Mesajul fanilor din Peluza Cătălin Hâldan, de excepție. Chiar e punct și de la capăt pentru Dinamo. Sigur, poate nimeni nu se aștepta ca oamenii lui Burcă să ia puncte în ce a mai rămas din derby-ul campionatului, dar Dinamo nu a arătat chiar rău. Dar când îțe e frică să joci fotbal vreo 75 de minute, nu prea ai cum să speri că rămâi și anul viitor în prima ligă. Lui Burcă i-a fost frică de „sperietoarea” FCSB. Dinamo a stat ascunsă aproape un meci întreg în speranța că ceilalți nu vor da gol. Asta a pregătit Burcă, duminică seara! Doamne-ajută să nu luăm gol! Și probabil că nu ar fi luat dacă nu era singura sclipire a lui Coman. Și atunci era doar punct. De la capăt, altă dată.
Dinamo s-a speriat prea tare de FCSB. S-a speriat prea tare de o echipă ce valorează peste 30 de milioane de euro. Față de ei, care abia trec de 6 milioane. Pentru ei parcă au jucat fix cifrele. Iar Dinamo chiar a arătat bine, în ciuda faptului că cel mai bine cotat jucător al lui Burcă este aproape anonimul Cristian Costin, pe care clubul ar putea încasa undeva la 600 000 de euro. În comparație, căpitanul de la FCSB, Darius Olaru e cotat la 5,5 milioane de euro. Aproape cât toată echipa lui Dinamo. Așa-i că pe teren lucrurile astea nu s-au văzut deloc? Mie mi-a plăcut teribil Dinamo de după minutul 75, o echipă ce a atacat, a avut ocazii, nu s-a mai ferit să tragă la poartă. Dinamo nu are echipă de Liga 2, iar poziția din clasament e cel puțin dubioasă.
Încep să cred, din ce în ce mai tare, că mare problemă a lui Dinamo e antrenorul. Burcă are marele merit că i-a adus pe câini din nou în prima ligă, dar pare, în momentul ăsta, incapabil de a mai aduce ceva nou, incapabil de a scoate echipa din „fundătura” asta. Burcă nu e antrenor rău, asta e evident, dar, acum pare unul lipsit de soluții. Și abia aștept, să văd, ce antrenor cu pedigree de dinamovist își va asuma să vină în locul lui. Acum se bat mulți cu pumnii-n piept că ar face și ar drege, dar când îi pui în fața faptului împlinit o dau la întors. Și da, Burcă merita măcar un punct pe Arena Națională.
De partea cealaltă, jocul liderului din prima ligă pare de neprivit. Echipa lui „nea Gigi” tremură cu oricine și rămâne cocoțată pe primul loc doar pentru că celelalte se împiedică când nu se așteaptă nimeni. Că avem un lider de carton știam de ceva vreme, departe de echipa spectaculoasă de la începutul sezonului. Iar explicațiile nu-s complicate: acolo fiecare face doar ce-l taie capul.
Olaru și Coman joacă doar între ei sau doar pentru ei, Compagno „săracul” pare că e renegatul grupului: nimeni nu-i dă vreo pasă nici când e singur cu poarta goală, în timp ce Miculescu sau Băluță par ca sunt pe teren doar pentru că trebuie să iasă la număr. Iar senzația mea este că cei care vin de pe bancă se gândesc doar la ce-o să zică patronul după meci la televizor despre ei. Să tremuri în halul în care a tremurat FCSB astă seară cu Dinamo e doar REZULTATUL „politicii de cadre” din ultimii 6 ani. Cu fotbaliști adunați de peste tot, mânați aiurea de pe canapea, fără un antrenor pe care să-l respecte. Și uite așa, probabil, se va mai duce încă un an.
Am rămas însă marcat de CINEVA. De un puști de doar 3 ani. De Nicholas! Dinamovistul de doar trei ani, născut cu o problemă gravă de sănătate a luat mingea de la mijlocul terenului și nu s-a oprit decât după ce i-a dat gol lui Târnovanu. Și s-a uitat secunde în șir la suporterii lui FCSB care-l aplaudau în picioare. Copilul acesta, ce luptă enorm pentru viața lui ne-a dat tuturor o lecție emoționantă. Ne-a spus tuturor că fotbalul înseamnă mai mult decât scandal, bani, jigniri la televizor. Fotbalul înseamnă bucurie, speranță și mai ales viață. Chiar dacă până la trei ani nu te-ai putut bucura de ea. Poate golul marcat de Nicholas în poarta rivalilor va însemna miracolul lui. Și va câștiga lupta asta!
