Eu sunt convins că Gigi Becali, nea Gigi cum îi tot spun eu p-aici, a crezut vreo secundă în Darius Olaru. Altfel nu pricep cum cel mai bun fotbalist pe care l-a avut FCSB în ultimii cinci ani să fie evaluat la doar cinci milioane de euro. Asta în timp ce semi-vedete precum Tavi Popescu să aibă clauze amețitoare. Nu e ca și cum în ianuarie 2020 când „Ferguson de Pipera” a plătit 600 000 de euro nu știa că a luat cel mai bun produs pe care fotbalul românesc l-a dat în ultimul deceniu. Da! Mai fotbalist decât Ianis, Mihăilă sau Man. E părerea mea, înjurăturile le aștept pe mail.
Cu ochii pe Tavi, a uitat de Olaru
Olaru are un sezon fabulos. În sfârșit campion cu FCSB după aproape cinci ani, căpitanul campioanei a cărat practic echipa după el. L-a ajutat pe Coman să dea goluri multe în sezonul trecut și să se cațere pe un munte de bani la arabi, a dus echipa în Europa League și era gata-gata să o ducă chiar și-n Champions League. E clar că e mult peste ce se întâmplă acum în fotbalul românesc. Doar că băieții ăia de transferă jucători pe bani mulți la echipele din vestul civilizat al fotbalului știu că are o bubă. Și e o bubă măricică dacă până la aproape 27 de ani nu a reușit să o repare. Omu’ nu prea știe să termine meciurile pe teren. Cumva, ceva se declanșează în capul lui și are un mare black-out! Iar vânătorii de fotbaliști știu asta. Sau măcar au observat-o de-a lungul timpului. Și una e să te cerți cu Chivulete p-aici și una e să te iei la harță cu arbitrii de p-afară. Și asta s-a văzut la Salonic, când și-a lăsat echipa fără o mână și un picior fix când nu trebuia. Sigur, sezonul ăsta arată demențial pentru Olaru: a jucat 30 de meciuri, a marcat 15 goluri(practic un gol la două meciuri, ceea ce e fabulos, chiar și pentru Liga 1), a dat alte 7 pase de gol. Cifre minunate pentru un mijlocaș.
Doar că mănâncă aproape tot timpul cartonașele. Uneori ai zice că le caută cu orice preț. Numai în acest sezon a luat șase. Le-a împărțit frățește: trei în Liga 1, trei în Europa. Unele s-au transformat în eliminări, pe unul roșu l-a servit direct. Nu vreau să intru în detaliile statistice ale sezonului lui Darius Olaru. Nu-mi plac de nicio culoare, dar dacă e să ne uităm la cifre, fără Olaru, FCSB nu prinde/prindea play-off-ul. Nici anul trecut, nici anul ăsta. Pur și simplu echipa e dependentă de el. Transfermarkt zice că e clasat pe locul 1442 mondial în topul tuturor jucătorilor, dar pe locul 1 în România. Sigur, înaintea lui sunt mulți români, dar niciunul nu iese în evidență așa cum o face Olaru. Și dau aici un singur exemplu, că ăsta e cel mai recent. La Iași a confiscat singur cele trei puncte. A dat două goluri cu stângul deși omul e dreptaci convins. S-a lămurit că Bîrligea nu poate, a luat meciul pe persoană fizică. A dus echipa pe locul doi, la egalitate cu liderul U Cluj. Nu faptul că dă totul pe terenfără să se gândească la consecințe, de aici și nenumăratele momente în care are capul bandajat sau plin de sânge, nu faptul că a luat lecții de la Marius Lăcătuș și cerșește cam orice ar fi în beneficiul echipei sale, nu astea îl trag în jos, ci modul cel puțin bizar în care își pierde mintea fix în momentele importante ale jocului. Iar când joci, să spunem la Genoa, asta te îngroapă definitiv.
Cota de piață a explodat, clauza a rămas la fel
Olaru e din 2020 la FCSB și mai are contract cu trupa lui nea Gigi până-n 2028. E clar că înțelegerea inițială a fost prelungită, că i-a crescu salariul și alte d-astea. Ce îmi e mie neclar? De ce clauza de transfer a rămas atât de mică. Olaru e printre puținii fotbaliști români care n-au stagnat s-au nu au regresat în ceea ce privește cota de piață. De la momentul T0, adică luna în care o părăsea pe Gaz metan Mediaș pentru FCSB, valoarea lui a crescut de aproape șapte ori. De la 1,1 milioane de euro, la 7,5 milioane, la final de decembrie 2024.
Chiar dacă a trecut prin ceva accidentări, sau momente lipsite de formă, cota lui a rămas acolo. În tot acest timp, oamenii de la FCSB, cu excepția lui Mihai Stoica, nu prea l-au văzut ca pe cloșca cu pui de aur. Acum nu vreau să mă erijez eu în vreun cunoscător a ceea ce se întâmplă în viața unui club, dar când îl ai pe Olaru și n-ai cum să nu vezi că e cel mai bun din România și-l vezi că-și cam pierde cumpătul în momentele grele, păi faci ceva. Îl duci tată la un psiholog, îl vopsești frumos, că-i marfă bună de export. N-ai cum să dai greș. Eu sunt aproape convins că pe Olaru l-au văzut ca pe un băiat talentat, dar de pe urma căruia nu încasezi mare lucru. Mare greșeală. Cred că, dacă aveai puțină grijă de el, încasai mai mult decât pe Denis Man. Că la FCSB despre asta e vorba: să încasezi din toate pozițiile. Bani, da?
Și totuși, aș zice nu e momentul
Ce-mi place teribil la Olaru? Pe lângă faptul că e o plăcere să-l văd cu mingea la picior? Îmi place că e băiat deștept. Și că nu aruncă banii pe gagici, sprițuri cu maneliști și alte d-astea. Nu tată, omul își investește banii pe care-i încasează, deocamdată, din România. Și-a luat un consultant fiscal și în loc să-și irosească banii, i-a pus la dospit.
„Olaru este unul dintre cei mai interesanți clienți din portofoliul meu, un om pe care-l respect și îl admir enorm. Am semnat cu el prin 2020, când piața financiară era jos, iar el a profitat foarte bine de acel moment. I-am intermediat două concepte pe zona de acumulare de economii pe termen lung, pentru retragerea din activitate. A început să investească atât pe piața din România, cât și pe piața din Europa. Anul trecut, când salariul lui a crescut considerabil, am făcut un plan de investiții pe o sumă mai consistentă, cu scopul de a putea jongla cu banii în următorii 7-10 ani”, Vasile Dan Goga consultant financiar într-un interviu pentru GSP.
Și ca să înțelegeți dimensiunea neîncrederii despre care vorbeam mai sus: în ciuda evoluțiilor spectaculoase din ultimii ani, salariul căpitanului este de 20.000 de euro. Asta în timp ce Daniel Bîrligea, încasează 25.000 de euro iar Vlad Chiricheș are un salariu de 30.000 de euro pe lună, iar cu tot cu bonusuri ajunge la peste 500.000 de euro anual. În fine, de ce am ajuns aici? Pentru că eu nu cred că acum e momentul ca Olaru să plece. Sigur, Genova e mai frumoasă decât Bucureștiul, bănuiesc că Șucu l-ar plăti mai bine decât o face Becali, dar totuși mai are șansa unui titlu în Liga 1 și a unui meci cu Manchester United în Europa League. Spun doar despre United pentru că atunci chiar toți ochii fotbalului civilizat vor fi ațintiți către FCSB. De ce să alegi un transfer de cârpeală în inter-mercato, când poți să fii un star la finalul sezonului? Atunci când echipele mari chiar își vor face strategia pentru sezonul următor? E drept că la 27 de ani începi să te gândești din ce în ce mai mult la partea financiară a fotbalului, să-ți pui familia la adăpost, dar dincolo de asta, Darius Olaru poate mai mult decât Genoa sau FC Dallas, ultima variantă apărută pe piața zvonurilor.
„Genoa s-a orientat către Darius Olaru, căpitanul și punctul de referință pentru FCSB și fotbalul românesc. Mijlocașul ofensiv născut în 1998 ar putea fi prima întărire pentru Grifon în această perioadă de mercato și prima operațiune între Genoa și fotbalul românesc, după declarațiile făcute de noul patron, Dan Șucu.”
Cam așa scriu italienii după ce au auzit că Șucu l-ar aduce în Serie A. Auzi „nea Gigi”: punct de referință. Și matale îl lași să plece pe doar cinci milioane de euro. Eu mai cred și altceva. Șucu l-ar „plezni” rău și pe rivalul său din Liga 1 dacă i-ar transfera căpitanul. Ar lăsa-o pe FCSB fără mâini și fără picioare fix înaintea celui mai tare play-off pe care l-a avut fotbalul românesc de când s-a schimbat sistemul. Ba chiar cred că fix la asta s-a gândit patronul Rapidului când a dat veste-n țară că-l vrea pe Olaru.
