O perioadă lungă de secetă pentru FCSB, un răstimp în care CFR a luat cinci titluri la rând, Farul lui Hagi (numit Viitorul la prima performanță, din 2017) a câștigat două campionate, iar răposata Astra Giurgiu are și ea o cunună de lauri. De aceea merită rememorate întâmplările din seonul 2014-2015 și mai ales tensiunea din ultima rundă.
În vara lui 2014, încă se numea oficial Steaua și era de departe cea mai puternică echipă românească. Mulți internaționali, jucători vânduți în campionate puternice pe sume mari. Fusese prezentă în grupele Champions League ediția 2013-2014, iar cu câteva luni mai devreme jucase în primăvara Europa League împotriva lui Chelsea (1-0 acasă, 1-3 la Londra). Pe plan intern defila, câștigase ultimele două titluri naționale, iar în vara lui 2014 ratase de puțin eventul, fiind învinsă de Astra în finala Cupei României la lovituri de departajare.
Fără rivali interni
Steaua (numită așa până la început de decembrie 2014, când a survenit obligativitatea juridică a folosirii denumirii de FCSB) îl instalase pe Costel Gâlcă în locul lui Laurențiu Reghecampf, plecat la Al Hilal, în Arabia Saudiă. Și părea să nu aibă rivală nici în ediția 2014-2015. Poate Petrolul, unde antrenor era Răzvan Lucescu, iar din iarnă urma să vină Mircea Rednic. Poate Astra, poate puțin CFR, aflată în insolvență. La Dinamo și la Pandurii începuseră să apară niște probleme economice. Cine să amenințe supremația?
La final de august a fost necazul eliminării din play-off-ul Ligii Campionilor, în fața lui Ludogorets (povestea cu penaltyul de departajare apărat de Cosmn Moți), dar echipa continua în Europa League.
Ultimul sezon ”normal”
În campionat însă, Steaua mergea șnur. În etapa a patra se înregistra acel 6-0 cu Pandurii, toate golurile Keșeru. Totul părea (încă o) defilare.
Mai interesantă se anunța lupta din subsol, pentu că acel sezon, 2014-2015, a fost ultimul ”normal”, cu 18 echipe, 34 de etape, 17 în tur, alte 17 în retur. Picau în acel an 6 echipe, din 18 rămâneau 14 (din liga secundă urcau doar două), așadar bătălia cea mare avea să se ducă ”jos”, unde o treime din campionat trebuia să retrogradeze.
O rivală neașteptată
În acea ediție au promovat CSU Craiova și ASA Tg Mureș. Ambele echipe sub fald celebru, dar nu cel orignal. Amândouă au avut o evoluție bună. Oltenii (cu Cârțu-Săndoi pe bancă, din etapa a șasea) au traversat la un moment dat nu mai puțin de 20 de etape fără înfrângere, dar în bătălia propriu-zisă pentru titlu nu s-au implicat nicio clipă. În schimb, echipa din Tg. Mureș a venit parcă de nicăieri și a fost la un pas să câștige campionatul.
Ardealul în loc de Armata
I se spunea tot ASA, dar ultimul A însemna Ardealul, nu Armata, ca la legendara trupă a deceniilor trecute, pentru care jucaseră Boloni, Hajnal, Ispir, Fazakas și ceilalți. Echipa mileniului trei avea aceleași culori ca și predecesorii, tot roșu-albastru, evolua pe un stadion nou, cu 8.000 de locuri, ridicat în apropierea celui vechi, și era finanțată mai ales din bugetul public, numărul unu, creierul operațiunii, fiind viceprimarul Tg. Mureșului, Claudiu Maior. Antrenor era Cristi Pustai, iar ca jucători au fost aduși mulți consacrați ai vremii, unii chiar internaționali la zi: Hanca, Marius Constantin, Edi Stăncioiu, Gabi Mureșan, Ianis Zicu, Claudiu Bumba, Ousmane Ndoye.
Mai întâi a fost galop de sănătate
Steaua (de la începutul lui decembrie 2014, FCSB) avusese un tur perfect, pierzând doar două partide. O dată, cu totul neașteptat, acasă cu Ceahlăul, a doua oară, chiar laTg. Mureș, 0-1. Meci în care Gabi Mureșan l-a lovit grav la cap pe Raul Rusescu, fără ca arbitrul Istvan Kovacs să-l elimine pe mijlocașul adus de la CFR. La finalul turului, în decembrie, situația celor două era următoarea.
FCSB 43 p, locul 1
ASA 30 p, locul 6
Tiptil, tiptil…
Nimănui nu-i trecea prin cap că ASA ar putea ataca titlul sau că Steaua (dacă nici acum ideea de FCSB n-a prea intrat în reflex, închipuiți-vă câte erori de denumire se comiteau atunci) l-ar purtea pierde. În iarnă, la ASA a fost adus Liviu Ciobotariu în locul lui Pustai. Iar apoi echipa de pe Mureș a avut 13 meciuri la rând fără înfrângere. Distanța s-a micșorat, la 10, la 8, la 7, apoi la 4 puncte, moment în care ASA a trecut pe locul 2, înaintea Petrolului.
FCSB a mai făcut niște pași greșiți, pierzând acasă cu Rapid, dar mai ales cu ”lanterna” Oțelul Galați. În etapa 29, a fost meciul direct, la București, câștigat de ASA cu 1-0, moment în care formația ardeleană a devenit, de-a dreptul năucitor, principala favorită la titlu. Situația era următoarea
1. ASA 62p
2. FCSB 60 p
Final uluitor
Așadar, mai erau 5 etape, iar mureșenii aveau două puncte avans. De fapt 3, pentru că învinseseră în ambele partide directe, acesta fiind atunci primul criteriu de departajare.
Runda 30: ASA – Viitorul 6-1 și FCSB – Dinamo 3-1, distanța se păstrează.
Runda 31: Gaz Metan –ASA 1-0, dar și FCSB – Chiajna 2-2. Distanța se reduce la un punct. ASA 65, FCSB 64.
Runda 32: ASA – Petrolul 1-0, Brașov – FCSB 2-3, statu-quo, tot un punct avans pentru ASA.
Runda 33: Astra – ASA 3-1 (Șumudică îi dă un mare ajutor lui Gigi Becali, iar patronul, care tocmai ieșise din detenție, îi mulțumește public) și FCSB – Botoșani 2-0. Se schimbă liderul, bucureștenii trec în față!
Ultima rundă
Înaintea ultimei etape, situația era următoarea: 1. FCSB 70 p, 2. ASA 68 p.
Elevii lui Gâlcă mergeau la Iași, la o echipă liniștită, de mijlocul clasamentului. Și erau obligați să câștige, pentru că ASA evolua acasă cu Oțelul Galați, demult retrogradată matematic, iar problema învingătoarei nu se putea pune. FCSB nu-și permitea egalul, pentru că la 71 de puncte fiecare ardelenii aveau rezultatele directe.
La Iași nu s-a jucat mare lucru, a fost un meci de tatonare. Gazdele, cu Nicolo Napoli antrenor, iar în teren, printre alții, cu Caparco, Țigănașu, Bosoi, Mihalache, Al. Crețu sau bosniacul Golubovic. Dincolo, Gâlcă i-a aliniat pe Niță – Râpă (70 G. Iancu), G. Tamaș, Varela, Toșca (54 Latovlevic) – Breeveld, Neagu – Ad. Popa, N. Stanciu, Chipciu – Țucudean (46 Rusescu).
La Tg. Mureș, ASA îi alinia pe Stăncioiu – Hanca (Ndoye), M. Constantin, Bejan, S. Ilie – Gorobsov, G. Mureșan – Bumba, Voiculeț, Zicu (D. Goga) – Manolov (M. Axente). La gălățeni, printre mulți necunoscuți, nume mai familiare erau Florin Cernat, Iorga, Tudorie, Miron.
N-au avut echipament
Startul meciului din Ardeal întârzia. Oaspeții din Galați, retrogradați matematic, veniseră cu un singur rând de echipament, roșu-albastru. Exact în culorile gazdelor, care nu doreau ca ele să fie cele care schimbă, respectând de fapt regulamentul. S-a găsit o soluție de compromis, gălățenii au primit un echipament de rezervă de la localnici, bleu. Dar asta nu i-a obligat deloc la recunoștiință.
În minutul 39, Gabi Mureșan deschidea scorul din penalty pentru ASA, iar în acea clipă târg-mureșenii erau campioni. În repriza a doua, nimănui nu-i venea să creadă ce vede. Tudorie egala pentru Oțelul (67), FCSB trecea în față, pentru că la Iași scorul și meciul bălteau: 0-0. Dar orice gol marcat de ASA putea duce titlul în Ardeal.
Nu l-au marcat gazdele, l-au înscris oaspeții, Helder Tavares, în minutul 90+4. Adică nu 2-1, ci 1-2!!!
FCSB lua titlu nu prin ceea ce făcuse ea în ultima etapă, ci prin ce nu izbutise urmăritoarea. Irerarhia finală: FCSB 71 p, ASA 68 p!
Peste puțin timp, aveau să urmeze și Cupa României, apoi Supercupa, apoi despărțirea de Gâlcă. Și aproape un deceniu de secetă…
