Ne-am cam îmbătat ce-i drept după debutul la Euro. Nu neapărat de rezultat, cât mai degrabă de joc. De aproape perfecțiunea tactică pe care o putea gândi un antrenor. Sau poate de ambele. Ne-a trezit Belgia, repede. Belgia care a sforăit teribil la primul meci. Bătută de Slovacia, care la rândul ei urma să piardă lamentabil cu Ucraina. Și iar mă întorc la vorba aia din bătrâni: că așa e învățat neamul ăsta, să suferim până la ultima strigare. Da’ și dacă o fi strigarea aia de ne duce în optimi.
Poate că înfrângerea cu Belgia ne tolerează puțin din entuziasm, revenim la munca de jos, da’ din optimism nu. Că ne-a bătut Belgia, nu o națională de mâna a doua. Ne-a bătut a treia cea mai bună echipă a lumii! Noi suntem pe 47!
Ne-ar fi bătut oricum
De la București, începutul meciului s-a văzut așa: ne-am speriat de ei, acea încredere din meciul cu Ucraina pare că a dispărut și am revenit la statutul de echipă mică. Și în minutul 2, ne uitam unii la alții și nu înțelegeam de ce e 1-0 pentru ăilalți. Bancu pierde mingea la 40 de metri, pe construcția noastră și, după trei pase, Tielemans face 1-0. Era singur al nimănui lângă careul nostru. Și chiar dacă Drăgușin egala două minute mai târziu, tot ne băteau, că au fost mai buni. Că a rămas 1-0 după prima repriză, este exclusiv meritul lui Niță. Altfel era groasă rău.
După pauză, ne-a scos și arbitrul video. Deși, parcă am arătat nițel mai mult a echipă. Rămâne însă celebrul „cum ar fi fost dacă”, la ratarea lui Man. L-am luat și p-al doilea în minutul 80, ca să nu mai stăm cu emoții până la final. De Bruyne nu e Mudryk, totuși! Probabil cel mai bun jucător de pe teren, starul lui Manchester City a avut cifre uluitoare sâmbătă seara: 78% acuratețe a paselor, a tras de 3 ori la poartă, a dat un gol, a câștigat 11 dintre cele 16 dueluri în care a fost implicat. A luat 8.6 de la sofascore. Cel mai bun de la noi a fost Niță. Ca să înțelegem diferența, la meciul precedent am avut opt dintre cei mai buni nouă jucători de pe teren. Niță nu a fost printre ei.
Partida de miercuri va fi un moment de răscruce, momentul adevărului pentru fiecare român. Am simțit o emulație incredibilă, căldura tuturor, însă trebuie să strângem rândurile. Această generație va răsplăti suporterii cu o calificare
Edward Iordănescu, selecționerul care a dus România la un turneu final după o pauză de opt ani
Nicolae Stanciu isi aranjeaza banderola de capitan dupa meciul de fotbal dintre Belgia si Romania, contand pentru UEFA EURO 2024, desfasurat pe Stadionul Cologne din Koln, sambata 22 iunie 2024. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

De data asta nu a mai mințit matematica
După meciul cu Ucraina, dacă nu ai fi văzut jocul și te-ai fi uitat exclusiv pe statistici, n-ai fi înțeles nimic. Ne-au dominat ăia de ne-au rupt. Dar la final ieșea că noi am fost mai buni. Acum nu ne-a mai ieșit.
Cifrele sunt în favoarea belgienilor, dar nu este o diferență covârșitoare. Posesia e a lor, ca de fiecare dată, 55% față de 45% a noastră, la șanse mari de gol suntem la egalitate, 2-2, ei au tras la poartă de 20 de ori, noi numai de 14, e drept că pe poartă e 9-5. Și la acuratețea paselor pare că sunt ceva mai buni: 364 reușite, noi doar 263. Vorbim însă de o națională cu o valoare totală de piață de 584,5 milioane de euro. În schimb, valoarea lotului antrenat de Edward Iordănescu este de 92,18 milioane de euro. Mai exact, în cifre, Belgia valorează de 6,34 de ori mai mult decât România! Și parcă diferența nu a fost atât de mare!
Cred că, dacă egalam la ocaziile avute, poate alta era soarta meciului. Sunt mândru de toți colegii, de cum am luptat. Așteptăm jocul cu Slovacia și sperăm să rezolvăm calificarea. Am încercat să forțăm și în prima repriză, dar a venit golul în minutul 2 și ne-a dat peste cap. Nu e ușor să revii când iei gol în minutul 2, sper să sărbătorim calificarea după meciul cu Slovacia
Nicolae Stanciu, după Belgia-România 2-0
Cum ne calificăm în optimi
Înfrângerea cu Belgia nu schimbă foarte mult calculele calificării. Suntem pe lovul 1 într-o grupă în care toate cele patru naționale au câte trei puncte. Pentru a fi sută la sută calificați, avem nevoie să nu pierdem cu Slovacia, în ultima etapă. Cu o victorie, am ajunge la 6 puncte și am termina automat pe unul dintre primele două locuri, indiferent de rezultatul meciului Ucraina – Belgia. Cu un egal în meciul cu Slovacia, am ajunge la 4 puncte, la egalitate cu slovacii, și am termina peste ei, datorită golaverajului superior. În orice caz, un egal cu slovacii ar califica ambele echipe în optimi, Belgia și Ucraina ar juca un meci decisiv pentru ieșirea din grupă.
Am termina pe locul doi dacă am face egal cu Slovacia, indiferent de rezultatului dintre Belgia și Ucraina. Și cu 3 puncte am putea să ne calificăm, dar cu condiția să terminăm pe locul 3 în grupă. Dacă pierdem cu Slovacia, avem nevoie ca Belgia să o bată pe Ucraina. În cazul în care se îndeplinește această condiție, stăm la mâna punctajelor echipelor din celelalte grupe.
În loc de epilog
A trecut timp mult de la finalul meciului. Aproape un meci întreg. Nu știu cum a fost marea de la Koln. Am văzut-o doar în postările de pe rețelele de socializare. Tot acolo am văzut „zidul galben”, ăla românesc, aplaudând o echipă ce tocmai pierduse.

E aproape o premieră pentru noi, românii: să ne încurajăm naționala când pierde. Înțeleg că au fost 30 000 de oameni pe stadion. Mi-au dat lacrimile când am auzit imnul cântat cu atât patos de fanii din tribune. Nu știu cum e să fii pe teren în momentul ăla, deși mi-aș fi dorit. Cred ca se reinventează pielea de găină.
Am încredere în echipă. Am pierdut un meci cu o echipă foarte bună, trebuie să luăm lucrurile pozitive, tragem concluziile și mergem mai departe. Nu am văzut ceva asemănător cu fanii noștri, au fost incredibili
Denis Drăguș, atacant România
M-a bucurat altceva, la fel de mult. Marea galbenă de la București. O să folosesc și eu termenul ăsta. Adolescenți care probabil se pregătesc de primele examene, corporatiști sau oameni trecuți de mulți de prima tinerețe. Toți se revărsau pe străzile din București la ore bune după finalul meciului. Toți îmbrăcați în galben. Majoritatea avea numele Hagi inscripționat pe spatele tricoului. Puști de doar 14 ani, care nu l-au văzut niciodată pe Rege jucând, mergeau țanțoși pe stradă cu numele Hagi pe spate.
Și niciunul dintre cei cu care m-am întâlnit nu era trist. Niciunul nu înjura tactica lui Iordănescu sau greșeala lui Bancu. Niciunul nu arunca cu hate către o echipă care ne făcuse să fim din nou mândri cu doar câteva zile în urmă. Am văzut doar zâmbete. Zâmbete că țara lor jucase aproape de la egal la egal cu una dintre forțele lumii. Niciunul nu era antrenor, niciunul nu critica. Pentru toți exista doar meciul cu Slovacia. „Hai, bă, că-i batem p-ăia și plângem iar de bucurie!” Sunt cuvintele unui puști care trecea pe lângă mine. Sunt cuvintele care pot însănătoși țara asta plină de șmecheri și de „pricepuți”. Ăia care știu ei mai bine totul. Și m-a mai surprins un lucru. Niciunul dintre oamenii ăia zâmbitori nu vorbea despre Alin Stoica.
În ciuda golului rapid și a multelor ocazii, meciul a rămas incitant pentru o bună perioadă de timp. Românii au fost puternici și rezistenți. Primele probleme au survenit imediat după golul lui Tielemans, dovadă a unei echipe extrem de imprevizibile.” Asta scriu jurnaliștii belgieni după ce echipa lor a dat de pământ cu ai noștri. Poate pricepem și noi ceva. Neam de cunoscători și campioni mondiali în toate!
