Cea mai frumoasă poveste de la Cupa Africii. Plus: dictatura din spatele fotbalului

Guineea Ecuatorială, o țară minusculă, de numai 1,6 milioane de locuitori, a uimit lumea fotbalului la Cupa Africii, unde a câștgat grupa cu Nigeria și Coasta de Fildeș – ultima fiind și organizatoarea turneului. Secretul stă în “filiera spaniolă”, la care a apelat fosta colonie portugheză și apoi spaniolă. Dar uimirea rămâne: jucători din Segunda B (liga a 3-a) au spulberat mari vedete ale fotbalului european!

Miercuri seara s-a încheiat faza grupelor la Cupa Africii. Și a făcut-o în aceeași notă care a caracterizat competiția de la startul ei, în fiecare dintre cele 6 grupe: surprize, suspans, dramatism.

Deznodământul primelor patru grupe (A–D) a fost detaliat în articolul intitulat Ruleta africană. Fotbal tranșat în minutul 90+. Se impune trecerea în revistă și a grupelor E și F, care au influențat decisiv și tabloul general al “optimilor”, prin calificarea sofisticată a echipelor de pe locul 3.

Tunisiei îi lipsește un gol, Marocul salvează Coasta de Fildeș!

În Grupa E, Tunisia avea nevoie de un singur gol în poarta Africii de Sud, dar nu l-a reușit! Și a rămas pe ultimul loc, privind cum Mali, Africa de Sud și Namibia se duc la braț spre “optimi”.

De altfel, a fost etapa în care nu s-a marcat niciun gol în grupă: Africa de Sud – Tunisia 0-0, Namibia – Mali 0-0.

Grupa F, ultima, a aplicat principiul: urma scapă turma! Dar Marocul, prima semifinalistă mondială de pe continentul african (în Qatar 2022), nu și-a scăpat propria “turmă”, care era deja calificată, ci “turma” țării-gazdă, Coasta de Fildeș, care urmărea înfrigurată de pe locul 3 al Grupei A.

Era ultima șansă a ivorienilor de a prinde “optimile”, după ce o comiseseră grav cu Guineea Ecuatorială (0-4) și încheiaseră cu 3 puncte, golaveraj 2-5. În aceeași seară de luni, i-a ajutat Ghana, care a sfârșit cu doar două puncte, pe locul 3, în Grupa B. Dar mai era nevoie de o echipă cu traiectorie similară… iar șansele se spulberau una după alta!

Marți, șansa le-a zburat în minutul 90+1 al meciului Camerun – Gambia, când fundașul Wooh a marcat pentru 3-2… altfel, camerunezii ar fi încheiat pe 3, cu două puncte, iar ivorienii s-ar fi calificat!

Miercuri, remizele albe din Grupa E au spulberat și penultimul pa de care se agăța înecata Coastă de Fildeș.

Și s-a ajuns la ultimul pai: Grupa F. Condiția era ca Maroc să învingă Zambia. Dar Maroc avea deja 6 puncte și era calificată, nu mai avea emoții. Antrenorul Walid Regragui avea toate motvele să joace cu rezervele, locul 1 în grupă nu i-l mai putea lua nimeni. Dar acesta a decis altfel: i-a aruncat în joc, încă din minutul 1, pe portarul Bounou, pe fundașii Aguerd și Hakimi, pe vedeta Ziyech, pe Amrabat și El Kaabi. Oameni de bază, pe care-i putea odihni. Dintre cei “grei”, a rămas pe bancă doar En-Nesyri.

Ziyech – fost la Ajax și Chelsea, acum la Galatasaray – a marcat în minutul 37 și a fost schimbat la pauză. Dar a fost suficient: Maroc – Zambia s-a încheiat 1-0 (dincolo, Tanzania – R. D. Congo 0-0), iar Zambia a încheiat pe 3, cu două puncte. Exact ce-și dorea Coasta de Fildeș!

Marocanii i-au calificat pe ivorieni printr-un gest de maxima generozitate făcut țării-gazdă, la ultima strigare.

Destinul celor 24

Vom trece în revistă cele 24 de echipe de la Cupa Africii, la finalul grupelor. Le vom încadra în cinci categorii, stabilind ordinea (în cazul fiecărei categorii) pe baza punctajului obținut de fiecare națională.

Echipe neînvinse în grupe: Senegal, Guineea Ecuatorială, Capul Verde, Maroc, Angola, Nigeria, Mali, Egipt, R. D. Congo.

Cele mai multe goluri marcate: Guineea Ecuatorială (9), Senegal (8), Capul Verde (7), Angola (6), Egipt (6), Maroc (5), Camerun (5), Ghana (5).

Cele mai puține goluri primite: Senegal (1), Maroc (1), Mali (1), Nigeria (1), Africa de Sud (2), R. D. Congo (2).

Golgheteri: Nsue (Guineea Ecuatorială) – 5, Mostafa Mohamed (Egipt) – 3, Bounedjah (Algeria) – 3.

• S-au calificat de pe locul 1: Senegal – 9 puncte (8-1), Guineea Ecuatorială – 7 p (9-3), Capul Verde – 7 p (7-3), Maroc – 7 p (5-1), Angola – 7 p (6-3), Mali – 5 p (3-1).
• S-au calificat de pe locul 2: Nigeria – 7 p (3-1), Africa de Sud – 4 p (4-2), Camerun – 4 p (5-6), Burkina Faso – 4 p (3-4), Egipt – 3 p (6-6), R. D. Congo – 3 p (2-2).
• S-au calificat de pe locul 3: Guineea – 4 p (2-3), Namibia – 4 p (1-4), Mauritania – 3 p (3-4), Coasta de Fildeș – 3 p (2-5).
• Au fost eliminate de pe locul 3: Ghana – 2 p (5-6), Zambia – 2 p (2-3).
• Au fost eliminate de pe locul 4: Algeria – 2 p (3-4), Tunisia – 2 p (1-2), Mozambic – 2 p (4-7), Tanzania – 2 p (1-4), Guinea-Bissau – 0 p (2-7), Gambia – 0 p (2-7).

Clasamentele celor 6 grupe

Grupa A

Grupa B

Grupa C

Grupa D

Grupa E

Grupa F

Programul “optimilor”

• Angola – Namibia (27 ian.)

• Nigeria – Camerun (27 ian.)

• Guineea Ecuatorială – Guineea (28 ian.)

• Egipt – R. D. Congo (28 ian.)

• Capul Verde – Mauritania (29 ian.)

• Senegal – Coasta de Fildeș (29 ian.)

• Mali – Burkina Faso (30 ian.)

• Maroc – Africa de Sud (30 ian.)

Fenomenul Guineea Ecuatorială. Cum a ajuns liga a 3-a spaniolă să joace pentru o micuță țară din “Africa Neagră”? Și cum a zdrobit Coasta de Fildeș la ea acasă?

Așadar, Coasta de Fildeș a reușit, în cele din urmă, să se regăsească printre cele 16 echipe din “optimi”. A 16-a, ultima! Dar asta nu face uitată umilința suferită luni în fața Guineei Ecuatoriale: 0-4, acasă, pe “Stade Olympique Alassane Ouattara” din Abidjan!

Dar aceasta n-a fost o performanță izolată a Guineei Ecuatoriale. Echipa micuței țări din vestul Africii remizase anterior cu puternica Nigerie (1-1) și învinsese Guinea-Bissau (4-2), câștigând finalmente Grupa A și având al doilea punctaj dintre cele 24 de participante la Cupa Africii, după Senegalul lui Sadio Mané (singura echipă cu 9 puncte).

Dar cine este Guineea Ecuatorială?

O țară micuță, întinsă pe 28.051 km² (de 8,5 ori mai mică decât România) și cu o populație de 1,64 milioane de locuitori (de 11,5 ori mai puțin decât România).

Guineea Ecuatorială are doar rădăcina numelui comună cu Guineea și Guinea-Bissau, două țări vecine între ele, pe coasta vestică a Africii. Altfel, ea se află la peste 4.000 de kilometri de acestea, între ele interpunându-se, pe linia țărmului atlantic, alte 8 țări: Camerun, Nigeria, Benin, Togo, Ghana, Coasta de Fildeș, Liberia și Sierra Leone.

Guineea Ecuatorială are două component majore: una continentală și una insulară, în Golful Guineei, la Oceanul Atlantic.

Guineea Ecuatorială continentală are doar doi vecini, ambii vorbitori de franceză: Camerun (la nord) și Gabon (la sud și la est). Plus Oceanul Atlantic, la vest!

Guineea Ecuatorială insulară e formată dintr-o insula mare, Bioko, și mai multe insule mici. Bioko se află la 40 de kilometri în largul coastelor Camerunului, la nord-vest de partea continental a Guineei Ecuatoriale.

Pe insula Bioko se află și capitala țării, Malabo (156.000 de locuitori), care nu este însă și cel mai mare oraș al țării. În partea continentală se află orașul-port Bata, cu 188.000 de locuitori. Guvernul construiește un oraș ultramodern la Oyala, unde va fi viitoarea capitală.

Guineea Ecuatorială are trei limbi oficiale: spaniola, portugheza și franceza – expresia lingvistică a unei istorii învolburate, în care mari puteri maritime europene și-au disputant fiecare metru pătrat de pământ african.

Insulele care aparțin Guineei Ecuatoriale au fost descoperite de navigatorii portughezi, în secolul al XV-lea, dar au fost cedate Spaniei în 1778, în cadrul unui schimb în care Spania a făcut concesii teritoriale Portugaliei în America de Sud (unde s-a configurat Brazilia actuală, înconjurată de țări hispanice).

În partea continentală, dominația Portugaliei s-a prelungit până în 1901, când de asemenea regiunea a fost cedată Spaniei.

Guineea Ecuatorială a devenit independentă la 12 octombrie 1968, când Spania i-a acordat acest nou statut. În cei 55 de ani scurși de atunci, micuța țară a avut doar doi conducători: Francisco Macias Nguema (fost primar al orașului Mongomo pe vremea regimului colonial spaniol) și nepotul său Teodoro Obiang Nguema Mbasogo, care a preluat puterea printr-o lovitură de stat militară, pe 3 august 1979, în care și-a executat unchiul, pe 29 septembrie același an.

Dictatorul de la Malabo, acum în vârstă de 81 de ani, conduce cu mână de fier micuța țară africană, așadar, de aproape 45 de ani. În tinerețe, el a absolvit Academia Militară din Zaragoza, pe vremea când Guineea Ecuatorială (numită Guineea Spaniolă) era colonie a Madridului.

Preeminența spaniolă, într-o zonă francofonă – nu departe, mai la sud, se află Congo francez și marele Congo belgian (fostul Zair, numit acum R. D. Congo și prezent la Cupa Africii 2024) –, se vede și în componența naționalei de fotbal a Guineei Ecuatoriale.

Guineea Ecuatorială – selecționata ligii a 3-a din Spania

În Grupa A, Guineea Ecuatorială a înregistrat, în ordine, următoarele rezultate:

• 1-1 cu Nigeria (Iban Salvador 36 / Osimhen 38)
• 4-2 cu Guinea-Bissau (Nsue 21, 51, 61, Miranda 46 / Orozco 37 – autogol, Ze Turbo 90+3)
• 4-0 cu Coasta de Fildeș (Nsue 42, 75, Ganet 73, Buyla 88)

Bref: Nigeria are o populație de 213,4 milioane, Coasta de Fildeș – 27,5 milioane, Guinea-Bissau – 2,12 milioane, iar Guineea Ecuatorială – 1,64 milioane.

Cele 4 goluri care au răpus Coasta de Fildeș au fost marcate de trei jucători născuți – toți, fără excepție! – în Spania și care joacă în liga a 3-a spaniolă (Segunda B). Cei trei sunt:

• Emilio Nsue (34 de ani), născut la Palma de Mallorca, joacă la Intercity Alicante – locul 8 (din 20) în Grupa 2 din Segunda B;
• Pablo Ganet (29 de ani), născut la Malaga, joacă la Alcoyano – locul 13 (din 20) în Grupa 2 din Segunda B;
• Yannick Buyla (25 de ani), născut la Zaragoza, joacă la Logroñes – locul 18 (din 20) în Grupa 1 din Segunda B.

De altfel, dintre cei 11 titulari ai Guineei Ecuatoriale în victoria istorică împotriva Coastei de Fildeș, 7 s-au născut în Spania, unul în Camerun și doar 3 în țara pentru care joacă.

Dacă extindem analiza la nivelul celor 16 fotbaliști care au jucat pentru Guineea Ecuatorială în triumful de la Abidjan (titulari + intrați pe parcurs), situația e următoarea: 10 născuți în Spania, 5 în Guineea Ecuatorială, unul în Camerun.

La nivelul întregului lot convocat pentru Cupa Africii 2024, Guineea Ecuatorială se bazează pe jucători născuți în: Spania – 14, Guineea Ecuatorială – 8, Camerun – 1.

Selecționerul Guineei Ecuatoriale este un autohton, Juan Micha Obiang Bicogo (48 de ani).

În celelalte două partide ale Guineei Ecuatoriale, pe lângă același Nsue, au mai marcat alți doi jucători – și aceia născuți în Spania, dar legitimați la cluburi din liga a 2-a din Polonia și Grecia. Ei sunt:

• Iban Salvador (28 de ani), născut la l’Hospitalet de Llobregat, joacă la Miedz Legnica – locul 8 (din 18) în liga a 2-a a Poloniei;
• Josete Miranda (25 de ani), născut la Getafe, joacă la Niki Volos – locul 4 (din 12) în Grupa A din liga a 2-a a Greciei.

În concluzie: toate cele 9 goluri ale Guineei Ecuatoriale, în Grup A, au fost marcate de fotbaliști născuți în Spania, care au jucat (Iban Salvador, Josete Miranda) sau continuă să joace (Emilio Nsue, Pablo Ganet, Yannick Buyla) în liga a 3-a spaniolă! Cinci și toți cinci!

Nsue, golgheterul din Alicante

Mai mult, Emilio Nsue Lopez e golgheterul Cupei Africii, după faza grupelor. Într-o competiție în care algerianul Mahrez (ex-Manchester City) și ivorianul Kessié (ex-Milan, ex-Barcelona) n-au marcat niciun gol, egipteanul Salah (Liverpool), nigerianul Osimhen (Napoli), senegalezul Sadio Mané (ex-Bayern München, ex-Liverpool), marocanul Ziyech (Galatsaray, ex-Chelsea, ex-Ajax) și camerunezul Toko-Ekambi (ex-Lyon) au punctat câte o dată, iar ghanezii Jordan Ayew (Crystal Palace) și Kudus (West Ham United) de câte două ori, vine un “bătrânel” trecut de 34 de ani, din liga a treia spaniolă, și dă 5 goluri în 3 meciuri, deși are în față fundași și portari căliți prin marile campionate ale Europei!

În sezonul 2023-2024, Nsue a înscris de 7 ori în 15 meciuri jucate pentru Intercity, în Segunda B (0,46 goluri/meci), contra unor formații precum Granada II, Real Madrid II, Algeciras, Ceuta, Antequera, Ibiza, Merida și Melilla.

Și mai rău a fost în sezonul 2022-2023, când Nsue a marcat doar 5 goluri în 29 de partide (0,17 goluri/meci).

Dar a erupt acum, la Cupa Africii, având o medie de 1,66 goluri/meci!

Emilio Nsue este un aventurier al fotbalului. A jucat câțiva ani în prima ligă spaniolă, ba chiar oleacă și în Premier League (4 meciuri), a ajuns prin Cipru și prin Bosnia înainte de a se întoarce în Spania. A evoluat, până acum, la 9 echipe de club din 4 țări.

Cariera lui Emilio Nsue

Orozco de la FC Argeș, Ndong de la “Craiova lu’ Rotaru”

Doi dintre titularii Guineei Ecuatoriale, la Cupa Africii, sunt legitimați la cluburi din România. Cei doi formează jumătate din linia de apărare a echipei de la Ecuator.

Fundașul central Esteban Orzco Fernandez (25 de ani) joacă la FC Argeș, în Liga a 2-a, după ce în campionatul trecut a retrogradat cu Chindia Târgoviște. E născut la Zaragoza, în Spania. De regulă, e titular la FC Argeș, echipă antrenată de Eugen Neagoe.

Fundașul stânga Basilio Ndong Owono Nchama (25 de ani) – născut la Mbini, în Guineea Ecuatorială – a mai jucat în Macedonia și Norvegia, cu o foarte scurtă escală în Belgia. El se află la al doilea sezon la CSU Craiova (echipa lui Mihai Rotaru). În actualul campionat a prins doar 7 meciuri în 22 de etape, dintre care 3 ca titular și 4 din postura de rezervă utilizată după pauză. În ediția precedentă (2022-2023) a fost de 14 ori titular și a intrat o dată pe parcurs.