Sezonul de toamnă al Superligii României la fotbal din ediția 2024-2025 este, mai mult decât în alte situații, o competiție în care antrenorii au avut un cuvânt decisiv. Golazzo.club vă propune un top – desigur, subiectiv – al celor mai buni 5 oameni care au stat în spatele succesului, uneori total neașteptat, câtorva echipe.
În primul rând, e de remarcat că locurile de play-off nu reflectă decât pe jumătate banii băgați de patroni în echipele lor. U Cluj, Dinamo și Petrolul nu se compară la investiții cu FC FCSB, CSU Craiova, CFR Cluj, Rapid și chiar Sepsi.
Vom porni, în stabilirea criteriilor pentru evaluarea performanței reușite de antrenori, de la locul ocupat în clasament la finalul celor 21 de etape din sezonul de toamnă 2024, ponderată cu valoarea lotului, influența pe care clubul o are la FRF și LPF și nivelul clubului.
Iată, mai jos, topul care se conturează:
1. Ovidiu Sabău (U Cluj)
Este absolut evident că antrenorul liderului nu poate să scape locul întâi și în clasamentul nostru, cu atât mai puțin cu cât performanța „Șepcilor roșii“ este absolut neașteptată.
În ianuarie 2025 se fac doi ani de când Ovidiu Sabău (56 de ani) a revenit pe banca „alb-negrilor“.
În iarna lui 2023, „Moțul“ prelua echipa de la Eugen Neagoe, cu 19 puncte după 21 de etape. În ultimele 9 etape a luat încă 15 puncte, un randament bun, dar insuficient ca să prindă play-off-ul. U Cluj a încheiat sezonul regulat pe locul 9, iar play-out-ul pe locul 4, cu 16 puncte în 9 etape.
Finanțată în principal de la bugetul local (în 2022 a primit 4,2 milioane de lei, iar în 2023 – 11,6 milioane) și din drepturile de televizare (2,58 milioane în 2022 și 6,6 milioane în 2023), U Cluj e una din echipele Superligii care nu are probleme cu banii. Asta neînsemnând neapărat că vorbim despre un buget de top – nici măcar în primele 8 din campionat.
Ce a reușit Sabău, pe acest fond de stabilitate și predictibilitate financiară, a fost să omogenizeze o echipă care dispune de câțiva veterani esențiali și alți câțiva jucători muncitori și talentați.
Universitatea a crescut în primul sezon „full“ cu Sabău pe bancă, 2023-2024, transformându-se într-o echipă foarte greu de bătut. A ratat play-off-ul literalmente „la mustață“, în ultima etapă a sezonului regulat, când o remiză la Voluntari (0-0) a lăsat-o la un punct în spatele celor de la Sepsi, clasați finalmente pe locul 6. Tot un ghinion a făcut ca echipa lui Sabău să rateze și finala Cupei, după un autogol al lui Chipciu în ultimul minut al partidei cu Oțelul (scor 1-2).
Explozia așteptată s-a produs în această toamnă, când U Cluj și-a continuat progresul cu un progres absolut spectaculos. Echipa lui Sabău a fost neînvinsă în primele 10 etape ale Superligii, reușind să domine clasamentul până în noiembrie. În această lună s-a înregistrat un regres brusc și au apărut imediat vocile care să spună că U nu e până la urmă decât o echipă mică, al cărei foc de paie s-a terminat. N-a fost așa, în decembrie „alb-negrii“ și-au revenit și au terminat sezonul cu două victorii și o remiză în ultimele 3 etape, urmând să treacă anul, pentru prima oară în istoria de peste 100 de ani a clubului, pe primul loc.
Este o performanță „de autor“. Bineînțeles că Ovidiu Sabău nu e un oarecare în fotbalul nostru. A strălucit ca fotbalist și a obținut performanțe în mai multe rânduri la echipele pe care le-a antrenat. Dar o asemenea ascensiune cu o formație de provincie fără alte trofee în palmares decât Cupa României din 1965 este cu adevărat absolut remarcabilă.
2. Zeljko Kopic (Dinamo)
Antrenorul croat în vârstă de 47 de ani a fost adus la Dinamo anul trecut, în locul lui Ovidiu Burcă, după ce în 17 etape nou-promovata luase doar 10 puncte și era socotită deja una din cele două retrogradate directe.
Kopic a reușit să salveze in extremis echipa și cu ajutorul conducerii, care i-a adus câțiva jucători de valoare, după un sezon 2023-2024 incredibil de ghinionist, cu nenumărate puncte pierdute în prelungirile meciurilor. Dinamo juca bine, dar ceva lipsea și s-au găsit mulți care să observe că venirea croatului n-a însemnat cine știe ce progres.
După salvarea cu emoții, într-un baraj (2-0 și 0-0) cu Csikszereda, Kopic a fost păstrat pe bancă. S-au rezolvat și problemele cu jucătorii cărora le expirau contractele, au fost aduse noi întăriri și echipa a renăscut miraculos în această toamnă. Locul 3 de acum este și nu prea o surpriză.
Pe de o parte, poziția pe podium, la un punct de lider, faptul că are cele mai puține înfrângeri și a doua cea mai bună apărare – toate reamintesc de Dinamo de pe vremuri, echipa care s-a bătut decenii la rând pentru titlu.
Pe de altă parte, știind deriva din ultimul deceniu a acestui mare brand, locul – dar mai ales jocul – de acum sunt surprinzătorare. Dinamo pare să fi prins iar viață și jucătorii săi vorbesc din nou despre titlu.
Zeljko Kopic merită o recunoaștere a acestei ascensiuni care, desigur, n-ar fi fost posibilă fără investițiile făcute de conducere în ultimul an.
3. Mehmet Topal (Petrolul)
De fapt, poate că acest turc aflat la prima experiență de antrenor ar fi meritat chiar locul 1 în topul nostru. Fostul mare fotbalist și internațional al Turciei a venit astă-vară, la 38 de ai, fără să-l recomande nimic în afara fantomaticilor „acționari“, conaționali de-ai săi, de la Petrolul.
Startul de sezon a fost prost și suporterii începuseră, pe bună dreptate, să bombăne. Dar Mehmet Topal a dovedit în foarte scurt timp că are stofă de antrenor. N-are licență, așa că a trebuit să pregătească „lupii galbeni“ așa cum se practică în România, prin fentarea regulamentului. Dar acest experiment – spre deosebire de multe altele – chiar a mers.
Petrolul a pierdut o singură dată în 14 meciuri consecutive (etapele 3-17), devenind brusc o echipă redutabilă și, mai ales, neîndurătoare cu „cei mici“, formațiile de play-off pe spinarea cărora și-a croit ascensiunea. Ploieștenii termină anul pe locul 6, de play-off, cu câțiva jucători descoperiți de Topal și alții – veterani – aduși în formă foarte bună.
Din nefericire pentru „găzari“, Mehmet Topal a plecat de la echipă după 6 luni foarte intense. Rămâne de văzut dacă înlocuitorul/înlocuitorii săi vor fi capabili să mențină strocul.
4. Costel Gâlcă (CSU Craiova)
Conform clasamentului Superligii, fostul internațional în vârstă de 53 de ani ar fi meritat locul 3 în topul nostru, pentru că CS Universitatea Craiova a terminat înaintea Petrolului anul 2024. Însă am ținut cont de diferența de gabarit între cele două cluburi. CSU Craiova are printre cele mai mari bugete din fotbalul românesc, pe când Petrolul se situează pe la mijloc, din acest punct de vedere.
Aparent, Costel Gâlcă n-a adus cine știe ce progres. Locul 4 pare unul rezervat a priori oltenilor. CSU Craiova a încheiat și campionatul trecut pe această poziție. Diferențele apar când analizăm puțin mai în detaliu lucrurile.
În acest moment, craiovenii sunt la doar două puncte distanță de lider – lucru cu care nu s-au mai întâlnit, după 21 de etape. Jocul e unul solid, echipa are al doilea atac din Superligă și o apărare foarte bună.
În sfârșit, extrem de important este că, sub comanda lui Costel Gâlcă, formația din Bănie a început să conteze în meciurile cu rivalele directe la titlu. CSU Craiova și-a împărțit victoriile cu CFR Cluj și a remizat cu FC FCSB, acest echilibru contribuind la situația actuală.
Costel Gâlcă e echilibrat și valoros, cu experiență obținută nu doar ca jucător, dar și ca antrenor în campionate străine mult superioare celui românesc. Acest lucru poate constitui baza pentru o performanță absolut remarcabilă în primăvara următoare, mai ales că valoarea lotului îi permite asta.
5. Adrian Mihalcea (Unirea Slobozia)
Poate părea bizar să punem în acest top un antrenor de 48 de ani a cărei echipă ocupă loc de baraj. Dar dacă privim mai îndeaproape, vedem că Adrian Mihalcea pregătește formația cu cel mai mic buget din Superligă.
Unirea Slobozia a fost marea surpriză a primăverii, reușind să câștige – tot cu fostul atacant dinamovist pe bancă – Liga II și să promoveze en-fanfare, deși nici măcar acolo nu avusese un buget de top și nici jucători cu nume sonore.
Politica a fost continuată peste vară, mergându-se pe salarii sub media Superligii, cu prime de obiectiv, și pe omogenitatea lotului.
Despre Unirea Slobozia s-a spus că va fi prima retrogradată, pentru că acestă formație, ajunsă în premiră în primul eșalon valoric al fotbalului românesc, nu era recomandată de nimic. Nici măcar de avantajul terenului propriu, pentru că meciurile socotite acasă se joacă la Clinceni.
Dar n-a fost așa, iar ialomițenii iernează deasupra unor cluburi cu mult mai mulți bani și cu jucători mai bine cotați, păstrându-și perfect intacte șansele de a se salva de la retrogradare.
Pentru Adrian Mihalcea – un alt exemplu care arată ce se poate întâmpla când aduci un antrenor bun și-l lași suficient timp să-și facă treaba – este marea provocare a vieții. Și, posibil, rampa de lansare, la un moment dat, către alte cluburi mai bine cotate.
Mențiune: Dorinel Munteanu (Oțelul Galați)
Ambițiosul Dorinel, ajuns la 56 de ani, n-a prins acest Top 5, dar merită o mențiune specială. Antrenează o echipă cu mari probleme financiare care și-au pus amprenta asupra evoluției în acest sezon de toamnă. „Oțelarii“ iernează pe locul 11, dar asta după ce în primele 11 etape ale sezonului n-au pierdut niciun meci.
Gălățenii au avut multă vreme cea mai bună apărare din campionat, înainte ca, începând din octombrie, să survină declinul. Chiar și acum formația lui Dorinel Munteanu are o medie de doar un gol primit pe meci. La fel ca și anul trecut, are foarte multe remize.
Dar acest lucru se întâmplă pentru că limitările bugetare nu permit întărirea atacului prin niște transferuri absolut necesare. Unele lucruri nu se pot compensa doar prin organizare, efort și ambiție. De cele trei s-a ocupat Dorinel Munteanu, dar pentru a băga mingea în poarta adversă e nevoie de ceva în plus pe care antrenorul nu are cum să-l creeze din nimic. Asta lipsește la Oțelul, echipă care are cel mai slab atac din Superligă.
