La modul cum ne-a bătut Belgia, 2-0 e un scor decent, unii (Marcel Răducanu de exemplu) spun că un 5-1 ar fi fost mai aproape de realitate. Cert este că ne-a depășit clar și că nădejdile de calificare pe care încă le nutrim le extragem din marea performanță izbutită cu Ucraina. Dar era greu ca Belgia să nu ne depășească net. Nu neapărat pentru că jucătorii ei sunt mai buni ca ai noștri, ci și pentru că vin din medii competiționale mult mai elevate.
Să zicem că doi jucători de aceeași vârstă și de aceeași cotă Transfermarkt (acesta e criteriul de evaluare cel mai aproape de adevăr) se transferă în aceeași zi la două echipe diferite. Primul, la un club care se bate la titlu, care vrea să cucerească trofee, să meargă cât mai mult în cupele europene, eventual să ridice trofeul deasupra capului. Al doilea jucător să zicem că acceptă (poate pe bani mai mulți, există și astfel de situații) oferta unui club care, chiar dacă plătește bine, are drept obiectiv evitarea retrogradării, mediocritatea. E clar că primul fotbalist se va dezvolta mai mult decât cel de-al doilea. Mediul, climatul competițional favorizează creșterea în valoare.
Mai buni în aer mai curat
Nu-ți trebuie prea multă perspicacitate să constați că De Bruyne e mai bun ca Stanciu și că Doku e peste Mihăilă. Belgienii însă ne sunt superiori și prin definiție, dar și prin aerul curat pe care-l respiră. Unul e climatul de la Manchester City sau de la Arsenal (Trossard), sau de la Aston Villa, unde te bați să câștigi Premier League sau să te califici pe un loc de Liga Campionilor, și altul e climatul la Gaziantep, unde dârdâi până în ultimele runde de teama retrogradării.
Iată mai jos două tabele cu cluburile de proveniență ale participanților la meciul Belgia – România 2-0, dar și cu locurile pe care acestea le-au ocupat în competițiile interne în sezonul recent încheiat:
ROMÂNIA
Niță Gaziantep Tucia 11
Rațiu Rayo Spania 17
Burcă Al Okhdood Arabia Saudită 15
Drăgușin Tottenham Anglia 5
Bancu Craiova România 3
M. Marin Pisa L2 Italia 13
Man Parma L2 Italia promovare L1
Stanciu Damac Arabia Saudită 10
R. Marin Empoli Italia 7
Mihăilă Parma L2 Italia promovare L1
Drăguș Gaziantep Turcia 11
–––––––––––––––––
Hagi Alaves Spania 10
Olaru FCSB România campion
Alibec Muaither Qatar 12, retrogradare
Sorescu Gaziantep Turcia 11
BELGIA
Casteels Wolfsburg Germania 12
Castagne Fulham Anglia 13
Faes Leicester L2 Anglia promovare L1
Verthongen Anderlecht Belgia 3
Theate Rennes Franța 10
Tielemans Aston Villa Anglia 4
Onana Everton Anglia 15
De Bruyne M. City Anglia campion
Lukebakio Sevilla Spania 14
Lukaku Roma Italia 6
Doku M. City Anglia campion
––––––––––––––––––
Trossard Arsenal Anglia 2
Mangala Lyon Franța 6
Carrasco Al Shabab Arabia S 8
Debast Anderlecht Belgia 3
Unde înveți să fii bun?
Să începem cu belgienii. Cei doi de la City sunt campioni, iar de Bruyne cu un an înainte a luat și Liga Campionilor. Arsenalul lui Trossard s-a bătut la titlu, Villa lui Tielemans a fost a patra în Premier League. Până și pletosul Faes are moral bun, pentru că a promovat cu Leicester.
Sigur că au și ei câțiva oameni din partea de jos a clasamentelor (în campionate puternice, însă!), numai că nu este vina lui Lukebakio de exemplu că Sevilla a avut cel mai slab sezon al ei din ultimele decenii.
Chiar dacă acum a fost doar pe locul 6 în Serie A cu Roma, Lukaku și-a derulat existența fotbalistică pe la Inter, pe la Chelsea, adică în locuri unde cuvântul de ordine e întotdeauna performanța. Asfel de medii te ajută ă fii bun, să vii încrezător la echipa națională, să ai în sânge ideea de succes, nu pe cea de supraviețuire și, eventual, de încasare a unor bani.
Avem un singur campion, dar și doi promovați și un retrogradat
Dintre cei 15 români care au pășit pe gazonul din Koln, numai Darius Olaru a fost campion în sezonul 2023-24, chit că în România, unde nu e nivelul cel mai ridicat. Dar a luat un trofeu, ceea ce contează. Poate că și de aceea, pentru a profita de moralul bun al unor campioni, n-ar fi fost rău să-i vedem pe teren și pe Florinel Coman, de ce nu și pe Șut. Tot la capitolul ”moral bun” se încadrează și cei doi ”parmegiani”, Man și Mihăilă, promovați în Serie A.
În rest, Alibec a retrogradat în Qatar cu clubul său, Burcă abia a scăpat în Arabia Saudită, Gazniantepul a făcut un triumf din evitarea retrogradării în Turcia, Alaves și Rayo n-au alt obiectiv în La Liga decât să-și salveze pielea, Empoli abia a scăpat, Pisa lui Marius Marin a fost mai aproape de Serie C decât de Serie A. Sunt medii competiționale cu năzuințe minore. Într-un astfel de climat, n-ai cum să te călești, să devii mai bun. Te plafonezi, valoarea îți băltește, devii un jucător mediocru din cauza aerului nesănătos pe care îl respiri.
