Istvan Kovacs, cel mai bun arbitru român al momentului, se numără printre cei 19 „centrali“ convocați să conducă partidele de la Euro 2024. Pentru Kovacs, acest turneu final nu mai reprezintă o provocare deosebită, arbitrul din Carei fiind la al treilea turneu final din palmares.
E foarte probabil ca românul în vârstă de 39 de ani, care vine cu o brigadă foarte sudată, alături de asistenții Vasile Marinescu și Ovidiu Artene la cele două tușe și Cătălin Popa în camera VAR, să primească mai multe delegări decât la precedentele două competiții majore la care a participat.
La precedentele două turnee finale, a condus la centru doar un meci
În 2020, la ediția precedentă a Europenelor, Kovacs a arbitrat un singur joc, Olanda – Macedonia de Nord 3-0 în grupe, apoi a fost trimis acasă.
Acum un an și jumătate, la Mondialele jucate în noiembrie-decembrie 2022 în Qatar, el a fost doar rezervă la 8 partide. S-a sperat până în ultima clipă că, dacă în grupe „n-a avut loc“, el și brigada sa (aceeași ca și acum) vor arbitra totuși în fazele eliminatorii, dar nu s-a întâmplat acest lucru. Kovacs a fost singurul arbitru european (!) chemat la turneul final și care n-a primit delegare la centru!
Între timp, Kovacs a progresat mult și la acest European valoarea și cota îi dau dreptul să se situeze pe alte poziții. Tocmai a arbitrat impecabil finala Europa League, meciul Atalanta – Bayer Leverkusen 3-0, la finalul căruia atât UEFA, cât și suporterii celor două formații s-au arătat foarte mulțumiți de prestația brigăzii române.
Debutant în prima ligă a României în 2007, pe când avea doar 23 de ani, Istvan Kovacs a avut de depășit mai întâi bariera prejudecăților. Cel care a mers pe mâna arbitrului a fost Ionuț Lupescu, la vremea respectivă manager general al FRF. Fostul internațional a sesizat potențialul tânărului din Carei și l-a susținut, momentul-cheie pentru începutul carierei lui Kovacs fiind desemnarea sa ca arbitru de centru la Supercupa României 2007, un Dinamo – Rapid extrem de tensionat, încheiat 1-1 după 120 de minute și câștigat la penalty-uri de departajare de giuleșteni.
La acest moment, Kovacs era contestat în special de Becali și Borcea, dar și de alți conducători de cluburi, pe motiv că ar fi prea tânăr și că n-ar fi fost jucător de performanță înainte să devină arbitru.
Ulterior, când CFR Cluj și-a început ascensiunea spre vârful fotbalului românesc, acuzațiile s-au mutat către etnia maghiară a lui Kovacs, acuzat de data asta că „ține cu ungurii“ – la acel moment, CFR îl avea patron pe Arpad Paszkany.
Arbitrul a depășit toate obstacolele și și-a continuat ascensiunea profesională, iar în 2019 a fost promovat în UEFA Elite, cea mai înaltă clasă a arbitrilor.
Pregătit profesional pentru marele salt către jocuri de top
În principiu, acum Istvan Kovacs pare pe deplin pregătit profesional să arbitreze un meci de top la Europene – inclusiv o semifinală sau finală. Are o experiență foarte mare. Doar din 2023 încoace putem contoriza în dreptul lui tot felul de experiențe internaționale, unele dintre ele, de-a dreptul exotice, dar care în final au contribuit la maturizarea sa.
În ianuarie 2023 a arbitrat partida Irak – Oman, finala celei de-a 25-a Cupe Arabe a Golfului. Apoi s-a mutat în Maroc, unde a condus jocuri la Campionatul Mondial al Cluburilor organizat de FIFA. Momentul de apogeu la această competiție a fost, pentru el, semifinala Flamengo – Al Hilal.
În vara anului trecut a fost desemnat arbitru de rezervă la finala Ligii Campionilor, pentru ca anul acesta să primească pe mână, așa cum am scris mai sus, finala Europa League de la Dublin. Până să arbitreze însă ultimul act al acestei competiții, mai condusese 7 partide foarte grele în actuala ediție a cupelor europene: Newcastle – PSG 4-1, Arsenal – Sevilla 2-0, AC Milan – Borussia Dortmund 1-3, FC Porto – Șahtior Donețk 5-3, Inter Milano Atletico Madrid 1-0 și Barcelona – PSG 1-4 (acest ultim joc, în sferturi de finală) – în Liga Campionilor și Villarreal – Olympique Marseille 3-1 în Europa League.
Lista arbitrilor de centru la Euro 2024
Artur Soares Dias (Portugalia)
Jesús Gil Manzano (Spania)
Marco Guida (Italia)
Istvan Kovacs (România)
Ivan Kruzliak (Slovacia)
François Letexier (Franța)
Danny Makkelie (Olanda)
Szymon Marciniak (Polonia)
Halil Umut Meler (Turcia)
Glenn Nyberg (Suedia)
Michael Oliver (Anglia)
Daniele Orsato (Italia)
Sandro Schärer (Elveția)
Daniel Siebert (Germania)
Anthony Taylor (Anglia)
Clément Turpin (Franța)
Slavko Vinčić (Slovenia)
Felix Zwayer (Germania)
Facundo Tello (Argentina)
