu a mea) și-a bătut joc de mult-lăudata campioană a României și la București. Echipa comparată de Mihai Stoica cu una de liga secundă de la noi s-a impus și la București, după victoria din tur și o trimite pe FCSB în Kosovo, pentru altă bătălie imposibilă, cea cu la fel de celebra Drita!
Oamenii au venit la stadion, dar n-au găsit fotbaliștii
O săptămână întreagă s-a rugat Mihai Stoica de fanii FC FCSB să vină la stadion. Pe unde a apucat: prin studiouri de televiziune, pe tik tok și alte d-astea, pe aleiile din jurul cantonamentului. Și oamenii l-au ascultat. Mai bine de 32 000 de suporteri ei campioanei s-au bulucit către Arena Națională, stadionul unde se părea că ai lui Haralambie se simt ca peștele-n apă. Doar că doar ei s-au bulucit. De la înălțimea laudelor venite dinspre habarnistul cu telefon mobil, băieții care speriau Europa în sezonul trecut au venit cu o lehamite demnă de un club de amatori, obosiți după orele grele petrecute la pescuit sau la tăiat de lemne. Că aveau nevoie de doar două goluri cu o echipă de Divizia B. Păi nu le dau ei o căruță amărâților ălora care avuseseră și curajul să-i amenințe înainte de joc. Cică au venit la București să-i bată. Cu toate „starurile” valide ai noștri erau ferm convinși că n-au ce păți. Sau poate le-o fi rămas în cap celebra: „Dacă ma scoate Shkendija, ma las de fotbal”. Din păcate l-a scos, tot din păcate nu s-a lăsat!
Nu neg, primele minute mi-au dat speranța că totul e în grafic și că nu-s probleme. Ai noștri dădeau impresia că vor să atace, dincolo oamenii temperați, dar extrem de periculoși dacă puneau piciorul pe minge. Bîrligea era să rezolve parte din problemă încă din minutul zece, după centrarea lui Risto Radunovic, dar din șase metri a dat-o peste poartă. Primul avertisment a venit patru minute mai târziu, când Ibraimi a scăpat singur în stânga, a scăpat lejer de jalonul Ngezana dar a dat puțin pe lângă. Hai că nu-i simplu cu „divizionara secundă”. Cumva, normalitatea se reinstaurează după aproape jumătate de oră de joc. Poate cel mai bun fotbalist al campioanei în prima parte, Octavian Popescu face o preluare de fotbalist adevărat după o degajare a lui Târnovanu, inventează și o pasă printre fundașii adverși pentru Bîrligea care-l lasă pe Cisotti singur cu portarul din Macedonia. Italianul nu stă pe gânduri și abia acum începe meciul. La general scorul e egal. N-au bă nene cum să ne bată ăștia!
Doar că pe Haralambie și Pintilii i-a trădat fix punctul forte din sezonul trecut: apărarea. Crețu vrea, dar este evident că nu mai duce, depășit aproape tot timpul de adversarul direct, asta în timp ce Ngezana părea că s-a apucat de fotbal în seara asta. Marele semn de întrebare este la Mihai Popescu, cel care le-a pus mingea pe tavă băieților din Macedonia în minutul 32, doar că s-au bâlbâit „nătărăii” ăia. În rest, părea că treaba lui este să piardă orice minge. Apogeul impotenței a venit în minutul 38, când o minge ajunsă pe nevăzute în careul lui Târnovanu i-a luat prin surprindere pe Crețu, Radunovic și Șut. Cei trei nu s-au înțeles care să o pleznească, a venit Latifi, le-a zâmbit și le-a dat și gol. Telefonul din Pipera tocmai ieșise de la încărcat și se avânta vijelios către canapea.
Klopp de Pipera a rezolvat și meciul ăsta
Omul n-are nicio vină. El chiar crede că se pricepe și că înțelege ceea ce doar oamenii ăia de pe bancă o pot face. Și vina e a tuturor celor care i-au cântat în struna atâta amar de vreme, a celor care i-au lăudat intervențiile cu talpa la moralul jucătorilor. Prima invenție: iese Octavian Popescu, repet, cel mai bun și cel mai activ participant la meci în tricoul celor de la FCSB și intră Alibec. Stai să vezi că-i rupe ăsta pe genunchi. Doar că schimbarea, nu schimbă nimic. Ba din contră tot ăilalți sunt pe val. Târnovanu scoate senzațional șutul lui Braimi, cel care, anterior, s-a distrat copios cu Ngezana. L-a întors pe toate părțile de a amețit săracul sud-african și s-a lăsat păgubaș. FCSB e atât de slabă încât nici măcar lovitura de cap a lui Mihai Popescu nu stârnește vreo emoție în tribună Cumva resemnați, fanii campioanei așteptau să se întâmple beleaua. Alibec trage și el fără direcție în minutul 65 iar întrebare de ce l-o fi adus e pe buzele tuturor.
„Am greșit schimbarea: Alibec, care nu este încă pregătit. Aici s-a greșit. Până la urmă, George mai făcea ceva, mai dribla. Aici s-a pierdut, la Alibec, care n-a contat deloc. A jucat o repriză și n-a avut nicio realizare, nimic!”, nea Gigi-patron/antrenor FCSB
Nu-i bai, că strategul mai are o idee. Cum scorul era 1-1, implicit ai lui trebuiau să o mai vâre o dată în poartă măcar pentru a duce meciul în prelungiri, nea Gigi îl bagă pe Alhassan. Mijlocaș! Mai spre fundaș, chiar! Intră și Politic, nu de alta dar nu mai avea pe cine să bage. Oamenii care i-au rezolvat calificările în sezonul trecut deveniseră persona non-grata și erau fiecare pe unde apucase. Și mai inventează una. Ca să-și desăvârșească planul. Bagă și un fundaș central, de teamă că Ngezana ar putea vedea și al doilea galben. Ca și cum ar fi contat dacă sud-africanul era sau nu pe teren. Intră Daniel Graovac, dar gata-gata să intre și mingea-n poartă. Tot în poarta noastră. Macedonenii își continuă paranghelia în defensiva noastră doar că Ibraimi are o execuție de liga secundă de la noi, dintr-o poziție perfectă. Mai erau 11 minute, de vreo doi bani mai era și speranță. Incapabili să înțeleagă momentul, băieții-gazdă nici măcar nu s-au mai apropiat de poarta fericitului Gaye. Ba chiar Târnovanu s-a întrebuințat serios la șutul lui Ademi. N-a mai avut ce face trei minute mai târziu, la execuția lui Krstevski, al cărui șut a fost deviat decisiv de Baba Alhassan. Inspirat, nu glumă, la schimbări!
„Nu ştiu sincer ce să vorbesc. Este greu să vorbeşti în momentele astea. Poţi doar să vezi ce ai greşit, ceea ce poţi să faci mai bine şi să încercăm să luăm, dacă e ceva bun, din acest meci, aceste meciuri şi să ne facem parcursul cât mai uşor de acum încolo. Din păcate, drumul nostru în Champions s-a închis, nu ne doream asta. Am încercat să luptăm, dar nu ştim ce s-a întâmplat. Puteam să fim mult mai pregătiţi, şi pe teren, şi mental, puteam să facem mult mai multe, dar acum e uşor să vorbeşti că puteai să faci, dar nu ai făcut.
Ne cerem scuze tuturor suporterilor, nouă, în primul rând, pentru că am fost penibili. Ne doream să facem multe, a fost o seară în care nu a intrat nimic şi putea să intre. Da, această seară putea să facă tot sezonul, din păcate a stricat tot sezonul şi suntem abia la început”, Daniel Bîrligea-FCSB
Și tare aș fi vrut să vă spun că uite așa, am încălecat pe o șa și v-am spus povestea mea, iar apoi să mă trezesc, să fie miercuri dimineață iar meciul să nu se fi disputat încă. Doar că nici Creangă sau Vlahuță n-ar fi putut țese o astfel de poveste. Poate că Bacovia ar fi fost mai nimerit să o așeze pe strofe!
E dezamăgire mare. Cred că am făcut o primă repriză bună, cu ritm bun. Am avut câteva situaţii bune de a marca şi, poate la… nu ştiu, singura lor oportunitate primim gol din fază fixă. Apoi nu ştiu, a doua repriză a fost ceva crunt, a fost dezamăgitor jocul prestat în repriza a doua. Prima repriză a fost bună, cu un joc bun, i-am presat, dar nu ştiu de ce în a doua repriză nu am reuşit să mai facem lucrul ăsta. Nu am mai avut un ritm bun, nu am reuşit să le facem pressing. Se pare că nu reuşim să facem jocuri bune în totalitate, să facem rezultate bune.
Acum îmi trec prin cap cele mai negre gânduri posibile şi sunt puţin debusolat. Ca să folosesc un clişeu e oarecum bine că urmează un meci important cu Dinamo, să facem un rezultat bun şi să ne revenim. Dar în seara asta e dezamăgire mare. Nu ştiu, nu fac comparaţii. Mi se pare prea mult. Erau aşteptări foarte mari, ne-am trasat obiective măreţe, ne doream foarte mult să ne luptăm până la capăt, să intrăm în Champions League. E important să muncim, să încercăm să ne revenim din punct de vedere moral şi să începem să câştigăm meciuri. E amărăciune mare. Staff-ul ne-a lăsat să ne liniştim. E greu să spui ceva acum. Ne dorim foarte mult să obţinem un rezultat foarte bun, e derby-ul României şi trebuie să ne ridicăm la un nivel foarte bun, Vlad Chiricheș-FCSB
FCSB nu a fost eliminată din Liga Campionilor. Doar din preliminarii!
Disperați să vedem și noi o echipă românească la masa bogaților, inventăm acum competiții din care suntem eliminați. Doar de dragul sintagmei. FCSB nu a ajuns nicio secundă în Liga Campionilor. Ci în bălăriile competiției, acolo unde UEFA trimite toți amărâții pentru a-și încerca șansa. Îi bagă pe toți la grămadă, să scape de ei cluburile cu adevărat importante. Sau mai exact, alea care aduc bani. Că e corect au ba, nu face subiectul discuției. Ce rămâne e doar momentul ăla penibil, în care ai tăi sunt umiliți de niște nimeni în drum și îți aduci aminte că la un moment dat ai însemnat ceva în fotbalul cu adevărat mare. FCSB nu a însemnat nimic în dubla asta cu Shkendija. Nici pe teren, nici în calculatoarele statisticienilor. Care păreau ceva mai optimiști la startul competiții, creditând campioana României cu 28 la sută șanse de a asculta imnul Champions League și în altă parte decât în boxele televizoarelor. Iar statistica este înfiorătoare: FCSB a avut, e drept, mai mult mingea, dar nu într-atât de mult încât să impresioneze pe cineva. Într-un meci disputat acasă, cu presiune constantă pusă de cei 32 000 de oameni din tribune pe oaspeți, ai lui nea Gigi au tras la poartă de 15 ori, adversarii doar de 9. Mai grav e că dacă vorbim despre șuturile pe spațiul porții, egalitatea e perfectă: 3-3. Restul, contează mai puțin.
„Din păcate, am pierdut ambele meciuri, trebuie să ne fie rușine de noi astăzi. Ne pare rău, dar uneori fotbalul te pedepsește. Trebuie să mergem înainte, fotbalul îți dă șansa să te refaci, mai ales când joci la trei zile. Vine derby-ul și trebuie să fim pregătiți. Am pierdut primul meci, iar aici a trebuit să grăbim lucrurile. Ei au fost mai pragmatici, au așteptat contraatacul și așa s-a scris istoria partidei. Cred că sunt mult mai slabi decât noi, dar asta este fotbalul. Ne-au bătut de două ori, dar mergem înainte, nu avem ce face. Greșelile sunt de partea tuturor. A fost o greșeală colectivă, trebuia să stăm mai aproape de ei, să întrerupem jocul mai sus, dar aceste lucruri fac parte din fotbal și greșelile au fost de partea noastră astăzi.
Este început de sezon, e normal să nu fim la capacitate maximă, însă ne vom pregăti și, cu siguranță, va fi mai bine în meciurile următoare. Nu am intrat în panică, nu cred că a fost vorba de asta, am grăbit lucrurile, aveam nevoie să marcăm, eram sub presiunea rezultatului, iar acest lucru a făcut să fim mai puțin pragmati pe faza ofensivă”, Mihai Popescu-FCSB
N-o să stau eu acum să caut vinovați. FCSB nu mai e de multă vreme o stare de spirit. E doar o afacere, o altă vacă de unde, încă, se mai poate mulge. Ce-i drept, o afacere organizată impecabil de oameni care se pricep, distrusă fix atunci când funcționa mai bine de un patron incompetent, dar cu impresii de inovator. Și când zic că nu e treaba mea să caut vinovați, ma refer strict la fotbaliști. Acolo e treaba specialiștilor să ne spună ce funcționează sau nu. Din umilul meu punct de vedere, singurul vinovat pentru ce s-a întâmplat în acest iulie european al celor de la FCSB este doar nea Gigi. Să renunți la Băluță, Ștefănescu, chiar și Gele, cand tu ai jumătate de echipă în pom, este peste puterile mele de a înțelege. Să nu ai pe cine să bagi să-ți rezolve meciul dar să-i arunci p-ăștia ca pe niște măsele stricate, atunci îți meriți soarta patroane. Sigur, e jucăria lui, sunt banii lui, face ce vrea acolo, nu e treaba noastră. Dar atât timp cât zeci de mii de suporteri îți bagă milioane de euro în conturi iar tu le oferi astfel de umilințe, atunci poate că ar trebui să te ții de cuvânt și să te lași. Nu de alta, dar te urcă ăia de la Drita pe garduri!
