Acum două luni, câștiga titlul neînvinsă în play-off, cu 7 victorii și 3 remize. Acum patru luni o elimina din Europa League pe PAOK, cu dublă victorie, la care se adaugă și cea din grupă. Puteam vorbi nu doar despre o echipă bună, ci mai ales despre o echipă în formă, bine antrenată. Cum de toate acestea s-au topit într-un timp atât de scurt?
Cine spunea că FCSB are starturi mai slabe de sezon, avea dreptate, dar așa start slab ca acesta n-a mai avut demult. Și niciodată criza n-a ținut atât de mult. Sunt deja 8 meciuri, iar rezultatele sunt foarte slabe. Linia de clasament campionat + Liga Campionilor + Supercupă e următoarea:
8 3 1 4 10-10
Dacă ar fi să se acorde puncte, am vorbi de 10 din 24 posibile. Impardonabil de puține, ținând cont că:
-
5 din cele 8 partide s-au disputat pe teren propriu
-
adversarele din Europa au fost din Andorra (cel mai scăzut nivel competițional cu putință) și Macedonia de Nord (ca valoare, liga a doua sau a treia, conform caracterizării fecesebiștilor)
În mod normal, în meciurile interne, într-un parcurs obișnuit, nu grozav, FCSB ar fi trebuit să aibă 2 victorii și 2 egaluri. Iar meciurile europene trebuiau câștigate toate. Hai, ca să fim îngăduitori, poate că era acceptat și un egal în deplasarea cu Shkendija. Situație în care bilanțul (unul ”de parcurs”, nu ieșit din comun) ar fi trebuit să fie:
8 5 3 0
Adică 18 puncte din 24. Nu 10, câte s-au obținut!
Ce s-a întâmplat?
Nimeni nu poate da un răspuns articulat la această întrebare. Se vorbește, și pe bună dreptate, de incapacitatea fizică, de căderile din finalurile partidelor. Returul cu Shkendija argumentează afirmația, încă un 1-2 după 1-0. Dar de ce se prăbușește fizic FCSB, când are cel mai bun preparator fizic, în persoana lui Tommy Neubert, iar în sezonul trecut roș-albaștrii alergau ”ca dracii”?
Absențele?
Da, poate că și ele au contat. Tănase ar fi fost foarte util în returul cu Shkendija, dar să nu uităm că întregul traseu din primăvară a fost parcurs fără Olaru, a cărui absență a fost deplânsă acum! O altă lipsă importantă e a lui Dawa, dar se știa de accidentarea pe termen lung a acestuia, se putea aduce un fundaș central. Nu Graovac (”om de echipă”, așa ni s-a spus), ci unul care să ridice pretenții de titularizare.
Ce buni erau ”plecații”!
A părut că singurul scop al patronului în acest început de sezon a fost îndepărtarea lui Ștefănescu (marcator, totuși, în partida tur cu Inter Club), adăugată despărțirilor de Edjouma, Băluță și Gele. Ar fi fost utili cei patru în returul cu nord-macedonenii? Ar fi fost, dar s-a decis altfel. Ei să plece și să vină Alibec, ca să se accidenteze și apoi să reintre nerefăcut, și Politic, să dea pe lângă minge, ca la liga a treia, mai-mai să-i sară genunchiul!
În loc de careul advers, Ngezana a ajuns pe bancă!
O altă racilă a debutului de sezon au fost schimbările, făcute aproape de fiecare dată pe modelul ”așa nu!”. De exemplu, în returul cu Shkendija, Octavian Popescu a fost scos la pauză pentru că a trimis o minge simplă în aut, dar nimeni n-a văzut ce stop face el la faza golului marcat de FCSB, după o minge venită foarte de sus. Stopul impecabil se transformă în pasă pentru Bîrligea, urmată de finalizarea lui Cisotti. Însă culmea perplexității a fost înlocuirea lui Ngezana, în minutul 75. Într-adevăr, el avea un ”galben”, dar ce facem, îi schimbăm pe absolut toți cei avertizați? Într-un meci obișnuit o echipă primește 3-4 avertismente. Păi dacă-i schimbi pe toți, epuizezi înlocuirile. Întâmplarea cu Ngezana a fost de-a dreptul ridicolă. Era fază fixă pentru FCSB, el se ducea, ca orice stoper de aproape 1,90 m, spre careul advers. Când a ajuns la mijlocul terenului, a aflat că nu mai trebuie să meargă în atac, ci pe banca de rezerve, fiind înlocuit cu Graovac! Cum să scoți cel mai înalt jucător de câmp înaintea unei faze fixe ofensive?! E de noaptea minții!
Cine continuă în Liga Campionilor
Așadar, în anul în care România spera (poate cu cel mai mult temei din ultima vreme) că va avea în sfârșit o reprezentantă în grupele Ligii Campionilor, iat-o fără! În turul trei preliminar au ajuns ambasadoare din țări pe care noi, fără să avem conștiința propriei valori, le socotim inferioare fotbalistic nouă:
-
Kairat (Kazahstan)
-
Pafos (Cipru)
-
Ludogoreț (Bulgaria)
-
Ferencváros (Ungaria)
-
Lech Poznań (Polonia)
-
Slovan Bratislava (Slovacia)
-
Shkendija (Macedonia de Nord)
-
Qarabag (Azerbaidjan)
Cu multe dintre acestea FCSB s-ar fi socotit aprioric favorită. Sau măcar egală la șanse cu Ludogoreț, Ferencváros și Slovan (ultima, totuși, calificată în ediția trecută a grupei Ch. L.)
E rezolvabilă criza?
Teoretic da, vorbim totuși despre o echipă care a mers ceas în sezonul trecut. Dar pentru a repara mașinăria, cei de acolo trebuie să vadă ce s-a stricat și de ce piese mai au nevoie. Perioada de transferuri ține încă o lună și ceva, iar ea poate presupune și aducerea unor jucători noi, de valoare, nu doar îndepărtarea celor de care patronul a vrut (și a reușit) să scape.
